Civil liability claim against the State and consolidation of first-instance competence following appellate cassation

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român la plata a 10.000.000 RON despăgubiri civile.

Prin sentinţa civilă nr. 53 din data de 28 mai 2019 Curtea de Apel Bacău a respins excepţiile nulităţii şi netimbrării acţiunii, invocate de pârât, ca nefondate, a admis excepţia invocată de pârât privind inadmisibilitatea acţiunii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârât, ca rămasă fără obiect.

Soluţionând calea de atac promovată în cauză, prin decizia nr. 892 din data de 16 februarie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul reclamantului şi a casat sentinţa recurată, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin sentinţa nr. 58 din data de 9 iunie 2022 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Neamţ, asupra onorariului de avocat desemnat conform O.U.G. nr. 51/2008 urmând a se pronunţa instanţa învestită prin declinarea de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că obiectul cererii reclamantului nu se circumscrie dispoziţiilor art. 8 din legea nr. 554/2004, acesta fiind reprezentat de solicitarea de obligare la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000.000 RON, daune morale.

Având în vedere termeiul de drept al acţiunii - dispoziţiile art. 58 alin. (1), art. 71, 72, 73 şi art. 1373 C. civ., s-a apreciat că aceasta este o acţiune de drept comun, iar competenţa de soluţionare se determină prin raportare la dispoziţiile art. 95 alin. (1) pct. 1, 94 alin. (1) lit. k) şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 3143 din data de 12 decembrie 2022 Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea având ca obiect "pretenţii" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Neamţ şi Curtea de Apel Bacău, a suspendat judecarea dosarului şi a dispus înaintarea acestuia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că prima instanţă sesizată a devenit competentă ca urmare a depăşirii momentului procesual menţionat de art. 131 C. proc. civ., prin pronunţarea încheierii prevăzute de art. 132 alin. (2) din acelaşi cod, soluţionarea cauzei potrivit sentinţei nr. 53/28.05.2019, dar şi prin trimiterea cauzei spre rejudecare dispusă de instanţa de control judiciar.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantul A. vizează obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata unor despăgubiri civile, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (1), art. 71, 72, 73 şi art. 1373 din C. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocate de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

De asemenea, dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod stabilesc faptul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Raţiunea acestor dispoziţii legale este aceea de a asigura clarificarea şi tranşarea încă de la debutul judecăţii a chestiunilor privind stabilirea competenţei instanţei, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuţie şi soluţionate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău s-a realizat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care această instanţă a pronunţat o soluţie în primul ciclu procesual.

Astfel, neinvocarea în termen a excepţiei necompetenţei materiale are drept efect stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, în sensul consolidării, în mod definitiv, a competenţei instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, aspect reţinut şi în considerentele deciziei R.I.L. nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Nu în ultimul rând, se constată că prin soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare instanţa de control judiciar a stabilit şi instanţa competentă, iar conform dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ. acest aspect reprezintă o chestiune dezlegată, asupra căreia nu se mai poate reveni.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal .

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 26 ianuarie 2023.