Revision for contradictory judgments barred when one decision stems from an appeal in the interest of the law lacking res judicata effects

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 1785 din 30 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins recursul intervenientei A. S.R.L., ca nefondat;

- a admis recursul formulat de reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti;

- a casat în parte hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea pe fond a cererii de chemare în garanţie;

- a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile nr. 3416/20.05.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 august 2022, sub nr. x/2022, împotriva deciziei de la pct. I.1 a formulat cerere de revizuire intervenientul A. S.R.L., fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat, în esenţă, că decizia atacată, respectiv decizia civilă nr. 1785/30.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, este potrivnică deciziei nr. 19/3.06.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Arată că, prin decizia atacată, instanţa de recurs a reţinut că termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă la data de 02.08.2019, din momentul comunicării Procesului-verbal de constatare a neregulilor către reclamanţi.

Or, prin decizia nr. 19/3.06.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că "actul de control întocmit de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de salariat ori rezultat în urma plăţii de către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului".

A precizat că acelaşi raţionament juridic, şi anume că actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control nu poate marca începutul prescripţiei extinctive a acţiunii, a fost aplicat în mod unitar în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi a altor instanţe de judecată, făcându-se trimitere, mutatis mutandis, la considerentele deciziei nr. 19/2019, indiferent de temeiul juridic al raportului dintre părţi (act juridic, fapt juridic licit ori ilicit) şi indiferent de actul extern în raport cu care se naşte problema curgerii prescripţiei (decizie a Curţii de Conturi, act administrativ prin care s-a aplicat autorităţii o corecţie financiară, etc.).

Având în vedere că decizia nr. 19/3.06.2019 a Î.C.C.J. – Completul competent să judece recursul în interesul legii este anterioară deciziei atacate, respectiv decizia civilă nr. 1785/30.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, şi având în vedere că aceste două decizii conţin dispoziţii potrivnice în ce priveşte posibilitatea ca actul de control efectuat de un organ cu atribuţii de control să poată marca începutul prescripţiei extinctive a acţiunii, revizuentul invocă faptul că decizia atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor primei decizii şi, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicită admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

3. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinare, intimaţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Arată că, raportat la cerinţa esenţială privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, în speţa de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile privind tripla identitate: de părţi, obiect şi cauză, cele două dosare în care au fost pronunţate hotărârile pretins a fi potrivnice fiind purtate între părţi diferite şi având obiecte diferite, iar prin raportare la soluţiile pronunţate prin cele două hotărâri, nu se poate reţine existenţa unei contrarietăţi între acestea, aspect ce rezidă din chiar faptul evident că dosarele indicate şi analizate privesc cauze diferite.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele arătate în continuare.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; […]".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile anterior menţionate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă.

Se reţine, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Aceste condiţii de admisibilitate nu pot fi însă verificate în prezenta cauză, întrucât, dată fiind reglementarea din cuprinsul art. 517 C. proc. civ., hotărârea Completului competent să judece recursul în interesul legii nu dezleagă un litigiu între părţi determinate, ea este pronunţată "numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese".

Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la problemele de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, prin hotărâri judecătoreşti definitive, reprezintă un mijloc juridic de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii, iar scopul pronunţării hotărârii este, în mod evident, diferit de raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunţată.

În acest context, se apreciază că nu este admisibilă invocarea contrarietăţii de hotărâri şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei decizii pronunţate de Completul competent să judece recursul în intersul legii, întrucât hotărârile indicate în cuprinsul cererii de revizuire soluţionează situaţii juridice distincte şi produc efecte juridice diferite.

Prin urmare, întrucât motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu vizează pretinsa contrarietate dintre o hotărâre judecătorească definitivă şi o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte nu poate analiza nici condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., din perspectiva autorităţii de lucru judecat, astfel cum au fost invocate de către revizuent.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că revizuentul invocă în fapt nemulţumirea referitoare la modul în care i-a fost soluţionată cererea de către instanţă, în încercarea de a provoca o nouă judecare a cauzei, ceea ce este inadmisibil, cât timp revizuirea este o cale extraordinară de atac, care permite retractarea unei hotărâri numai pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimaţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, şi va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire îndreptată de revizuentul A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1785 din 30 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimaţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1785 din data de 30 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.