Ministry ordered to update police food allowance; appeal dismissed, costs awarded to union

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Naţional Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la emiterea ordinului privind actualizarea contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană acordată personalului poliţiei locale, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, reclamantul Sindicatul Naţional Pro Lex a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Apărării Naţionale şi a Ministrului Apărării Naţionale, prin care a solicitat obligarea chemaţilor în garanţie să comunice care este în prezent cuantumul valorii financiare a normei de hrană actualizat, aferent normelor de hrană nr. 1, 6 şi 12 "B", să comunice data la care a fost actualizată valoarea financiară a normelor de hrană, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1202 din 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât următoarele:

- a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie formulată împotriva chemaţilor în garanţie Ministerul Apărării Naţionale şi Ministrul Apărării Naţionale;

- a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Naţional Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei;

- a obligat pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei să emită ordinul privind actualizarea contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană acordate personalului poliţiei locale;

- a respins capătul de cerere având ca obiect cheltuieli de judecată, ca neîntemeiat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii introductive.

Recurentul-pârât susţine, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat soluţia de obligare a sa la emiterea ordinului de actualizare a contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană, cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de art. 2 alin. (1) şi alin. (3), art. 5 alin. (1) şi art. 6 din H.G. nr. 171/2015, art. 351 din Legea politiei locale nr. 155/2010 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 26/1994.

Norma de hrană a poliţiştilor locali este aprobată prin hotărâre a Guvernului, iar contravaloarea ei este stabilită şi actualizată de Ministerul Apărării Naţionale (MApN), în mod unitar, şi aprobată prin ordin de ministru de către MDLPA.

Recurentul-pârât MDLPA consideră, contrar susţinerilor instanţei de fond, că nu există texte de lege care să instituie în sarcina sa obligaţia de a stabili valoarea financiară a normei de hrană, el având doar îndatorirea de a aproba prin ordin actualizarea acesteia, stabilirea acestei valori şi actualizarea ei fiind reglementate prin O.G. nr. 26/1994, art. 5 alin. (1) şi (2).

Aşa cum a arătat şi prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe şi rezultă din coroborarea textelor de lege incidente, emiterea de către MDLPA a ordinului depinde de stabilirea şi actualizarea valorii financiare a normelor de hrană de către MApN.

Dependenţa de actualizarea făcută de MApN, în mod unitar, este susţinută şi de modalitatea prin care MDLPA a reuşit să actualizeze norma de hrană a poliţiştilor locali în anul 2015, prin emiterea Ordinului nr. 496/2015 privind contravaloarea alocaţiei valorice a normei de hrană acordată personalului poliţiei locale, precizând că elaborarea şi emiterea acestui ordin au fost realizate şi întemeiate pe contravaloarea alocaţiei valorice a normei de hrană comunicată MDLPA de către MApN, prin adresa nr. x/30.03.2015.

Având în vedere acest precedent, recurentul-pârât arată că, ulterior, a întreprins demersuri legale în scopul obţinerii de la MApN a cuantumului valorii financiare a normei de hrană, actualizat, aferent normelor nr. 1, 6 şi 12 B, stabilite pentru personalul poliţiei locare, prin art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 171/2015, prin transmiterea de adrese oficiale în acest sens (respectiv, adresa nr. x/27.01.2020, la care a revenit prin adresa nr. x/12.05.2020). În răspunsul său (e-mailul nr. 188b/30.06.2020), MApN a arătat că, după actualizarea, în mod unitar a valorii financiare a normelor de hrană, documentele respective au fost aprobate, multiplicate şi difuzate numai instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi că valoarea financiară a normelor de hrană se actualizează prin ordin intern, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, cu nivel de clasificare "secret de serviciu".

Prin urmare, recurentul-pârât susţine că s-a aflat în imposibilitatea de a emite ordin de actualizare a contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană acordată personalului poliţiei locale, fără sprijinul Ministerului competent cu actualizarea acestei valori în mod unitar.

Mai arată recurentul-pârât că, în opinia sa, informaţiile calificate de MApN ca "secret de serviciu" nu au reprezentat un impediment real în multiplicarea şi difuzarea acestora către MDLPA, având în vedere că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) şi e), este garantat, sub condiţia numirii şi a depunerii jurământului, pentru miniştri.

În plus, contrar reţinerii instanţei de fond, MApN nu a justificat refuzul său de a comunica un răspuns solicitărilor adresate, pe motivul lipsei personalului autorizat din cadrul MDLPA care să aibă acces la acest gen de informaţii.

Totodată, subliniază că MDLPA nu a solicitat ordinul intern prin care MApN a actualizat valoarea financiară a normelor de hrană, ci comunicarea cuantumului valorii financiare a normelor de hrană nr. 1, 6 şi 12 B, aşa cum au fost ele stabilite prin H.G. nr. 171/2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Sindicatul Naţional Pro Lex a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului recursului şi anularea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, apreciind în esenţă că sentinţa de fond a fost pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

5. Aspecte procedurale

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de pârât, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond prin prisma unei pretinse aplicări sau interpretări greşite a normelor de drept material, incidente în cauza prezentă. De altfel, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, în cea mai mare parte, recurentul-pârât a preluat aceleaşi argumente prezentate în faţa instanţei de fond, fiind fără putere de tăgadă că nemulţumirea sa vizează, în esenţă, modul în care aceasta a tranşat cauza, în sensul obligării sale la emiterea ordinului de actualizare a contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană.

Recurentul a criticat sentinţa pentru greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor incidente [art. 2 alin. (1) şi alin. (3), art. 5 alin. (1) şi art. 6 din H.G. nr. 171/2015, art. 351 din Legea politiei locale nr. 155/2010 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 26/1994], însă, în realitate, este nemulţumit de aprecierea probelor şi raţionamentele primei instanţe, cărora tinde să le substituie propriile argumente, în sensul inexistenţei unor texte de lege care să reglementeze în sarcina sa obligaţia de a stabili valoarea financiară a normei de hrană, precum şi a imposibilităţii de a emite ordin de actualizare a contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană acordată personalului poliţiei locale, fără sprijinul Ministerului Apărării Naţionale competent cu actualizarea acestei valori în mod unitar.

Dispoziţiile legale, interpretate/aplicate greşit de instanţa de fond, în opinia recurentului-pârât, prevăd:

Legea poliţiei locale nr. 155/2010:

Art. 351. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda în limita bugetului aprobat, prin hotărâre a consiliului local, norma de hrană personalului poliţiei locale conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Metodologia şi regulile de aplicare a drepturilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Hotărârea nr. 171/2015 privind stabilirea metodologiei şi a regulilor de aplicare a drepturilor prevăzute la art. 351 alin. (1) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010

Art. 2. - (1) Consiliul local poate aproba, prin hotărâre, acordarea normei de hrană pentru personalul poliţiei locale, în limita bugetului aprobat, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentei hotărâri. (…)

(3) Normele de hrană zilnice pentru personalul poliţiei locale sunt următoarele:

a) norma nr. 6, potrivit anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiar fiind personalul poliţiei locale în activitate prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 155/2010, republicată, cu completările ulterioare, şi personalul de conducere;

b) norma nr. 1, potrivit anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiar fiind personalul poliţiei locale în activitate prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 155/2010, republicată, cu completările ulterioare;

c) norma nr. 12 "B", potrivit anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, normă suplimentară pentru personalul poliţiei locale în activitate care lucrează în ture sau schimburi.

Art. 5. - (1) În cazul personalului poliţiei locale, norma de hrană zilnică, potrivit prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte şi se acordă ţinând seama de următoarele:

a) se calculează nominal, cu identificarea drepturilor pentru fiecare persoană în parte;

b) se raportează la plafoanele calorice aferente normelor nr. 1, 6 şi 12 "B" şi la alocaţia valorică prevăzută în ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, aprobată potrivit art. 6;

c) norma de hrană se înregistrează la cheltuieli de personal, indiferent de modalitatea în care se acordă;

d) alocaţia valorică se va încadra în nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.

Art. 6. - Alocaţia valorică a normei de hrană, precum şi actualizarea acesteia conform legii se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ordonanţa nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională şi ale persoanelor private de libertate

Art. 5. - (1) Valoarea financiară a normelor de hrană aprobate prin hotărâre a Guvernului se stabileşte şi se actualizează, în mod unitar, de către Ministerul Apărării Naţionale împreună cu celelalte instituţii publice prevăzute la art. 1, în funcţie de indicii preţurilor de consum pentru actualizare la rata inflaţiei a elementelor patrimoniale, capitolul «Mărfuri alimentare», publicaţi de Institutul Naţional de Statistică în Buletinul Statistic de Preţuri.

Înalta Curte reţine că, sub aspectul limitelor învestirii, cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, recurentul din cauză, la emiterea ordinului privind actualizarea contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană acordată personalului poliţiei locale.

Astfel, având în vedere amintitul obiect al cererii deduse judecăţii, prevederile art. 6 din H.G. nr. 171/2015, mai sus redate, alin. (2) al art. 5 din O.G. nr. 26/1994, care prevede că actualizarea financiară a normei de hrană se face periodic, pe baza indicilor preţurilor de consum prevăzuţi la alin. (1), dacă rezultă diferenţe de peste 5% faţă de luna în care s-a stabilit ultima valoare, precum şi împrejurarea că recurentul însuşi recunoaşte că are "îndatorirea de a aproba prin ordin actualizarea acesteia" (n.n. valorii financiare a normei de hrană) – paragraful 6, pagina 3 din memoriul de recurs, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentului, în sensul inexistenţei unor texte de lege care să reglementeze obligaţia acestuia de a stabili valoarea financiară a normei de hrană.

În acelaşi timp, Înalta Curte constată că sunt lipsite de relevanţă în economia speţei criticile şi susţinerile recurentului referitoare la greşita interpretare şi aplicare de către instanţa de fond a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (3) şi art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 171/2015, mai sus redate, de vreme ce, în cauză, nu se pune problema acordării normei de hrană personalului poliţiei locale, ci a actualizării contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană acordată acestei categorii de personal, prin ordinul MDLPA.

Cât priveşte art. 351 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010 şi art. 6 din H.G. nr. 171/2015 privind stabilirea metodologiei şi a regulilor de aplicare a drepturilor prevăzute de art. 351 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziţii.

Contrar criticilor recurentului, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că, până la data de 01.10.2015, nu a existat niciun impediment din partea MDLPA de a emite ordine ce privesc chestiunea în discuţie, astfel încât, deficienţele de comunicare între ministere (ministerul recurent şi Ministerul Apărării Naţionale) nu pot afecta drepturile personalului poliţiei locale.

În fine, chiar dacă prin intermediul e-mailului nr. 188b/30.06.2020, Ministerul Apărării Naţionale a comunicat recurentului că valoarea financiară a normelor de hrană se actualizează prin ordin intern, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, cu nivel de clasificare "secret de serviciu", Înalta Curte constată că este lipsită de relevanţă susţinerea recurentului în sensul că MApN nu a justificat refuzul de a-i pune la dispoziţie ordinul pe motivul lipsei personalului autorizat din cadrul MDLPA care să aibă acces la acest gen de informaţii.

Din această perspectivă, instanţa de fond a reţinut în mod corect că Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate prevede posibilitatea gestionării acestui tip de documente de către persoane autorizate în acest sens, astfel că revine recurentului-pârât să desemneze personalul corespunzător pentru îndeplinirea atribuţiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, ca nefondat.

În condiţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei la plata către intimatul-reclamant Sindicatul Naţional Pro Lex a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 1202 din data de 20 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei la plata către intimatul-reclamant Sindicatul Naţional Pro Lex a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.