Admissibility of post-hearing evidentiary submissions as a modification of claim in challenge to EU fund ineligibility determination

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18.07.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - MEN, suspendarea executării titlului de creanţă Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.11.2016 şi a Deciziei nr. x/17.01.2017 privind soluţionarea contestaţiei, precum şi anularea acestor acte şi a tuturor actelor subsecvente acestora, emise de pârât.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 23 din 3 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cererii adiţionale depuse de reclamantă la data de 10.10.2017 şi a respins această cerere ca tardiv formulată. Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 23 din 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davilla", invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a considerat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Raportat la acest aspect, a susţinut că "notele scrise" depuse la data de 10.10.2017, calificate de către instanţă ca fiind cerere modificatoare, au fost formulate cu scopul clarificării anumitor aspecte solicitate prin contestaţia dedusă judecăţii.

Astfel, argumentele recurentei-reclamante, detaliate în cuprinsul notelor scrise, au caracter faptic, nu juridic. În cuprinsul acestora nu au existat modificări de substanţă ale cererii de chemare în judecată, scopul fiind acela de a se dovedi modalitatea de calcul al sumelor respective şi motivul pentru care au fost considerate ca fiind neeligibile. Această ideea se regăseşte, de altfel, şi în răspunsul la întâmpinare depus la data de 11.08.2017, în procedura de regularizare a cererii, înainte de primul termen de judecată.

Prin urmare, modalitatea de calcul a fost solicitată anterior primului termen de judecată, instanţa dispunând în mod eronat admiterea excepţiei tardivităţii stabilirii modului de calcul.

Mai mult, recurenta-reclamantă a susţinut că principiul proporţionalităţii, prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora nu a fost avut în vedere la momentul pronunţării hotărârii, dar nici la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulii şi soluţionării contestaţiei formulate, nefiind probată existenţa producerii unui prejudiciu.

A arătat că actele administrative contestate nu indică în mod expres norma, regula încălcată, ce s-ar constitui în "neregulă" în sensul art. 11 alin. (1) din contractul de finanţare. Enumerarea sumară a unor prevederi dintr-un Corrigendumul nr. 1, menit să completeze Ghidul Solicitantului Condiţii Specifice, nu echivalează cu explicitarea în concret a abaterii, a regulii încălcate şi expres prevăzute în legislaţie ori în Contract.

Neregula nu poate fi dedusă implicit dintr-o apreciere aleatorie a unei stări de fapt. Neregula trebuie explicată în mod ferm şi concret prin indicarea temeiului de drept încălcat, independent de producerea unui prejudiciu material cuantificabil.

Autoritatea de control nu a justificat prejudiciul cauzat fondurilor de finanţare prin respectivele abateri, întrucât practica Uniunii Europene în materie condiţionează aplicarea sancţiunii de dovedirea prejudiciului real asupra fondurilor europene de finanţare prin săvârşirea unei nereguli.

În ceea ce priveşte cheltuielile reprezentând costurile salariate ale echipei de implementare, scopul ori necesitatea acestor cheltuieli în sine nu se contestă de către instituţia pârâtă, ci se apreciază că ele nu sunt eligibile, datorită depăşirii procentului de 20%. Oportunitatea şi necesitatea acestor cheltuieli a fost analizată în procedura prealabilă depunerii şi aprobării proiectului, procedură în cadrul căreia s-a indicat o anumită valoare a acestora precum şi activităţile aferente, fiind lipsită de raţiune sancţionarea financiară a unei instituţii, în contextul realizării de către aceasta, a obligaţiilor asumate prin contractul x.

O interpretare precum cea abordată de pârâtă echivalează cu un grad sporit de imprevizibilitate a rentabilităţii efectuării anumitor activităţi, necesare bunei desfăşurări a proiectelor.

La stabilirea neregulii, OIPOSDRU MEN nu a luat în considerare faptul că angajarea cheltuielilor s-a realizat printr-un management financiar riguros, bazat numai pe costuri eligibile, cu respectarea principiului economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice/comunitare aşa cum este el statuat atât la nivel naţional, cât şi european.

În contextul enunţat, economiile înregistrate la capitolul "cheltuieli" nu se pot constitui într-un factor generator de "neregulă", cu atât mai puţin în temei de drept pentru diminuarea cheltuielilor salariale, care sunt condiţionate şi corelate cu volumul activităţilor angajate.

În concluzie, a considerat că atât decizia cât şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sunt netemeinice şi nelegale, fiind emise cu nerespectarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că nu îndeplineşte cerinţele expres prevăzute în cadrul acestuia.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, apreciind că recurenta nu a arătat argumentele din care să reiasă incidenţa motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la preluarea motivării din cererea de chemare în judecată.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat considerând că este legală sentinţa primei instanţe, în cauză fiind aplicate în mod corect dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, cu respectarea principiului proporţionalităţii, iar justificarea declarării ca neeligibile a sumelor cuprinse în titlul de creanţă a cărei anulare se solicită, se regăseşte în contractul de finanţare semnat de recurenta-reclamantă, precum şi în normele evidenţiate nelimitativ în art. 4 al contractului.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 2 februarie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că deşi recurenta-reclamantă a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în realitate, pct. 6 a fost invocat formal, nefiind adusă nicio critică din perspectiva acestui motiv de casare.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte o va respinge, constatând că există un motiv de nelegalitate care se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv acela prin care se critică admiterea excepţiei tardivităţii cererii adiţionale depusă de reclamantă la data de 10.10.2017, sentinţa atacată urmând a fi analizată în raport cu acest motiv.

Pe fondul recursului însă, cu privire la soluţia primei instanţe de respingere a cererii de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.11.2016 şi a Deciziei nr. x/17.01.2017 privind soluţionarea contestaţiei, Înalta Curte constată că nu există critici care să poată fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Deşi instanţa de fond a răspuns argumentat şi detaliat la toate criticile invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în recurs aceasta s-a limitat la reluarea criticilor fără a arăta motivele pentru care consideră că raţionamentul primei instanţe este eronat.

Prin urmare, în situaţia în care, deşi se invocă mai multe motive de nelegalitate ale sentinţei atacate, doar unul dintre acestea încadrându-se în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu intervine o nulitate parţială a recursului, având în vedere că sancţiunea nulităţii vizează nemotivarea acestei căi de atac în ansamblul ei, astfel cum reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487 alin. (1) şi art. 489 C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivul de nelegalitate prin care se critică admiterea excepţiei tardivităţii cererii adiţionale depuse de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

La data de 10.10.2017 au fost depuse de reclamantă note scrise prin care s-au completat motivele din cererea de chemare în judecată.

Prima instanţă, având în vedere conţinutul notelor scrise, le-a calificat ca fiind cerere modificatoare şi, în raport cu prevederile art. 204 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., a admis excepţia tardivităţii acestei cereri.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte reţine că hotărârea reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din actele dosarului, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 201 alin. (4) C. proc. civ.: "Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat (...)"

Totodată, alin. (3) al art. 201 C. proc. civ. prevede că: "Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor."

Procedând la reevaluarea conţinutului cererii de chemare în judecată şi a notelor scrise depuse la data de 10.10.2017, instanţa de control judiciar constată că prin notele scrise se invocă alte motive de nelegalitate a actelor contestate, distincte de cele formulate iniţial prin acţiune, respectiv se critică modul de calcul al cheltuielilor salariale cu echipa de implementare, în sensul că intimata-pârâtă, la calculul acestor cheltuieli, ar fi cumulat şi cheltuielile salariale ale echipei de management. Cu alte cuvinte, se critică şi modul de calcul cu privire la încadrarea în procentul de 7% a cheltuielilor legate de managementul proiectului din valoarea totală eligibilă.

În acest caz, nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora în notele scrise nu au existat modificări de substanţă ale cererii de chemare în judecată ori că în cuprinsul notelor scrise se regăseşte aceeaşi idee ca şi în răspunsul la întâmpinare depus înainte de primul termen de judecată.

Concluzionând, Înalta Curte constată că prima instanţă a calificat în mod corect notele scrise depuse de către recurenta-reclamantă la data de 10.10.2017 ca fiind o cerere modificatoare şi, având în vedere momentul formulării acesteia, precum şi faptul că intimata-pârâtă nu şi-a dat acordul expres cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată, soluţia pronunţată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davilla" Bucureşti, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.

Respinge recursul formulat de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davilla Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 23 din 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.