Inadmissibility of appeal against final decision in review proceedings and bad-faith sanction under Romanian Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal as inadmissible and imposed a 500 RON judicial fine for bad-faith litigation, thereby upholding the lower court’s decision to reject the petition for review of the final appellate ruling. The dispute originated from a claim seeking the issuance of a copy of an indictment from a criminal file, which was initially rejected by the first-instance court and subsequently affirmed by the appellate court upon the appellant's initial appeal. The appellant later attempted to initiate a review proceeding against the final appellate decision and, after that review was rejected as inadmissible by a specialized section of the Court of Appeal, filed a further appeal against that rejection. The decisive legal basis for the dismissal was the procedural rule that appeals are strictly limited to first-instance decisions rendered without the right to appeal or appellate decisions; consequently, a judgment rendered in a review proceeding against an already final decision is not susceptible to appeal, making the current filing procedurally void, and the repeated filing of such manifestly unfounded appeals constituted bad faith warranting a sanction under the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final decision in review proceedings and bad-faith sanction under Romanian Civil Procedure Code: The dispute originated from a claim seeking the issuance of a copy of an indictment from a criminal file, which was initially rejected by the first-instance court and subsequently affirmed by the appellate court upon the appellant's initial appeal. The appellant later attempted to initiate a review proceeding against the final appellate decision and, after that review was rejected as inadmissible by a specialized section of the Court of Appeal, filed a further appeal against that rejection. The decisive legal basis for the dismissal was the procedural rule that appeals are strictly limited to first-instance decisions rendered without the right to appeal or appellate decisions; consequently, a judgment rendered in a review proceeding against an already final decision is not susceptible to appeal, making the current filing procedurally void, and the repeated filing of such manifestly unfounded appeals constituted bad faith warranting a sanction under the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for imposing a judicial fine of 500 RON on the appellant for the bad-faith filing of a manifestly unfounded appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligarea pârâtei să îi elibereze o copie a rechizitoriului din dosarul nr. x/2013.
Prin sentinţa civilă nr. 1433/02.06.2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei de mai sus a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 2235/25.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1433/2.06.2020.
Împotriva deciziei nr. 2235/25.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti recurentul-reclamant a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
2. Hotărârea atacată cu recurs în prezentul dosar
Prin decizia nr. 868 din 8 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2235/25.11.2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a amendat revizuentul cu amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
În considerentele deciziei de mai sus s-a reţinut că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu evocă fondul, având în vedere că prin aceasta s-a respins recursul, ca nefondat.
3. Cererea de recurs
Împotriva deciziei nr. 868 din 8 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuentul A., criticând respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Consideră că erau incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., având în vedere că, în opinia sa, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute şi nu a analizat toate susţinerile sale.
Invocă autoritatea de lucru judecat în raport cu un dosar penal din anul 2002 şi critică măsura amendării sale de către instanţa de revizuire.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere că recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate într-o cerere de revizuire formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată de către intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin întâmpinare, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevăd o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovat împotriva deciziei nr. 868 din 8 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2235/25.11.2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Cererea de revizuire respinsă prin decizia recurată a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 2235/25.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1433/2.06.2020 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ., pronunţate în soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunţate în recurs.
Prin urmare, se observă că, în speţă, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.
Dincolo de acest aspecte, se observă că potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", or, în speţă, hotărârea supusă revizuirii este definitivă, neputând face obiectul vreunei cereri de recurs.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai constată că pe rolul instanţei supreme sunt înregistrate numeroase dosare având ca obiect recursuri şi contestaţii în anulare, formulate de către recurentul-reclamant.
Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.:
"(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:
a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."
Faţă de exercitarea repetată a unor căi de atac, aspect de natură a contura reaua-credinţă în exercitarea dreptului prevăzut de art. 483 şi urm. din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în speţă sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., sens în care va aplica recurentului-reclamant A. o amendă judiciară în cuantum de 500 RON.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 868 din 8 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 868 din 8 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
În temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., amendează recurentul-reclamant A. cu amendă în cuantum de 500 RON.
Definitivă, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de recurs.
Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte soluţia amendării.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023.