Negative conflict of jurisdiction in public prosecutor salary claims: expiration of the deadline to raise territorial incompetence following case disjunction under the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamantul A. în numele şi pentru 85 de membri de sindicat (funcţionari publici angajaţi ai unităţilor de parchet) a solicitat instanţei obligarea pârâţilor la recalcularea salariului de bază brut lunar şi a celorlalte drepturi aferente, obligarea pârâţilor la plata sumelor constând în diferenţa dintre drepturile salariale stabilite cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătoreşti altor funcţionari publici din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi emiterea unei deciziei în sensul punerii în aplicare a celor solicitate la pct. 1 şi 2, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat.

Prin încheierea din 31 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Argeş – secţia Civilă în dosarul nr. x/2021, faţă de domiciliile unora dintre reclamanţi şi intervenienţi s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul A. şi formarea a 22 de dosare noi, în privinţa membrului de sindicat B. formându-se dosarul nr. x/2022.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 407 din 31 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Argeş – secţia Civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în numele şi pentru membrul de sindicat B. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Î.C.C.J – DNA, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J – DIICOT, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în favoarea Tribunalului Prahova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că acţiunea are ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici şi, cum dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu prevăd care este instanţa competentă să soluţioneze cauza, devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, în forma activă la data începerii procesului (06.01.2020 - fila x), şi anume dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza întaia din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică [...] se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul [...] său".

Prin sentinţa civilă nr. 861 din 2 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Argeş.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a apreciat că luarea măsurii disjungerii nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, fiindcă este vorba de o acţiune unică prin care s-au pretins aceleaşi drepturi salariale, întemeiată pe aceleaşi temeiuri de drept, în care raporturile juridice deduse judecăţii sunt similare şi existând o strânsă legătură între pretenţiile reclamanţilor (art. 59 şi art. 112 C. proc. civ.).

În plus, măsura disjungerii a fost pusă în discuţie la al treilea termen de judecată cu procedură legal îndeplinită (26.05.2022), în condiţiile în care la 2 termene de judecată anterioare procedura de citare fusese legal îndeplinită (20.01.2022 şi 10.03.2022), fără ca instanţa să se constate necompetentă pentru soluţionarea cauzei, aspect care prin raportare la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. (potrivit căruia necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi sau de judecător la primul termen de judecată la are părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii) atrage concluzia stabilirii definitive a competenţei în favoarea Tribunalului Argeş la termenul de judecată din 26.01.2022.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia civilă.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza din perspectiva domiciliului reclamanţilor şi a momentului la care necompetenţa teritorială a fost invocată de instanţa iniţial investită.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că obiectul acţiunii exprimat prin capetele de cerere reprezintă pretenţii ale reclamanţilor ce decurg din raportul lor de serviciu. Acţiunea a fost înregistrată la data de 21.05.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Argeş de către reclamantul A. în numele şi pentru 85 de membri de sindicat, funcţionari publici angajaţi ai unităţilor de parchet.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, reţine că potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Totodată, art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

De asemenea, instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă are în vedere şi considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Verificând conţinutul dosarului, Înalta Curte observă că primul termen de judecată în dosarul nr. x/2021 (din care a fost disjuns prezentul dosar) a fost stabilit la data de 25.11.2021 când a fost lipsă de procedură cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, cauza fiind amânată pentru termenul din 20.01.2022. La al doilea termen, s-a admis cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul reclamanţilor, pentru imposibilitate de prezentare şi s-a acordat un nou termen de judecată la data de 10.03.2022 când s-a pus în discuţie necesitatea disjungerii cererii formulate de reclamanţii şi intervenienţii ce nu au domiciliul în judeţul Argeş.

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura disjungerii a fost pusă în discuţie la al treilea termen de judecată (10.03.2022) cu procedura de citare legal îndeplinită, nefiind respectat momentul până la care instanţa iniţial investită putea să invoce necompetenţa teritorială, astfel cum permit dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce atrage stabilirea definitivă a competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Argeş – secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. pentru B. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în favoarea Tribunalului Argeş – secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.