Jurisdictional conflict over police recruitment contest: applicability of administrative code public servant service clause versus central authority administrative act review competence

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.10.2022 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti a solicitat instanţei anularea deciziei Comisiei de soluţionare a contestaţiilor - concursul de ofiţeri de politie - specialitatea permise si examinări din data de 13.09.2022; validarea rezultatelor concursului din data de 10.09.2022; numirea reclamantului în funcţia de ofiţer de poliţie - funcţionar public cu statut special în cadrul S.R.P.C.I.V. Neamţ, numirea reclamantului într-o funcţie similară vacantă din cadrul S.R.P.C.I.V. Vaslui, iar în subsidiar suspendarea producerii efectelor juridice ale rezultatelor concursului, până la soluţionarea cauzei.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 351/C.A./2022 din 31 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Vaslui – secţia Civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A. în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că acţiunea priveşte un act administrativ încheiat de o autoritate publică centrală, respectiv Direcţia Regim Permise şi Înmatriculare a Vehiculelor, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 158 din 14 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Vaslui.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a considerat că este incidentă norma de competenţă edictată de art. 536 din Codul administrativ, având în vedere natura juridică a actului atacat, faptul că reclamantul se consideră afectat de rezultatul concret al concursului şi că prin prezentul demers judiciar urmăreşte ocuparea funcţiei publice. S-a mai apreciat relevant şi faptul că reclamantul este deja un funcţionar public, respectiv un agent de poliţie, care, prin participarea la concursul organizat de pârâtă, nu urmăreşte altceva decât promovarea în carieră ca ofiţer de poliţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la obiectul dedus judecăţii, în sensul că acesta vizează sau nu raportul de serviciu al funcţionarului public.

Înalta Curte reţine că pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti (organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu persoanlitate juridică, potrivit dispoziţiilor art. 11^4 alin. (1) din O.G. nr. 83/2001) a organizat la data de 10.09.2022 un concursul pentru ocuparea funcţiilor vacante de ofiţer de poliţie prin încadrare directă, din sursă externă, în cadrul Serviciilor Publice Comunitare Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor ale mai multor judeţe, printre care şi judeţul Vaslui, unde reclamantul era încadrat în funcţia de agent principal de poliţie.

Înalta Curtea aminteşte că în materia raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, competenţa materială de soluţionare a litigiului în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 536 din Codul administrativ care precizează: "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

În speţă însă, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ, anterior referite, întrucât litigiul nu se referă la raporturile reclamantului născute din funcţia de agent principal de poliţie în care este încadrat, ci vizează legalitatea unui concurs pentru ocuparea unor funcţii vacante de ofiţer de poliţie, din sursă externă.

Faptul că reclamantul are deja calitatea de funcţionar public cu statut special este nerelevant şi nu este în măsură să atrage competenţa specială prevăzută de art. 536 din Codul administrativ. Nu se poate reţine că participarea la un concurs de ocupare a unei funcţii publice se subsumează, prin însăşi finalitatea urmărită de candidat, noţiunii de naştere a raportului juridic al funcţionarului public.

Aşa fiind, având în vedere faptul că obiectul pricinii de faţă nu vizează raportul de serviciu al funcţionarului public pentru a fi incidente dispoziţiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ, Înalta Curtea reţine că se aplică cu precădere dispoziţiile de drept comun ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(...)litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată prin care se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală (decizia Comisiei de soluţionare a contestaţiilor la concursul de ofiţeri de politie din data de 13.09.2022), respectiv Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.