Inadmissibility of appeal against final decision resolving clarification of judgment in local government mandate dispute

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 din 11.04.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârât Consiliul Local al Comunei Buzescu pentru pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 15 din 29.03.2016, emisă de pârâtul Consiliul Local al Comunei Buzescu, suspendarea Hotărârii nr. 15 din 29.03.2016 emisă de pârâtul Consiliul Local al Comunei Buzescu până la soluţionarea acţiunii în anulare, repunerea reclamantului în funcţia de viceprimar şi plata indemnizaţiei cuvenite începând cu data emiterii hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 337 din 11.07.2016, Tribunalul Teleorman a admis în parte acţiunea, a anulat Hotărârea nr. 15 din 29.03.2016 adoptată de pârâtul Consiliul Local al comunei Buzescu; a respins ca nefondată cererea privind repunerea reclamantului în funcţia de viceprimar şi suspendarea Hotărârii nr. 15 din 29.03.2015 emisă de pârât; a obligat pe pârât la plata către reclamant a indemnizaţiei cuvenite începând cu data adoptării hotărârii până la încetarea mandatului corespunzător alegerilor locale în care a fost ales.

Prin încheierea din 4 decembrie 2020, Tribunalul Teleorman a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 337 din 11.07.2016, sub două aspecte, după cum urmează: "în sensul că indemnizaţia cuvenită reclamantului cuprinde toate drepturile salariale plătite acestuia până la momentul emiterii Hotărârii nr. 15 din 29.03.2015, inclusiv sporurile aferente participării la comisia de fond funciar; lămureşte sentinţa în sensul că aceasta se referă la termenul limită determinat de orice caz de încetare a mandatului, inclusiv emiterea Ordinului nr. 216 din 29.04.2016."

2. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1006/2021 din 22 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 4 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Buzescu, ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 1006/2021 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a promovat recurs.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate, invocată de intimatul-pârât Consiliul Local Buzescu prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, s-a atacat cu recurs decizia civilă nr. 1006/2021 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a respins recursul formulat de recurentul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Buzescu, împotriva încheierii din 4 decembrie 2020 a Tribunalului Teleorman, privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 337/11.07.2016, ca nefondat. În dispozitivul sentinţei a fost menţionat faptul că aceasta este definitivă.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, pe cele ale art. 513 alin. (5) şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, instanţa de control judiciar constată că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

5. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1006/2021 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.