Nullity of cassation appeal for insufficient motivation of grounds under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

1.1. Prin cererea depusă la data de 7 aprilie 2022 în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.

1.2. La data de 31 mai 2022, prin serviciul registratură, recurenta-reclamantă a depus o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 49 din 11 martie 2022 privind desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

1.3. Pentru soluţionarea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României s-a format dosarul asociat nr. x/2020, conform dispoziţiilor art. 148 alin. (12) din Regulamentul de organizare şi funcţionare administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din data de 2 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă A., privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor Legii nr. 49 din 11 martie 2022 privind desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate anterior în punctul I.2, a formulat recurs recurenta A., întemeiat pe prevederile art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1997 şi art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs depus în cauză, recurenta a arătat cazurile de casare pe care le apreciază incidente, precum şi faptul că recursul său este scutit de obligaţia achitării taxei judiciare de timbru. Totodată, recurenta a prezentat o descriere a manierei de comunicare a unor acte de procedură aferente dosarelor nr. x/2020 şi nr. y/2021 şi a interacţiunii avute cu organele de poliţie în data de 17.05.2022.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei primei instanţe, drept temeinică şi legală, susţinând, în esenţă, că aspectele învederate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate aduse hotărârii atacate, simpla indicare a unui articol de lege, nesusţinută de o descriere şi motivare concretă, nefiind suficientă.

De asemenea, din perspectiva aspectelor de fond, intimata a învederat că soluţia primei instanţe a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, câtă vreme excepţia de neconstituţionalitate evocată nu îndeplineşte condiţia legăturii cu cauza, întrucât eventuala sa admitere nu are aptitudinea de a influenţa soluţionarea recursului.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 8 iulie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 11 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Inspecţia Judiciară, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurenta - reclamantă A. a indicat, în mod formal, cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. apreciate de recurentă ca fiind incidente, fără o motivare efectivă a acestora.

Totodată, Înalta Curte observă că, deşi potrivit art. 487, coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurenta putea motiva recursul într-un termen de aceeaşi durată precum cel pentru declararea căii de atac, dar care curgea de la comunicarea hotărârii, în afara memoriului/declaraţiei iniţiale de recurs depuse la data de 4 iunie 2022, recurenta nu a formulat memorii de recurs în completarea celui iniţial depus, prin care, în raport de considerentele încheierii de şedinţă din data de 2 iunie 2022, să completeze criticile aduse acesteia.

Simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurenta nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte va admite excepţia invocată de intimata Inspecţia Judiciară şi va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de recurenta - reclamantă A. împotriva încheierii din data de 2 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Inspecţia Judiciară.

Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva încheierii din data de 2 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.