Inadmissibility of revision for conflicting judgments due to lack of identity of object and legal cause between compensation and forced execution restitution proceedings

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 14.12.2015, sub nr. x/2015, contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu intimatele A. şi B., a solicitat întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare executării silite efectuate în dosarul nr. x/2013 de B.E.J. C., prin care s-a înfiinţat poprirea asupra sumei de 796.120,7 RON, în temeiul Dispoziţiei nr. 63710/2006 Dispoziţiei nr. 15749/2010 emise de Primăria Municipiului Craiova, şi a raportului de evaluare întocmit de S.C. Conseval S.R.L..

2. Hotărârea primei instanţe

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8511/30.09.2020, a admis cererea de întoarcere a executării silite formulată de contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a dispus întoarcerea executării, obligând intimatele să restituie contestatoarei suma de 796.120,7 RON, executată silit în Dosarul nr. x/2013 al BEJ C.

Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatelor de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Decizia supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 2033 din 14 iulie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de către apelantele-pârâte A. şi B. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 722, art. 723 şi art. 724 din C. proc. civ., forma în vigoare la data de 15.02.2013, şi a O.U.G. nr. 63/2018 în raport cu prevederile art. 11 alin. (1), art. 20 şi art. 44 alin. (1) din Constituţia României.

Totodată, a respins apelul formulat de apelantele-pârâte împotriva sentinţei civile nr. 8511/30.09.2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această soluţie, în ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin decizia civilă 2093/10.06.2015 a secţiei a III-a Civile din cadrul Tribunalului Bucureşti, pronunţată în Dosarul x/2015, s-a stabilit în mod definitiv nelegalitatea executării silite promovate de apelantele din prezenta cauză, în Dosarul x/2013 al BEJ C..

Aşa fiind, a apreciat că sunt neîntemeiate criticile privind contrarietatea sentinţei apelate în prezentul dosar cu soluţiile pronunţate de instanţele indicate în motivele de apel, întrucât acestea din urmă privesc aspecte de fond, specifice procedurii speciale prin care se stabileşte calitatea de persoană îndreptăţită şi cuantumul măsurilor compensatorii prin echivalent.

De asemenea, a apreciat ca nefondată şi critica legată de suspendarea facultativă a cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2020, acest dosar vizând o procedură de fond, de natură să stabilească întinderea drepturilor de despăgubire conform Legii 10/2001, neavând nicio legătură cu procedura din prezentul dosar în care se urmăreşte recuperarea unor sume de care intimata-reclamantă a fost lipsită în mod legal ca urmare a executării silite din dosarul x/2013 al BEJ C..

Prin urmare, a apreciat că este neîntemeiată excepţia autorităţii lucrului judecat, ţinând seama şi de faptul că nu există nicio altă hotărâre prin care instanţele să fi statuat asupra întoarcerii executării silite efectuate în dosarul x/2013 al BEJ C..

Mai mult, a considerat că sentinţa apelată reprezintă aplicarea reglementărilor procesuale instituind restituirea prestaţiilor în cazul în care debitorul a fost lipsit de sume de bani în urma unei executări silite nelegale, de altfel, observând că demersul apelatelor de iniţiere a executării silite în Dosarul x/2013 era vădit nelegal, reprezentând o negare şi o golire de conţinut a procedurii prevăzute în acel moment de Legea 247/2005 şi care era instituită încă de la intrarea în vigoare a acestui act normativ.

Având în vedere puterea de lucru judecat a deciziei din apel date în Dosarul x/2013, a reţinut că nu pot fi primite motivele de apel legate de inaplicabilitatea Legii nr. 165/2013, faţă de stadiul procedurii din acest moment, caracterizat de epuizarea etapei evaluării bunului notificat prin emiterea unei decizii de compensare, acest act normativ prezentând relevanţă în ceea ce priveşte plata despăgubirilor şi mai ales referitor la debitorul obligaţiei de plată, ceea ce influenţează bineînţeles analiza motivelor de apel privind intervenţia compensaţiei legale în condiţiile dreptului comun.

În ceea ce priveşte motivul de apel privind prescripţia, instanţa de apel a constatat aplicabilitatea art. 478 alin. (2) din C. proc. civ.

Or, chiar în ipoteza în care s-ar valida susţinerea apelantelor privind caracterul de ordine publică al acestei excepţii, adică aplicabilitatea în cauză a Decretului 167/1958, art. 18 al acestui act normativ prevede că instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris, fără a conţine norme procedurale privind invocarea direct în căile de atac a acestui aspect.

Prin urmare, a reţinut că nu se pot identifica în Decretul 167/1958 norme derogatorii concrete referitoare la devoluţiunea în apel limitată de ceea ce s-a invocat în primă instanţă, apreciind astfel că motivul de apel nu poate fi primit întrucât nu a fost invocat în faţa Judecătoriei.

A mai reţinut instanţa, în situaţia în care s-ar trece peste acest impediment, că în cazul prescripţiei termenul începe să curgă de la data la care se naşte dreptul părţii la acţiune, în concret, dreptul la întoarcerea executării silite al intimatei-reclamantei născându-se la data pronunţării sentinţei din Dosarul x/2013, dat fiind caracterul executoriu al acestei hotărâri, respectiv la 5.02.2014.

În cauză, acţiunea a fost introdusă în anul 2015 cu efectul întreruperii prescripţiei, iar acest efect întreruptiv se produce doar în cazul anulării, perimării sau respingerii cererii de chemare în judecată, nu şi în cazul suspendării succesive a cauzei astfel cum se arată în criticile apelantelor, prin calea de atac propunându-se o cauză de pierdere a efectului întreruptiv de prescripţie generat de introducerea cererii de chemare în judecată din prezentul dosar, care nu are sprijin în nicio dispoziţie legală

Referitor la criticile privind neîndeplinirea condiţiilor privind întoarcerea executării silite din cauza supravieţuirii titlului executoriu, instanţa a avut în vedere art. 723 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede două condiţii alternative, nu cumulative, pentru admiterea acţiunii, pe de o parte anularea titlului executoriu şi pe de altă parte anularea executării silite, în prezentul dosar fiind îndeplinită această din urmă condiţie.

S-a mai reţinut, referitor la criticile privind compensaţia, că au fost invocate din dublă perspectivă, cea a dreptului comun şi cea a reglementării speciale, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile pentru compensaţia de drept comun, întrucât creditorul apelantelor în urma admiterii cererii de executare silită este Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor, iar ca urmare a stabilirii despăgubirilor potrivit procedurii speciale a Legii 165/2013 prin decizie de compensare, apelantele sunt creditoare ale unei alte persoane juridice, Ministerul Finanţelor.

În concluzie, instanţa de apel a reţinut că judecătorul fondului în mod corect a constatat aplicabilitatea tezei finale a alin. (1) al articolului 723 din C. proc. civ. din 2010, sintagma referitoare la rămânerea cheltuielilor de executare în sarcina creditorului presupunând că apelantele au obligaţia de a restitui integral cuantumul de care a fost lipsit ANRP în dosarul x/2013 al BEJ C..

4. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri, apelantele-pârâte B. şi A. au formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii de revizuire, revizuentele au susţinut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2381/2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi este potrivnică deciziei civile nr. 291A/2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, precum şi Deciziei nr. 368A/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

5. Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Înalta Curte a fost legal învestită cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Înalta Curte este competentă să soluţioneze cererea, conform dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., fiind instanţa "mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre".

De asemenea, cererea a fost formulată în termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Calea de atac extraordinară exercitată este însă inadmisibilă, pentru argumentele care urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri poate fi cerută "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date cu instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Din chiar textul citat rezultă că pentru a putea fi valorificat acest motiv de revizuire, trebuie ca hotărârile potrivnice să întrunească cerinţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi. Cu alte cuvinte, dacă în două procese identice s-au pronunţat soluţii contrare, cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi şi va fi anulată ca efect al admiterii cererii de revizuire.

Or, nu aceasta este situaţia în speţă.

Prin decizia atacată cu revizuire, cum s-a arătat la pct. 3, s-a respins ca nefondat apelul pe care A. şi B. l-au declarat împotriva sentinţei civile nr. 8511/30.09.2020 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Obiectul acestui dosar vizează întoarcerea executării silite iar cauza sau temeiul juridic îl reprezintă anularea executării silite prin sentinţa civilă nr. 1565/05.02.2014, definitivă, ca efect al admiterii contestaţiei la executare formulate de ANRP.

Toate celelalte decizii în raport cu care revizuentele afirmă că această soluţie este potrivnică au alt obiect şi altă cauză juridică.

Astfel, prin Decizia nr. 2381/24.06.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei nr. 94/2015 a Tribunalului Dolj, s-a admis recursul reclamantelor A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost casată în parte şi, rejudecând, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 şi a respins acţiunea reclamantelor împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost obligată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită reclamantelor decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, judeţul Dolj, conform Dispoziţiei nr. 15749/01.02.2010 emisă de Primarul Municipiului Craiova. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei având ca obiect obligarea pârâtelor la emiterea şi comunicarea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat.

Prin Decizia nr. 368A/21.04.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins excepţia tardivităţii declarării apelului şi s-a respins ca nefondat apelul formulat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în contradictoriu cu A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 1067/16.09.2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul având ca obiect anularea Deciziei de compensare nr. 6500 din 10.12.2015 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubire, conform Dispoziţiei nr. 1574/01.02.2010 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

În fine, prin Decizia nr. 291A/27.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins ca nefondat apelul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 1357/27.06.2018 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă, în dosarul având ca obiect anularea titlului de despăgubire nr. 812/13.07.2017 emis de pârâtă şi emiterea unui alt titlu pentru imobilul din Craiova, judeţul Dolj, la valoarea de 796.120,7 RON.

Prin urmare, nefiind întrunită ipoteza unei identităţi de obiect şi cauză, cererea de revizuire de faţă este inadmisibilă.

Mai mult, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în procesul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii sau, dacă o atare excepţie a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei.

Or, după cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor Deciziei nr. 2033/14.07.2021 (pct. 3), Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a pronunţat asupra "contrarietăţii sentinţei atacate (...) cu soluţiile pronunţate de instanţele indicate în motivele de apel", statuând că acestea din urmă privesc aspecte de fond, specifice procedurii speciale prin care se stabileşte calitatea de persoană îndreptăţită şi cuantumul măsurilor compensatorii prin echivalent.

Ca urmare, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., cererea de revizuire de faţă va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele B. şi A. împotriva Deciziei nr. 2033 din 14 iulie 2021 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.