Jurisdictional conflict resolved in favor of non-specialized administrative panel over public procurement panel

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 885 din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-Complet specializat în materia achiziţiilor publice a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului specializat în achiziţii publice invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Arhitectură Peisagistică şi Monumente de For Public şi pe intimatul-reclamant A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal- Completul 2 recurs, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4072 din 21 septembrie 2021, a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea regulatorului de competenţă, ca inadmisibilă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal- Completul 2 recurs, prin încheierea din 21 septembrie 2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Direcţia Generală de Arhitectură Peisagistică şi Monumente de For Public, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., în favoarea completului specializat în materia achiziţiilor publice – Complet C2 RAP din cadrul secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal- Completul 2 recurs.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, în prezenta cauză, fondul litigiului a fost soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, completul C 15 - CA, nespecializat în achiziţii publice.

Prima instanţă a stabilit natura litigiului, în momentul în care a disjuns cererea reconvenţională, considerând că aceasta este o veritabilă cerere de chemare în judecată şi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 209, alin. (1) C. proc. civ., considerându-l ca fiind un litigiu de contencios administrativ, având ca obiect anulare act şi obligaţie de a face.

De asemenea, competenţa a fost menţinută pe întreaga durată a judecăţii în primă instanţă, ca urmare a necontestării acesteia de către părţi prin invocarea unei eventuale excepţii, iar instanţa a apreciat implicit asupra propriei competenţe, din moment ce nu a considerat necesară punerea în discuţie sau invocarea din oficiu a unei eventuale necompetenţe sub aspectul specializării completului.

Înalta Curte are în vedere hotărârea pronunţată în fond, motiv pentru care se va raporta în stabilirea competenţei la instanţa de fond care a soluţionat cauza şi nu la pretenţiile din cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, completul din cadrul instanţei de fond a cărui competenţă a rămas câştigată cauzei este unul de contencios administrativ. Or, este fără putinţă de tăgadă faptul că şi calea de atac a recursului se impune a fi soluţionată tot de un complet ce judecă în această materie, iar nu de un complet specializat în achiziţii publice.

Înalta Curte apreciază că, în stabilirea propriei competenţe, instanţa de control judiciar nu poate reveni asupra competenţei stabilite de către instanţa de fond, competenţă câştigată ca urmare a necontestării sale, competenţa instanţei de recurs derivând, în acest caz, din competenţa primei instanţe.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal- Completul 2 recurs, complet nespecializat în achiziţii publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Arhitectură Peisagistică şi Monumente de For Public şi pe intimatul-reclamant A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal- Completul 2 recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2023.