Conflict of jurisdiction between labor and administrative courts regarding discriminatory refusal of promotion under labor contract

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a solicitat să se constate că deciziile pârâtului comunicate prin circulara nr. M1/3593 din 1.09.2020 şi prin memorandumul circular nr. M1-2/2088 din 1.09.2021 de a o declara respinsă la concursurile de promovare în grad diplomatic şi consular din anul 2020 şi 2021 constituie fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000; să se dispună anularea situaţiei create prin discriminare, prin obligarea pârâtului la a-i acorda gradul de consilier diplomatic de la data de 1.09.2020 sau cel puţin de la data de 1.09.2021; să dispună obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 4003 din data de 9 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că contestarea actului decizional din speţă, precum şi decizia de respingere a unui candidat la concursul de promovare în grad diplomatic şi consular potrivit dispoziţiilor legii speciale nu se circumscriu unui litigiu de muncă, astfel cum este descris un asemenea litigiu în art. 266 din Codul Muncii, instanţa competentă în vederea soluţionării cererii fiind instanţa de contencios administrativ.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2081 din data de 9 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că fundamentul raportului juridic dedus judecăţii este grefat pe dispoziţiile contractului individual de muncă, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 269 din Codul Muncii şi art. 208 din Legea nr. 62/2011.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat să se constate că deciziile pârâtului comunicate prin circulara nr. M1/3593 din 1.09.2020 şi prin memorandumul circular nr. M1-2/2088 din 1.09.2021 de a o declara respinsă la concursurile de promovare în grad diplomatic şi consular din anul 2020 şi 2021 constituie fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000; să se dispună anularea situaţiei create prin discriminare, prin obligarea pârâtului la a-i acorda gradul de consilier diplomatic de la data de 1.09.2020 sau cel puţin de la data de 1.09.2021; să dispună obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Conform art. 266 din Codul Muncii "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Înalta Curte reţine că fundamentul raportului juridic dedus judecăţii este grefat pe dispoziţiile contractului individual de muncă nr. x din 18.02.2008 încheiat între reclamantă şi MAE.

Conform capitolului N "Dispoziţii finale" al contractului, prevederile contractului individual de muncă se completează cu dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii. Prioritatea prevederilor Codului muncii este prevăzută, de altfel, şi de art. 3 al Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României.

Solicitarea ce face obiectul litigiului este în legătură intrinsecă cu existenţa raporturilor contractuale de muncă, întrucât doar în calitatea sa de angajată a MAE putea candida reclamanta la promovare, aceasta fiind singura modalitate de avansare în grad şi singura modalitate de a obţine o mărire salarială, pe baza vechimii în profesie, în cadrul MAE.

În aceste condiţii, este vorba despre o procedură care ţine de raporturile de muncă, iar nu de îndeplinirea de către MAE a funcţiilor care îi revin în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului (şi subiect de drept administrativ).

Din această perspectivă, nu are relevanţă faptul că rezultatul activităţii Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice este consemnat într-un act administrativ, întrucât acest act nu dobândeşte sensul de act emis, chiar cu caracter individual, în exercitarea atribuţiilor de putere cu care un organ administrativ a fost învestit, ci este un act strâns legat de dreptul muncii.

Mai mult, având în vedere obiectul acţiunii astfel cum a fost formulat de reclamantă, se reţine că inclusiv secţiunea M punctul 1 lit. d) din contractul individual de muncă prevede dreptul salariatului la egalitate de şanse şi de tratament, iar aceasta reclamă o stare de discriminare.

Potrivit art. 269 din Codul Muncii: "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.", iar potrivit art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023.