Company's bid to reopen USD 121,257 settlement with Iraq quashed as time-barred and inadmissible.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant company's requests for revision (revizuire) against its own final decision no. 4192/27.09.2022, which had upheld the lower court's rejection of the company's administrative claim for payment of USD 121,257.67 under a bilateral agreement with Iraq; the revision based on art. 322 points 2 and 9 of the old Civil Procedure Code was dismissed as time-barred (filed on 28.11.2022, beyond the 1-month limit from the challenged decision's pronouncement on 27.09.2022 and beyond the 3-month limit from the ECHR judgment's publication in the Official Gazette on 23.12.2021, with no force-majeure excuse shown), while the revision based on art. 21(1) of Law no. 554/2004 was dismissed as inadmissible because the applicant invoked an alleged misreading of an ECHR judgment, not a decision of the Court of Justice of the European Union, which is the sole basis for that extraordinary remedy; thus the challenged decision remains final and binding.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 9 din C. proc. civ, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 21 din Legea nr. 554/2004, Art. 322 pct. 2 şi 9 din vechiul C. proc. civ; Company's bid to reopen USD 121,257 settlement with Iraq quashed as time-barred and inadmissible: 4192/27.09.2022, which had upheld the lower court's rejection of the company's administrative claim for payment of USD 121,257.67 under a bilateral agreement with Iraq; the revision based on art. 322 points 2 and 9 of the old Civil Procedure Code was dismissed as time-barred (filed on 28.11.2022, beyond the 1-month limit from the challenged decision's pronouncement on 27.09.2022 and beyond the 3-month limit from the ECHR judgment's publication in the Official Gazette on 23.12.2021, with no force-majeure excuse shown), while the revision based on art. 21(1) of Law no. 554/2004 was dismissed as inadmissible because the applicant invoked an alleged misreading of an ECHR judgment, not a decision of the Court of Justice of the European Union, which is the sole basis for that extraordinary remedy; thus the challenged decision remains final and binding.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissal of the revision request as inadmissible, since the claims did not fall under this legal provision.
Basis for dismissal of the revision request as late, as the procedural deadlines had expired.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 septembrie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, reclamanta S.C. A. S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 121.257,67 USD, reprezentând contravaloarea creanţei aferente anului 2009, la cursul valutar din momentul plăţii efective.
La aceeaşi dată, reclamanta a invocat în contradictoriu cu Guvernul României excepţia de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1638/2008, art. 1-5, precum şi a anexei 1.25, ulterior modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 732/20 iulie 2011, privind aprobarea cuantumului sumelor ce urmează a fi decontate operatorilor economici ca urmare a îndeplinirii prevederilor Acordului bilateral dintre Guvernul României şi Republica Irak, semnat la 18 august 2005.
Prin încheierea din 30 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus suspendarea judecăţii şi sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţa civilă nr. 1985/20 martie 2012 a respins excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 433 din data de 30 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.C. "A." S.A. împotriva sentinţei nr. 1985 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva Deciziei nr. 433 din data de 30 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.A., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ.
Prin decizia nr. 3106/31.05.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de revizuire, a desfiinţat decizia nr. 433 din data de 30 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2010 şi a fixat termen pentru rejudecarea recursului, cu analizarea aspectelor impuse de instanţa europeană în decizia mai sus citată.
2. Hotărârea instanţei de recurs a cărei revizuire se solicită
Prin decizia nr. 4192 din 27 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1985 din 20 martie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2010, ca nefondat.
3. Cererea de revizuire
Împotriva deciziei nr. 4192 din 27 septembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.A., întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., art. 322 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.
4. Apărările formulate
Intimatul Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte reviziurea întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 9 din vechiul C. proc. civ.
II. Cu privire la cererea de revizuire
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii, conform dispoziţiilor art. 137 din vechiul C. proc. civ., în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 9 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 din vechiul C. proc. civ.:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate;"
Conform art. 324 din vechiul C. proc. civ.: "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri;(...)
Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I."
În raport de dispoziţiile arătate, având în vedere decizia împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire şi motivele invocate, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., termenul pentru introducerea revizuirii este de o lună de la data pronunţării deciziei atacate, iar în ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la 27 septembrie 2022, iar în ceea ce priveşte hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocată de revizuentă în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., se constată că aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 23 decembrie 2021.
Conform art. 103 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării."
Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 9 din vechiul C. proc. civ., a fost declarată la data de 28.11.2022, cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 324 din vechiul C. proc. civ. redate anterior, de o lună de la data pronunţării deciziei atacate (27.09.2022), respectiv trei luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului (23.12.2021), iar revizuenta nu a invocat şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, ceea ce atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.
Prin urmare, faţă de aceste considerente, urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 9 din vechiul C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, examinând admisibilitatea căii de atac, prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că revizuenta a invocat în susţinerea acestui caz de revizuire faptul că prin decizia nr. 4192/27.09.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat în mod eronat că, în speţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 2 noiembrie 2021 în cauza A. S.A. împotriva României nu ar fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, respectiv a art. 1 la Protocol 1, ci doar ar fi analizat două dintre condiţiile cumulative pentru a se putea constata încălcarea art. 1 la Protocol, lăsând instanţelor naţionale să analizeze a treia condiţie cumulativă, respectiv "să verifice proporţionalitatea (justul echilibru) între interesul privat de a proteja dreptul de proprietate al reclamantei-recurente şi interesul general."
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea 554/2004, invocat ca temei de drept al prezentei cereri, "Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată."
Reglementarea acestei căi extraordinare de atac în materie administrativă reprezintă un instrument menit să asigure la nivelul jurisdicţiei naţionale preeminenţa prevederilor tratatelor şi reglementărilor europene. Scopul urmărit de legiuitorul naţional a fost să creeze un remediu procesual efectiv şi eficient menit să corecteze acele hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive care au ignorat principiile consfinţite la nivel european, astfel cum se desprind acestea din actele normative unionale şi jurisprudenţa CJUE.
Prin decizia nr. 45/12 decembrie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 25 ianuarie 2016, dată în Dosarul nr. x/2015, şi, în consecinţă, a stabilit că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Înalta Curte reţine că susţinerile revizuentei nu se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 care deschide calea revizuirii pentru situaţia în care a fost pronunţată o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, astfel că cererea de revizuire întemeiată pe aceste dispoziţii urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, formulată de S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 4192 din 27 septembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.
Va respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 9 din vechiul C. proc. civ., formulată de S.C. A. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, formulată de S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 4192 din 27 septembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.
Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 9 din vechiul C. proc. civ., formulată de S.C. A. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.