Tax dispute: Annulment of judgment based on plaintiff's procedural renunciation of the VAT assessment action
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) accepted the plaintiff's renunciation of the action, ordered the annulment of the appeal court's final judgment, and found the defendant's incidental appeal regarding a procedural ruling without effect, thereby leaving no operative judgment in force for the underlying tax disputes. The case involved a tax dispute where a company challenged additional VAT assessments of approximately 6.2 and 4.25 million RON and subsequent enforcement measures issued by tax authorities following a fiscal inspection, which the court of first instance had dismissed. The ICCJ applied Article 406(5) of the Code of Civil Procedure to recognize the plaintiff's abandonment of the claim and Article 472(2) to determine that the defendant's incidental appeal against the procedural ruling became moot, prioritizing the party's procedural autonomy (disposition principle) over substantive review of the tax challenges.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 alin. (1) din C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 406 din C. proc. civ, art. 406 alin. (4) C. proc. civ, art. 472 alin. (2) din C. proc. civ, art. 491 alin. (2) din C. proc. civ; Tax dispute: Annulment of judgment based on plaintiff's procedural renunciation of the VAT assessment action: The case involved a tax dispute where a company challenged additional VAT assessments of approximately 6.2 and 4.25 million RON and subsequent enforcement measures issued by tax authorities following a fiscal inspection, which the court of first instance had dismissed. The ICCJ applied Article 406(5) of the Code of Civil Procedure to recognize the plaintiff's abandonment of the claim and Article 472(2) to determine that the defendant's incidental appeal against the procedural ruling became moot, prioritizing the party's procedural autonomy (disposition principle) over substantive review of the tax challenges.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for accepting the plaintiff's renunciation of the lawsuit and ordering the annulment of the lower court's judgment.
Full text
Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023
Asupra cererilor de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat:
- anularea Deciziei nr. 19/25.01.2021 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care a fost respinsă contestaţia fiscală, precum şi anularea Deciziei de impunere nr. x/12.08.2020 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/12.08.2020 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, în ceea ce priveşte stabilirea suplimentară a obligaţiilor fiscale principale în sumă de 6.231.147 de RON reprezentând TVA;
- anularea Deciziei nr. 81985/24.12.2020 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, prin care a fost respinsă contestaţia fiscală, precum şi anularea Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/12.08.2020 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi;
- anularea Deciziei nr. 20/25.01.2021 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care a fost respinsă contestaţia fiscală, precum şi anularea Deciziei de impunere nr. x/12.08.2020 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/12.08.2020 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, în ceea ce priveşte stabilirea suplimentară a obligaţiilor fiscale principale în sumă de 4.251.162 de RON reprezentând TVA;
- anularea Deciziei nr. 81975/24.12.2020 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, prin care a fost respinsă contestaţia fiscală, precum şi anularea Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/12.08.2020 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi;
- obligarea pârâtelor la restituirea efectivă către reclamantă a taxei pe valoare adăugată în valoare de 10.482.309 RON, sumă actualizată cu rata inflaţiei până la data restituirii, potrivit legii, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2021 s-a dispus rectificarea citativului, în sensul că doar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi are calitate în prezenta cauză, în loc de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a A.N.A.F. şi excepţia inadmisibilităţii cererii de restituire a taxei pe valoare adăugată achitate în baza celor două decizii de impunere emise şi contestate în cauză.
S-a încuviinţat pentru pârâte şi pentru reclamantă proba cu înscrisuri, precum şi proba cu înscrisurile depuse la acest termen de judecată de către reclamantă, respectiv contracte pentru anul 2016, încheiate pentru servicii de multiplicare seminţe, în limba engleză şi în traducere legalizată.
A fost respinsă proba cu expertiza fiscală, solicitată de către reclamantă.
Prin sentinţa nr. 172 din 15 decembrie 2021 ale Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi.
3. Recursurile exercitate în cauză
3.1. Împotriva încheierii din 20 octombrie 2021 şi a sentinţei nr. 172 din 15 decembrie 2021 ale Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat recurs.
3.2. Recurenta – pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat recurs incident împotriva din 20 octombrie 2021.
4. Procedura de soluţionare a cererii de recurs
La data de 1 noiembrie 2022 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat o cerere prin care a solicitat preschimbarea termenului de judecată fixat la data de 28 martie 2023, precum şi o cerere de renunţare la cererea de chemare în judecată (în temeiul art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.), precizând că prezentul recurs se poate soluţiona fără a mai fi necesară o analiză legalităţii hotărârii primei instanţe din perspectiva criticilor aduse de societate pe calea cererii de recurs.
Prin încheierea de şedinţă din data de 22 noiembrie 2022 s-a admis cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. privind preschimbarea termenului de judecată din data de 6 iunie 2023 acordat pentru soluţionarea cererii de recurs formulate împotriva sentinţei nr. 172 din data de 15 decembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi s-a acordat termen la data de 31 ianuarie 2023.
Recurenta –pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi a formulat note de şedinţă prin care a precizat că este de acord cu renunţarea la cererea de chemare în judecată.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Analizând cererea de renunţare la judecată formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voinţă a acesteia.
Totodată, art. 406 C. proc. civ. prevede următoarele: "(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (...)
(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.
(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. (...)"
Aşa fiind, dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, în faţa instanţei de fond sau în calea extraordinară de atac, iar când renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi.
Recurenta-pârâtă, exprimându-şi poziţia procesuală, în condiţiile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., a precizat expres că este de acord ca instanţa să ia act de renunţarea la cererea de chemare în judecată.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Faţă de cererea recurentei - reclamante de renunţare la judecata acţiunii introductive, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunţarea la judecată şi, pe cale de consecinţă, a se dispune anularea sentinţei atacate potrivit alin. (5) al articolului 406.
În ceea ce priveşte recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 20 octombrie 2021, Înalta Curte constată că devin incidente dispoziţiile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., aplicabile în raport de trimiterea de la art. 491 alin. (2) din C. proc. civ.), potrivit cărora, dacă recurentul principal îşi retrage recursul, recursul incident rămâne fără efect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
In temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ. ia act de cererea reclamantei A. S.R.L. de renunţare la judecata acţiunii în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Dispune anularea sentinţei nr. 172 din 15 decembrie 2021 ale Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Constată că recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 20 octombrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a rămas fără efect.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 ianuarie 2023.