Peremption of annulment appeal due to six-month procedural inactivity following suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul contestaţiei în anulare.

Prin sentinţa nr. 563 din data de 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestaţia in anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 512 din 12.11.2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

La data de 11.01.2019 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia aontencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 563 din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 312 din 9 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 563 din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Împotriva sentinţei nr. 312 din 9 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra nulităţii citaţiilor, iar contestaţia analizată nu a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

2. Hotărârea atacată în cauză.

Prin decizia nr. 3120 din 2 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 312 din 9 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

3. Contestaţia în anulare formulată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 3120 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie în anulare S.C. A. S.R.L., considerând-o nelegală pentru motivele expuse în cuprinsul cererii formulate.

Cererea de contestaţie în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 septembrie 2020, sub nr. x/2020.

4. Încheierea de suspendare a judecăţii şi alte aspecte procedurale.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare formulate de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3120 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând lipsa părţii şi faptul că aceasta nu a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei în lipsă, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din acelaşi Cod.

La data de 1 august 2022 contestatoarea a transmis la dosar o cerere prin care a solicitat reluarea judecăţii.

Termenul din 19 ianuarie 2023 a fost stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol, precum şi a excepţiei de perimare, contestatoarea fiind citată cu această menţiune.

La data de 19 ianuarie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a constatat, raportat la cererea formulată de contestatoare la 1 august 2022, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru continuarea judecăţii şi a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia perimării.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de perimare a cererii de contestaţie în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită şi să constate că prezenta contestaţie în anulare s-a perimat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Articolul 416 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituţia perimării cererii, prevede că: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din acelaşi Cod statuează că: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speţă, Înalta Curte constată că prin încheierea din 13 ianuarie 2022 a fost dispusă suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare, având în vedere că partea, legal citată, nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecata în lipsă, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menţionată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 13 iulie 2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi Cod.

Înalta Curte reţine că pentru termenul din 13 ianuarie 2022 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu partea din proces, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, iar în faţa instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare nu s-a prezentat contestatoarea, astfel cum rezultă din practicaua încheierii de şedinţă întocmită pentru termenul din 13 ianuarie 2022.

Deşi încheierea de şedinţă din 13 ianuarie 2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., partea a avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) din acelaşi act normativ, ţinând cont de faptul că această încheiere i-a fost comunicată la data de 4 februarie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

De asemenea, este de observat faptul că, în interiorul termenului de 6 luni care s-a împlinit la data de 13 iulie 2022, contestatoarea nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere a cauzei pe rol, de "redeschidere" conform dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalităţi a încheierii de suspendare.

Dimpotrivă, solicitarea contestatoarei de repunere a cauzei pe rol a fost comunicată instanţei la 1 august 2022 (data menţionată pe plicul de expediere a cererii, ataşat la dosar), cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., astfel că acest demers al părţii nu a avut ca efect reluarea judecăţii contestaţiei.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că în toată această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar partea interesată nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici nu a făcut dovada că a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, perimarea reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează de drept, atât în etapa judecăţii în prima instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, precum şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

Aşadar, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii contestaţiei în anulare formulate în prezenta cauză, excepţie invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 13 ianuarie 2022, din vina părţii, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deşi i-a fost comunicată încheierea în discuţie, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecăţii, precum şi temeiul legal al acesteia, şi nici nu a făcut dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţii, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

În aceste condiţii, constatând că de la momentul suspendării judecăţii, 13 ianuarie 2022, până la data de 13 iulie 2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea nu a formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispoziţiilor art. 415 pct. 1 din acelaşi Cod, că în aceeaşi perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată şi că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepţia perimării este fondată şi, implicit, constată că s-a perimat contestaţia în anulare formulată în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei asupra contestaţiei în anulare.

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligenţă a părţii, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din acelaşi act normativ, va constata perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3120 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3120 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.