Territorial competence for public information access claim assigned to plaintiff's domicile court

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Jurilocva, a solicitat anularea mai multor HCL.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 3347 din 14 iunie 2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acestea atribuind competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Cum, potrivit sentinţei civile nr. 1669/17.12.2019, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2019, reclamanta are sediul în judeţul Tulcea, str. x x, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine exclusiv instanţei de la sediul reclamantei, respectiv Tribunalului Tulcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.07.2022, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1280 din 13 octombrie 2022, Tribunalul Tulcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, această lege având un caracter special în raport cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A mai reţinut că, potrivit acestui text de lege reclamantul poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice, iar potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Având în vedere că, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv sentinţa civilă nr. 161/6.12.2021 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2021, rezultă că sediul actual al reclamantei este situat în municipiul Bucureşti, str. x, şi că reclamanta a înţeles să sesizeze pentru soluţionarea acţiunii sale Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în aplicarea art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, a apreciat că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza, astfel că şi-a declinat competenţa în favoarea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la cadrul normativ aplicabil în prezenta cauză – Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ori Legea privind liberul acces la informaţiile de interes public nr. 544/2001.

Analizând petitul cererii de chemare în judecată, constată Înalta Curte că, în mod corect Tribunalul Tulcea a reţinut că obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Jurilovca de a furniza reclamantei informaţiile de interes public, apreciate astfel de reclamantă, şi solicitate prin cererea înregistrată sub nr. x/16.12.2021, respectiv hotărârea de consiliu local privind aprobarea înfiinţării serviciului specializat pentru gestionarea câinilor fără stăpân, de pe raza localităţii Jusilovca (copie scanată); hotărârea de consiliu local privind aprobarea delegării de gestiune a activităţii/serviciului pentru gestionarea câinilor fără stapân (copie scanată; contracte încheiate în vederea capturării, transportării şi gestionării câinilor fără stăpân pe anul 2021 (copii scanate); contracte încheiate în vederea asigurării serviciilor veterinare (copii scanate); contractul încheiat în urma achiziţiei prin cumpărare directă x;numărul de câini capturaţi în baza contractului; locaţia/adăpostul unde au fost transportaţi şi cazaţi; deciziile de eutanasiere a câinilor emise în baza contractului; procesele-verbale privind justificarea numărului de câini capturaţi; documentele din care rezultă efectuarea plăţilor conform contract.

De altfel, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public este menţionat de reclamantă în petitul acţiunii, alături de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că Legea nr. 544/2001, care reglementează procedura de comunicare a informaţiilor de interes public, precum şi procedura de urmat în situaţia încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul respectivului act normativ, este o lege care are un caracter special, în raport cu legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public: "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7".

Dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 reglementează o competenţă teritorială alternativă între instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul şi instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice, alegerea instanţei competente aparţinând reclamantului.

Dacă reclamanta a ales instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul său, adică Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, rezultă că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea reclamantei, în baza opţiunii exprimate de aceasta.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Jurilovca, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Dată în Camera de Consiliu şi pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.