Bar exam requirement suspension claim mooted after candidate passes exam and enrolls; appeal partially upheld

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, ambii prin Preşedintele U.N.B.R, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună suspendarea în parte a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 210/10-11.12.2021, în ceea ce priveşte menţiunea condiţiei impuse prin teza a II-a din pct. 2 al Anexei nr. 1 la hotărârea menţionată, referitoare la obligaţia impusă candidaţilor care au absolvit o instituţie de învăţământ superior din străinătate de a dovedi cunoaşterea dreptului român anterior înscrierii la examenul de verificare a cunoştinţelor de drept român pentru dobândirea calităţii de avocat.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 110 din 8 august 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, precum şi excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii, respectiv excepţia lipsei de interes, toate invocate de pârâţi.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării dispoziţiilor pct. 2 teza a II-a din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în ceea ce priveşte condiţia ca din actele de studii să se ateste cunoaşterea de către candidat a dreptului român, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la acţiunea în anularea dispoziţiei suspendate, cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004. Totodată, a respins cererea pârâţilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 110 din 8 august 2022 a Curţii de Apel Iaşi au exercitat recurs pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, întemeindu-l în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului au susţinut că prima instanţă a apreciat în mod greşit probatoriile şi a dat o interpretare total greşită textelor de lege incidente în cauză, astfel încât a ajuns la concluzia admiterii acţiunii formulate de reclamantă.

Astfel, deşi a reţinut corect că susţinerile reclamantei vizau situaţia existentă anterior sesiunii de examen din 03.04.2022, la care aceasta s-a prezentat neobţinând punctajul necesar pentru a promova, fără să facă dovada, la momentul depunerii acţiunii, a înscrierii la examen şi a respingerii dosarului, a considerat că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a justifica suspendarea provizorie a executării acestui act administrativ.

În contextul evocării interesului ce constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, în conformitate cu art. 33 din acelaşi Cod, recurenţii au arătat că afirmaţiile reclamantei în justificarea interesului formulării contestaţiei fac trimitere la o situaţie tranşată în mod definitiv, prin înscrierea şi susţinerea examenului organizat în sesiunea aprilie 2022, la care aceasta nu a reuşit să acumuleze numărul minim de puncte/grile de 70, fiind astfel declarată respinsă.

Au considerat că, urmarea nedovedirii refuzului înscrierii la examenul ce va avea loc în septembrie 2022, instanţa de fond a respins în mod nejustificat excepţiile invocate, cererea reclamantei fiind prematur promovată. În acest sens au susţinut că instanţa a fost preocupată de analizarea unor chestiuni legate de "discriminarea" reclamantei, de momentul introducerii în regulament a prevederii contestate, fără a se apleca asupra textelor de lege care au dus la inserarea în Regulament, prin emiterea hotărârii ce face obiectul prezentei cauze.

În plus, reţinând doar argumentele intimatei-reclamante, a ignorat faptul că Uniunea Naţională a Barourilor din România este o entitate de interes public, care are aceleaşi reglementări generale cu cele prevăzute în actele normative ce guvernează admiterea în celelalte profesii (magistrat, notar, executor), interesul acesteia fiind asigurarea la standarde maxime a serviciilor către persoanele fizice şi juridice.

Aşadar, instanţa de fond a ignorat în totalitate prevederile din Anexa 4 a Legii nr. 200/2004 în care se arată în mod expres că profesia de avocat este prevăzută ca profesie reglementată pentru care este necesară cunoaşterea dreptului român.

În prezenta cauză nu pot fi aduse în discuţie chestiunile legate de studiile pe care reclamanta le-a efectuat, instanţa având obligaţia să-şi argumenteze decizia doar prin prisma admisibilităţii, temeiniciei cererii de suspendare. Însă, deşi au subliniat aspectele legate de nepronunţarea pe fondul cauzei, respectiv pe anularea parţială a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021, întrucât nu face obiectul cererii de chemare în judecată, depăşind limitele investirii, prima instanţă a motivat admiterea acţiunii reclamantei pe chestiuni ce vizează legalitatea acestei hotărâri, pronunţând astfel o sentinţă nelegală şi netemeinică.

Cu privire la condiţia cazului bine justificat au arătat că instanţa de fond s-a oprit la a analiza dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, dând o interpretare greşită prevederilor Legii nr. 51/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 200/2004.

Aşadar, interpretând textele de lege în favoarea intimatei-reclamante, a făcut o confuzie între recunoaşterea diplomelor obţinute într-un stat membru şi condiţiile de a accede într-o profesie, prin aceasta făcând o analiză a dispoziţiilor legale fără a avea calitatea necesară şi intrând astfel pe fondul cererii de desfiinţare a hotărârii Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, lucru total inadmisibil.

De asemenea, a trecut peste faptul că profesia de avocat este una de interes public, serviciile avocaţiale fiind destinate asigurării protecţiei şi apărării, cu prioritate a intereselor cetăţenilor României, aceasta fiind raţiunea pentru care cerinţele impuse de regulament, prin actul contestat în cauză, sunt legale, fiind preluate din însăşi legea ce guvernează exerciţiul profesiei de avocat.

Or, contrar opiniei primei instanţe, în prezenta cauză nu se poate vorbi nici despre discriminare, astfel cum aceasta a reţinut, atât timp cât condiţiile impuse prin actul administrativ a cărui suspendare provizorie parţială se cere, se regăseşte în legislaţia internă şi în cea europeană, fiind o condiţie pentru înscrierea la examen în vederea dobândirii calităţii de avocat şi condiţionată de finalizarea cursurilor din cadrul sistemului de drept din ţara respectivă.

Ca atare, în mod greşit a apreciat prima instanţă că este vorba despre o condiţie excesivă, discriminatorie, de natură a conduce la admiterea cererii de chemare în judecată, considerând recurenţii că instanţa a ignorat intenţionat aceste prevederi legale, depăşind sfera sa de analiză şi aducând argumente ce nu-şi găsesc corespondent în legislaţia specifică profesiei.

În final, au criticat considerentele reţinute de prima instanţă în fundamentarea îndeplinirii condiţiei pagubei iminente, apreciind că a analizat în acest sens doar dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 şi că a făcut o confuzie între criteriile necesare pentru participarea la un examen şi posibilitatea intimatei-reclamante de a-şi valorifica diploma de drept, respectiv între recunoaşterea diplomelor obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene şi condiţiile de înscriere la un examen pentru dobândirea calităţii de avocat, notar sau magistrat.

4. Apărările formulate în cauză. Aspecte procedurale.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 octombrie 2022, intimata-reclamantă a invocat nulitatea cererii de recurs formulate de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, pentru lipsa semnăturii, precum şi lipsa de interes şi inadmisibilitatea cererii de recurs formulate de Uniunea Naţională a Barourilor din România. Cu privire la excepţiile invocate a arătat că din cuprinsul recursului formulat în cauză se înţelege că acesta este susţinut doar pentru Uniunea Naţională a Barourilor din România, întrucât doar în numele acestei entităţi a fost semnată cererea, însă din partea introductivă rezultă că sunt menţionate ca recurente atât Uniunea Naţională a Barourilor din România, cât şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Cu privire la recursul promovat doar de Uniunea Naţională a Barourilor din România a invocat inadmisibilitatea cererii de recurs, având în vedere că aceasta a stat în judecată doar pentru opozabilitate, iar în lipsa recursului promovat de Consiliul Uniunii, ca emitent al actului contestat şi ca parte interesată, U.N.B.R. nu justifică un interes propriu, întrucât nu se susţine condiţia ca interesul să fie personal.

Pe fondul recursului a susţinut că este neîntemeiat, solicitând respingerea acestuia, conform argumentelor prezentate în susţinerea opiniei că nu sunt întrunite cazurile de casare invocate.

La data de 12 ianuarie 2023 au fost înregistrate la dosar precizări formulate de aceeaşi intimată-reclamantă, prin intermediul cărora a indicat dosarul nr. x/2022 având ca obiect anularea parţială a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, cu termen de judecată stabilit la 17 ianuarie 2023, iar cu privire la cadrul procesual existent a reiterat susţinerea conform căreia în prezenta cauză Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România figurează în mod greşit în calitate de recurent.

La termenul din 19 ianuarie 2023, recurenţii-pârâţi au depus concluzii scrise şi un extras ifep.ro din care rezultă că intimata-reclamantă a fost înscrisă, la data de 09.11.2022, ca avocat stagiar în Baroul Bucureşti, iar în raport de acest înscris au apreciat că nu mai există un interes în sens procesual pentru promovarea unei acţiuni în suspendare, invocând excepţia lipsei de interes a intimatei-reclamante în susţinerea acţiunii, ca urmare a primirii acesteia în profesie, şi au opinat în sensul că nu mai subzistă interesul existent la momentul promovării cererii de chemare în judecată privind suspendarea executării actului administrativ contestat.

Pentru motivele arătate, au solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare întemeiate pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca lipsită de interes.

La acelaşi termen din 19 ianuarie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a reţinut calitatea Consiliului de organ în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi faptul că cele două entităţi au un reprezentant legal comun, şi constatând că recursul a fost formulat atât de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, cât şi de Uniunea Naţională a Barourilor din România, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul acestuia, fiind semnat de reprezentantul convenţional, a respins excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-pârât Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, pentru lipsa semnăturii.

Raportat la soluţia pronunţată asupra excepţiei nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, Înalta Curte a respins şi excepţiile lipsei de interes şi inadmisibilităţii cererii de recurs formulate de Uniunea Naţională a Barourilor din România, precum şi solicitarea intimatei-reclamante de rectificare a citativului, reţinând că ambii pârâţi au calitate de recurenţi în prezenta cauză, după care a luat act de concluziile formulate de părţile prezente la dezbateri, pe care le-a declarat închise în aplicarea art. 394 alin. (1) C. proc. civ., şi a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei lipsei de interes a intimatei-reclamante în susţinerea cererii de suspendare, din perspectiva evidenţiată.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia invocată de recurenţii-pârâţi privind lipsa de interes a intimatei-reclamante în susţinerea cererii de suspendare, ca urmare a primirii acesteia în profesie, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată faţă de motivul invocat, urmând să constate că recursul pârâţilor este fondat din această perspectivă şi că se impune a fi admis, cu consecinţa casării în parte a sentinţei atacate şi a rejudecării cererii de suspendare în sensul respingerii acesteia ca lipsită de interes, în considerarea argumentelor ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În speţă, în faza procesuală a recursului, recurenţii-pârâţi au depus la dosar un extras ifep.ro din care rezultă că intimata-reclamantă a fost înscrisă în Baroul Bucureşti, ca avocat stagiar, începând cu data de 09.11.2022, şi au susţinut că în raport de acest aspect partea reclamantă nu mai justifică un interes în sens procesual pentru promovarea unei acţiuni în suspendare, respectiv că nu mai subzistă interesul existent la momentul promovării cererii de chemare în judecată având ca obiect suspendarea executării actului administrativ contestat. Drept urmare, au invocat excepţia lipsei de interes a intimatei-reclamante în susţinerea acţiunii, ca urmare a primirii acesteia în profesie, şi au solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare întemeiate pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca lipsită de interes.

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurenţilor-pârâţi sunt fondate.

Referitor la excepţia lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerinţele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepţie de fond, întrucât se invocă încălcarea cerinţelor interesului-condiţie de exercitare a acţiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluţionarea fondului cererii, şi absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

În argumentarea soluţiei preconizate Înalta Curte are în vedere faptul că, în conformitate art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut şi actual. În concluzie, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

De asemenea, urmează a fi avute în vedere şi prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prezenta cauză are ca obiect suspendarea în parte a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 210/10-11.12.2021, în ceea ce priveşte menţiunea condiţiei impuse prin teza a II-a din pct. 2 al Anexei nr. 1 la hotărârea menţionată, referitoare la obligaţia impusă candidaţilor care au absolvit o instituţie de învăţământ superior din străinătate de a dovedi cunoaşterea dreptului român anterior înscrierii la examenul de verificare a cunoştinţelor de drept român pentru dobândirea calităţii de avocat, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la acţiunea în anularea dispoziţiei suspendate, la stabilirea interesului procesual în susţinerea cererii de suspendare vor fi avute în vedere soluţia pronunţată de prima instanţă şi eventuale modificări survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate.

Sub aspectul reliefat Înalta Curte reţine că prin sentinţa de fond, ce face obiectul demersului judiciar pendente, au fost respinse toate excepţiile invocate de pârâţi, inclusiv excepţia lipsei de interes, în fundamentarea soluţiei pronunţate asupra acesteia din urmă reţinând că este neîntemeiată în contextul dovedirii de către reclamantă a înscrierii la examenul pentru admiterea în profesia de avocat din luna septembrie 2022. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi s-a dispus suspendarea executării dispoziţiilor pct. 2 teza a II-a din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în ceea ce priveşte condiţia ca din actele de studii să se ateste cunoaşterea de către candidat a dreptului român.

În faza procesuală a recursului, la termenul din 19 ianuarie 2023, recurenţii-pârâţi au depus dovada înscrierii intimatei-reclamante ca avocat stagiar în Baroul Bucureşti, începând cu data de 09.11.2022, şi au susţinut excepţia lipsei de interes a acesteia în susţinerea cererii de suspendare, ca urmare a primirii acesteia în profesie, solicitând în acest sens admiterea recursului şi respingerea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca lipsită de interes.

Aşa cum au arătat recurenţii-pârâţi şi cum rezultă din înscrisul depus în sprijinul excepţiei invocate, în urma înscrierii la examenul de accedere în profesia de avocat ce a avut loc în luna septembrie 2022, intimata-reclamantă A. a fost declarată admisă, fiind înscrisă ca avocat stagiar în Baroul Bucureşti, începând cu data de 09.11.2022.

În acest context, având în vedere că dispoziţiile din actul contestat, a căror suspendare a fost solicitată prin cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză, au vizat condiţia conform căreia prin actele de studii depuse de intimata-reclamantă pentru susţinerea examenului de admitere în profesia de avocat să se ateste cunoaşterea de către aceasta a dreptului român, iar din înscrisul depus de recurenţii-pârâţi la termenul de dezbateri a recursului din 19 ianuarie 2023 rezultă primirea acesteia în profesia de avocat, Înalta Curte reţine că interesul procesual în susţinerea cererii de suspendare a dispoziţiilor contestate nu mai este actual, în condiţiile în care o eventuală soluţionare favorabilă a demersului părţii ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu un asemenea demers judiciar.

Pe cale de consecinţă, cum interesul de a acţiona al reclamantei trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâţilor este fondat din perspectiva conturată şi va atrage reformarea parţială a sentinţei de fond, în cauză nemaifiind îndeplinită condiţia de exercitare a cererii de suspendare referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod. Soluţia pronunţată face de prisos analizarea în concret a celorlalte critici din recurs formulate pe fondul cererii de suspendare. Totodată, raportat la soluţia pronunţată şi având în vedere argumentele pârâţilor şi probatoriul administrat în cauză, dispoziţiile sentinţei de fond referitoare la celelalte excepţii invocate de pârâţi urmează a fi menţinute ca atare de instanţa de control judiciar.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâţi, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge cererea de suspendare a executării dispoziţiilor pct. 2 teza a II-a din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, ca lipsită de interes, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România prin Preşedintele UNBR şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin Preşedintele UNBR împotriva sentinţei nr. 110 din 8 august 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge cererea de suspendare a executării dispoziţiilor pct. 2 teza a II-a din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, ca lipsită de interes.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.