Jurisdictional conflict over public official liability: Exclusive competence of administrative court under Administrative Code overriding Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 232/CA din 6 iunie 2022, Tribunalul Sibiu, secţia civilă II, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, în favoarea Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 180 din 20 septembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl constituie anularea Ordinului de imputare nr. 11/11.01.2022, emis în temeiul art. 500 din Codul administrativ, care prevede că repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.

Potrivit alin. (2) al art. 500 împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Înalta Curte are în vedere faptul că litigiile privind funcţionarii publici se supun competenţei prevăzute în Codul administrativ.

Potrivit art. 536 Cod administrativ: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Prin actul atacat a fost angajată răspunderea civilă a reclamantului, deci suntem în prezenţa unui litigiu care priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public.

De asemenea, prin decizia sau ordinul de imputare nu este stabilită expres competenţa altei instanţe astfel că, în cauză, competenţa de soluţionare a acţiunii revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Înalta Curte reţine că articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la sediul reclamantului. Cât priveşte noţiunea de domiciliu, aceasta trebuie interpretată în sens strict, întrucât art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 priveşte o competenţă exclusivă.

Articolul 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 se completează cu dispoziţiile din C. civ.

Înalta Curte reţine că reclamantul are domiciliul în Municipiul Sibiu astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Sibiu.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2023.