Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality under Art. 488 CPC in a disciplinary inspection challenge
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null, thereby leaving the first-instance decision in force which dismissed the appellants' claim, resulting in a procedural victory for the respondent judicial inspection body. The dispute involved a challenge to a disciplinary resolution that closed an inspection file regarding allegations of procedural misconduct and document falsification in unrelated criminal matters, where the appellants claimed violation of property rights based on heritage certificates. The appellate court initially dismissed the claim as unfounded, noting that the logical-legal reasoning of judges in pending criminal cases does not fall under the disciplinary competence of the judicial inspection. The Supreme Court held that the appeal was procedurally null under Article 489(2) of the Civil Procedure Code because the appellants failed to articulate specific grounds for cassation as required by Article 488(1), instead relying on substantive property and usucapion arguments or incorrect procedural codes, which do not constitute valid grounds for judicial review in cassation proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality under Art. 488 CPC in a disciplinary inspection challenge: Prin motivele de recurs formulate în data de 26.01.2023 şi precizările formulate cu ocazia dezbaterilor, recurenta – reclamantă A., a indicat că recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară au contestat rezoluţia nr. C21-1653 din data de 21.10.2021 a inspectorului şef, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de clasare emisă în lucrarea nr. 21-3286 a Direcţiei de Inspecţie pentru procurori, cât şi rezoluţia dispusă în lucrarea nr. 21-3286.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 662 din 4 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2, au formulat recurs reclamanţi A. şi B., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii nr. 662 din 4 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nelegală, neconstituţională, iluzorie, pur declarativă, care nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă, în proces echitabil, hotărâre dată cu rea credinţă cu vinovăţie, cu încălcarea normei de drept material, a autorităţii de lucru judecat.
S-a arătat că au fost încălcate cele două certificate de moştenitor de 900 de m, reducându-le la 230 de m, fiindu-le furată proprietatea.
S-a trecut astfel, peste 3 extrase de carte civilă, un act de dezmembrare, un contract de vânzare cumpărare, folosindu-se în dosare acte false de proprietate, expertiză extrajudiciară falsă, acte normative false, antedatate infracţional, date de primar şi subalterni ai procurorului C.., pentru reclamanta D..
S-a solicitat anularea statutului de pârât al recurenţilor şi de acuzaţi, urmând ca prin admiterea recursului să li se redea proprietatea astfel cum aceasta rezultă din certificatele de moştenitor.
Prin motivele de recurs formulate în data de 26.01.2023 şi precizările formulate cu ocazia dezbaterilor, recurenta – reclamantă A., a indicat că recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, pârâta – intimată Inspecţia Judiciară a solicitat, în principal, anularea recursului, întrucât acesta, pe de o parte, nu cuprinde temeiul de drept pe care se fundamentează, iar, pe de altă parte, nu cuprinde motive care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Recurenţii – reclamanţi A. şi B. au formulat cerere de eliberare de înscrisuri, respectiv extrase de carte funciară, cerere de declinare a competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi cerere de ataşare a dosarului penal nr. x/2022, asupra cărora instanţa s-a pronunţat în şedinţă publică, în sensul respingerii acestora.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenţii – reclamanţi au invocat nulitatea întâmpinării formulate de intimata – pârâtă Inspecţia Judiciară.
5. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa recurată, curtea de apel a constatat, cu privire la modalitatea în care au fost analizate înscrisurile menţionate în mod expres de reclamanţi în cadrul dosarelor penale indicate (extras de carte funciară nr. x/2000, carte funciară noua x/2000, act de dezmembrare nr. 1934/17.05.2007, extras de carte funciară x-956M/17.05.2007, extras de carte funciară x-1044M/17.05.2007, contract de vânzare-cumpărare nr. x/29.06.2007), că obiectul verificării disciplinare nu-l poate constitui raţionamentul logico-juridic al magistratului chemat să instrumenteze o cauză, astfel că nu se circumscrie sferei de competenţă a Inspecţiei Judiciare stabilirea relevanţei înscrisurilor indicate de reclamanţi pentru soluţionarea dosarelor penale, reţinând instanţa şi considerentele deciziei nr. 403/30.09.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.
Or, recurenţii reclamanţi nu au formulat nicio critică asupra acestei soluţii date de instanţa de fond, posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.
Alegaţiile din cererea de recurs vizează modul de soluţionare a dosarelor penale invocate, fără nicio referire la sentinţa recurată şi la motivarea primei instanţe prin prisma Legii nr. 317/2004, recurenţii – reclamanţi încadrând în drept prezenta cale de atac, intitulată "recurs în casaţie", pe dispoziţiile C. proc. pen., respectiv ale art. 433 şi ale art. 438.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., precizat ulterior prin concluziile scrise şi cele orale, Înalta Curte reţine că nu se invocă nicio neregularitate de ordin procedural a sentinţei atacate, care să poată fi analizată de instanţa de recurs, ci se invocă încălcarea normelor privind uzucapiunea, nefiind vizat prezentul cadru procedural.
Constată astfel Înalta Curte că devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 662 din 4 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 ianuarie 2023.