Competence for separate post-annulment damages action under administrative procedure law: accessory nature vests jurisdiction in court that annulled the act

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.03.2022 pe rolul Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri:

1. 186.049,01 RON, reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal în cuantum de 2.182.768,85 RON, cu titlu de subvenţii pentru campaniile agricole 2010 - 2014, sumă reţinută parţial/compensată în baza Proceselor-verbale 2010 -2014, calculată provizoriu de la data compensării din oficiu realizate de APIA şi până la data plăţii (restituirii) efective/data prezentei cereri, cuantumul exact al dobânzii legale urmând a fi stabilit prin expertiză. Dobânda legală a fost solicitată şi în continuare, până la data restituirii efective şi integrale a debitului principal;

2. actualizarea cu indicele de inflaţie a debitului principal de 2.182.768,85 RON, suma ce va fi stabilită prin expertiză, pentru perioada cuprinsă între data reţinerilor/compensărilor nelegale şi până la data plăţii;

3. 41.655,17 RON, reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal de 426.108,83 RON cu titlu de subvenţii pentru campaniile agricole 2012 - 2013, sumă reţinută/compensate de APIA în baza Deciziilor de sancţiuni multianuale 2012-2013, calculate provizoriu de la data compensărilor din oficiu realizate de APIA şi până la data formulării cererii de chemare în judecată, cuantumul exact al dobânzii legate urmând a fi stabilit prin expertiză. Dobânda legala a fost solicitată şi în continuare până la data restituirii efective şi integrale a debitului principal.

4. actualizarea cu indicele de inflaţie a debitului principal de 426.108,83 RON, sumă ce va fi stabilită prin expertiză, pentru perioada cuprinsă între data reţinerilor/compensărilor nelegale şi până la data plăţii.

A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 841/CA din data de 5 octombrie 2022, pronunţată în dosar nr. x/2022, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

În considerente a reţinut că în cauză este vorba de o cerere de despăgubiri, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, subsecventă acţiunilor în anularea actelor administrative emise de A.P.I.A. (procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, aferente campaniilor 2010-2014 şi decizii de soluţionare a contestaţiilor), ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2017, nr. y/2017*, nr. 128/64/2017*, nr. 114/64/2017, soluţionate în mod definitiv. De asemenea, a fost avută în vedere şi Decizia de sancţiuni multianuale 2012, precum şi decizia de soluţionare a contestaţiei aferente, ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Braşov, soluţionat definitiv, şi, de asemenea, Decizia de sancţiuni multianuale 2013 şi decizia de soluţionare a contestaţiei aferente, ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Braşov, suspendat.

S-a mai reţinut că potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aceste cereri se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar potrivit alin. (3), cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce priveşte procedura de judecată şi taxele de timbru.

Astfel, instanţa a constatat că prezenta acţiune în despăgubire urmează regimul juridic al acţiunii principale îndreptate împotriva actului administrativ, respectiv instanţa de contencios administrativ competentă pentru a soluţiona cererea de despăgubire este cea competentă să judece şi acţiunea principală.

Prin urmare, instanţa competentă în soluţionarea pretenţiei principale (anularea actului) rămâne competentă să judece şi pretenţia accesorie constând în despăgubiri, chiar şi atunci când aceasta nu a fost dedusă judecăţii în acelaşi timp cu cea principală, ceea ce constituie o aplicarea a regulii accesorialităţii, consacrată de art. 123 C. proc. civ.

În speţă, anularea actelor administrative, demers urmare căruia a fost formulată prezenta acţiune în despăgubiri, a fost dispusă de către Curtea de Apel Braşov în dosarele nr. x/2017, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017, iar faptul că Tribunalul Braşov a soluţionat una dintre cererile de anulare act administrativ (în dosarul nr. x/2017) nu atrage competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Braşov, întrucât operează prorogarea de competenţă favoarea Curţii de Apel Braşov, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, întrucât litigiul priveşte despăgubiri ce decurg din anularea de către Curtea de apel a unor acte administrative emise de un organ al administraţiei publice centrale, competenţa de soluţionare a cererii revine curţii de apel, în calitate de instanţă căreia i-a revenit competenţa de anulare a respectivelor acte administrative.

2.2. Prin sentinţa nr. 161/2022 din data de 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut faptul că obiectul cererii de chemare în judecata îl constituie obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri întemeiate pe art. 19 din Legea nr. 554/2004; că despăgubirile ca urmare a anulării unui act administrativ pot fi cerute de persoana vătămată fie odată cu acţiunea în anulare, prin cerere accesorie, care urmează soarta cererii principale, fie după anularea actului, în termen de un an de la cunoaşterea pagubei, prin acţiune principală adresată instanţei de contencios administrativ.

Reclamanta nu a învestit instanţa cu cerere de acordare a despăgubirilor odată cu acţiunea în anularea actului, cerere care ar fi urmat soarta acţiunii principale, ci a înţeles să formuleze cererea de despăgubire prin acţiune principală separată, după admiterea acţiunii de anulare a actului.

În consecinţă, analizând competenţa materială în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că în speţă se aplică criteriul valoric de stabilire a competenţei materiale şi că nu poate fi reţinută incidenţa art. 10 sub aspectul criteriului rangului autorităţii pârâte, obiectul acţiunii vizând despăgubiri cu titlu de dobândă legală ca urmare a anulării unor debite principale.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri aferente sumelor reţinute prin procesele-verbale 2010-2014 şi Deciziile de sancţiuni multianuale 2012-2013, precum şi actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data reţinerilor/compensărilor nelegale şi până la data plăţii.

Potrivit art. 19 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 554/2004: "(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

(2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2). (...)

(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce priveşte procedura de judecată şi taxele de timbru."

Având în vedere raportul de accesorialitate dintre cererea de acordare a despăgubirilor în temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, se impun a fi reţinute dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

Prin urmare, întrucât cererea de acordare a despăgubirilor este accesorie acţiunilor ce au avut ca obiect anularea actelor administrative şi cum aceste acţiuni au fost soluţionate în primă instanţă de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, acesteia îi revine şi competenţa de soluţionare a cererii de despăgubire întemeiate pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Faptul că reclamanta nu a învestit instanţa cu o cerere de acordare a despăgubirilor odată cu acţiunea în anularea actului, ci a formulat cererea de despăgubire printr-o acţiune principală separată, după admiterea acţiunii de anulare a actelor administrative atacate, nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de despăgubire şi nu poate determina stabilirea unei ate competenţe decât cea prevăzută de legiuitor, în condiţiile în care norma de competenţă incidentă este clară, stabilind că aceasta se soluţionează de către instanţa care a soluţionat şi acţiunea în urma căreia s-a născut dreptul la despăgubiri întemeiat pe art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în speţă competenţa de soluţionare a cererii de despăgubiri întemeiate pe art. 19 din Legea nr. 554/2004 revine Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023.