Transfer of judge between court levels; failure to analyze statutory criteria and cumulative factors

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x din 10.01.2022, doamna A., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, a solicitat transferul la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea solicitării formulate, doamna judecător a arătat că solicită transferul la una dintre instanţele mai sus-menţionate pentru a soluţiona cauze civile (inclusiv cauze cu minori şi de familie), potrivit specializării sale, categorie de cauze pe care nu are ocazia să le judece la Tribunalul Bucureşti. Doamna judecător a mai învederat că un alt motiv care a determinat-o să formuleze cerere de transfer este situaţia existentă la nivelul secţiei în care activează, unde există o fluctuaţie majoră de personal, în condiţiile unui volum de activitate foarte mare care nu corespunde resurselor umane disponibile, fiind foarte dese situaţiile în care apar blocaje în activitatea completurilor.

2. Hotărârea atacată în cauză

Prin Hotărârea nr. 453 din 01 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, s-a respins cererea de transfer formulată de doamna A., judecător la Tribunalul Bucureşti.

În motivarea hotărârii, secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, că situaţia existentă la Tribunalul Bucureşti, instanţă la care sunt vacante 31 de posturi, şi încărcătura de cauze pe judecător care depăşeşte media naţională, impun ca măsurile care sunt luate în gestionarea resurselor umane să aibă în vedere necesitatea diminuării, pe cât posibil, a numărului de posturi vacante.

Din perspectiva reliefată, cu ocazia analizării în şedinţa din data de 24.02.2022 a cererilor de transfer pentru tribunale şi curţi de apel, secţia pentru Judecători a admis 19 cereri formulate pentru Tribunalul Bucureşti, de la această instanţă fiind dispus transferul a doar doi judecători care îşi desfăşurau deja activitatea, prin delegare, la instanţa la care au solicitat transferul.

În raport de aceste considerente şi ţinând cont de avizele nefavorabile transmise de către instanţele implicate, secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A., judecător la Tribunalul Bucureşti.

3. Contestaţia formulată în cauză

Împotriva Hotărârii nr. 453 din data de 1 martie 2022 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată la data de 10 iunie 2022, doamna judecător A. a formulat contestaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004.

În motivarea contestaţiei a arătat că prin hotărârea atacată, s-a respins, în mod nejustificat cererea de transfer formulată în data de 10.01.2022, fără a se lua în considerare niciunul dintre motivele de ordin profesional sau personal invocate, avându-se în vedere exclusiv criteriul încărcăturii pe judecător de la instanţa de la care se solicită transferul şi avizul negativ al instanţelor implicate, deşi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a emis un aviz favorabil.

Contestatoarea arată că motivele profesionale sunt legate de faptul că doreşte să lucreze în specializarea drept civil, inclusiv minori şi familie, în primă instanţă, paleta cauzelor de acest fel fiind mai mare şi mai diversificată decât la tribunal şi în căile de atac, iar în completurile de apeluri, majoritatea dosarelor sunt contestaţii la executare îndreptate împotriva unor acte de executare şi titluri executorii pronunţate în materie comercială, contencios fiscal şi litigii de muncă, specializări neatractive pentru aceasta.

Motivele personale, susţine contestatoarea, sunt legate de veşnica fluctuaţie şi de lipsa de personal din cadrul secţiei, a V-a civilă, unde intră în componenţa a trei completuri de apeluri şi recursuri, la data cererii de transfer, erau puţini judecători şi grefieri, dar un număr mare de dosare, încărcătură mare pe judecător, dublată de numeroasele blocaje generate de concedii medicale luate chiar în ziua şedinţei de judecată.

Mai arată contestatoarea că are domiciliul şi familia în municipiul Bucureşti, nu este căsătorită, nu are copii, are o vechime de 16 ani în profesie, nu are restanţe la redactarea hotărârilor judecătoreşti, a obţinut calificativul "foarte bine" la toate evaluările profesionale, şi-a îndeplinit toate obligaţiile profesionale şi administrative trasate de preşedinţii de secţie şi de conducerile instanţelor unde a lucrat.

Nu s-a ţinut seama de faptul că nu doreşte să mai lucreze în căile de atac, nu doreşte să promoveze efectiv la Curtea de apel şi că doreşte să profeseze până la vârsta de 65 ani.

Nu s-a ţinut seama de faptul că are disponibilitatea să intre în orice complet specializat în drept civil, minori şi familie, iar experienţa sa de 16 ani ca judecător în acest gen de litigii ar fi benefică activităţii instanţei unde ar fi transferată.

Contestatoarea susţine că a depus cel puţin zece cereri de transfer la judecătoriile din Bucureşti cereri respinse pentru acelaşi motiv, respectiv încărcătura excesivă de dosare şi deficitul veşnic de personal, deşi criteriile de apreciere ale cererii de transfer prevăzute de disp. art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu au o ordine de prioritate, aşa cum de altfel a arătat şi secţia pentru judecători în motivarea respingerii cererii de transfer.

Se mai invocă faptul că, la data depunerii şi analizării cererii de transfer, contestatoarea avea cea mai mare vechime în funcţia de judecător dintre colegii care au formulat cereri de transfer.

Faptul că doreşte să se transfere la o instanţă inferioară, deşi deţine grad de judecător de tribunal nu poate constitui un impediment pentru admiterea cererii, întrucât sunt de notorietate cazurile unor colegi care au grad de curte de apel, dar nu au lucrat niciodată în căile de atac şi s-au pensionat lucrând la judecătorie.

Este injust să se blocheze dreptul contestatoarei la transfer, datorită lipsei de personal şi numărului mare de dosare, însă acest deficit nu a constituit un impediment pentru detaşările şi delegările unor colegi din secţia a V-a la alte instanţe şi instituţii, cum ar fi Curtea de Apel Bucureşti sau Ministerul Justiţiei.

Contestatoarea este de acord că analiza unei astfel de cereri este una de oportunitate, atâta timp cât soluţia nu este arbitrară.

Situaţia dificilă a instanţei de la care se solicită transferul nu poate fi absolutizată pentru a se justifica lipsa de oportunitate a cererii, în condiţiile în care intimatul este obligat prin lege să îşi gestioneze politica de resurse umane şi să scoată la concurs posturile vacante în vederea ocupării ori să faciliteze delegarea/transferul unor judecători la alte instanţe.

De asemenea, situaţia locurilor vacante la Tribunalul Bucureşti şi încărcătura excesivă de cauze pe judecător nu a constituit de-a lungul anilor şi nu constituie un impediment pentru intimat să admită cererile de transfer ale altor judecători cu grad de tribunal la alte instanţe din ţară, unele cu grad de judecătorie, precum şi cererile de transfer ale altor colegi cu grad de Curte de apel, la alte instanţe.

Din lecturarea hotărârilor prin care s-au soluţionat cererile anterioare rezultă că în primii doi ani s-au respins cererile de transfer cu argumentul că a optat pentru promovarea efectivă în anul 2011 şi funcţionează la o instanţă superioară în grad celor de la care se solicită transferul, vechimea era doar de un an, apoi doi, apoi trei la instanţa de la care s-a solicitat transferul, avizul negativ al instanţelor implicate, deşi există cel puţin un aviz favorabil la fiecare cerere, situaţia locurilor vacante la Tribunalul Bucureşti şi încărcătura excesivă de cauze pe judecător.

Ulterior, după ce contestatoarea a dobândit o vechime mai mare în funcţie la Tribunalul Bucureşti, intimatul a respins cererile de transfer pentru că aveau prioritate alţi colegi, menţinându-se şi celelalte motive.

Mai târziu, arată contestatoarea, cererile sale de transfer nu au mai fost analizate comparativ cu cererile de transfer formulate de alţi colegi, pentru a se putea vedea care este prioritară, ci s-au respins cu aceeaşi motivare, a încărcăturii instanţei şi lipsa avizelor pozitive.

Contestatoarea consideră că intimatul foloseşte un dublu standard şi o discriminare flagrantă între cererile sale de transfer şi cererile formulate de colegi cu grad de curte de apel sau de tribunal, de la Tribunalul Bucureşti la alte Curţi de apel.

Faţă de acestea, contestatoarea consideră că sunt respinse cererile sale de transfer deoarece are grad de tribunal, funcţionează la Tribunalul Bucureşti şi solicită transferul la una dintre judecătoriile de sector, deşi la 01.03.2022, deficitul de judecători de la secţia a V-a s-a redus considerabil, prin venirea unor noi colegi.

4. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiate, cererea sa de transfer a fost analizată în conformitate cu dispoziţiile legale incidente din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, reţinându-se existenţa unor posturi vacante la Tribunalul Bucureşti, încărcătura mare a cauzelor pe judecător, comparativ cu datele statistice ale instanţelor la care s-a solicitat transferul.

Se mai arată că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul intimatului, cererea de transfer a fost analizată prin prisma criteriilor legale, inclusiv a motivelor persoanele, însă acestea nu reprezentau situaţii excepţionale care să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat, existând numai o vocaţie la transfer şi nu un drept de transfer.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulate în cauză

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 453/01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători şi întemeiată pe disp. art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 217/2004 republicată, reţine că intimatul a respins cererea de transfer, arătând că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, care evidenţiază criteriile avute în vedere pentru soluţionarea acestor cereri, nu au o ordine de prioritate şi sunt analizate comparativ şi cumulativ.

De asemenea, s-a arătat că este necesar să se menţină echilibrul între interesul public – buna funcţionare a instanţelor – şi interesul legitim privat al persoanei în cauză, astfel că s-a reţinut situaţia existentă la Tribunalul Bucureşti, instanţă la care sunt vacante 31 posturi şi încărcătura de cauze pe judecător ce depăşeşte media naţională.

S-a mai evidenţiat că, în şedinţa din data de 22.02.2022 au fost admise doar două cereri de transfer de la Tribunalul Bucureşti, pentru judecătorii care îşi desfăşurau activitatea, prin delegare, la instanţa la care s-a solicitat transferul.

S-a mai ţinut seama şi de avizele nefavorabile transmise de către instanţele implicate.

Înalta Curte, constată că, potrivit disp. art. 612 din Legea nr. 303/2004, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1); volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării, vechimea la instanţă sau la parchetul de la care se solicită transferul; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror; vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul; disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant; domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului, distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială.

Din cuprinsul actului administrativ atacat reiese faptul că intimatul a evidenţiat care este vechimea în funcţia de judecător a persoanei care a formulat cererea de transfer, respectiv 15 ani şi 8 luni, din care 7 ani vechime la instanţa de la care se solicită transferul, însă nu a analizat niciunul dintre motivele invocate de aceasta.

De asemenea, cu referire la avizele instanţelor implicate, s-a reţinut la concluzii că avizele sunt nefavorabile, fără a se analiza motivele cuprinse în aceste avize, conform disp. art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004, deşi anterior, la pagina 3 din cuprinsul hotărârii se remarcase existenţa unui aviz favorabil, cel al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În ceea ce priveşte volumul de activitate al instanţelor la care se solicită transferul hotărârea atacată enumeră doar datele statistice, fără a se efectua nicio analiză a acestora, unde se putea observa că Judecătoriile Sectoarelor 1 şi 4 Bucureşti, încărcătura pe judecător şi schemă este mai mare decât media naţională, existând şi posturi vacante la Judecătoriile sectoarelor 1, 2 şi 4 Bucureşti.

Din cuprinsul hotărârii atacate rezultă că numărul de posturi vacante şi încărcătura pe judecător existente la Tribunalul Bucureşti sunt prioritare oricăror altor criterii.

Deşi nu rezultă din cuprinsul hotărârii atacate modul în care intimatul a analizat motivele expuse prin cererea de transfer, prin întâmpinare, se arată că acestea au fost analizate şi că nu s-a demonstrat existenţa unor motive personale, excepţionale, fără a se preciza ce se înţelege prin această noţiune.

Înalta Curte reţine că doamna judecător A. a formulat cel puţin 10 cereri de transfer, de-a lungul anilor, de la Tribunalul Bucureşti, la una dintre judecătoriile de sector din Bucureşti, aspect necontestat de către intimat.

De asemenea, nu s-au contestat motivele pentru care au fost respinse aceste cereri, vechime mică apoi încărcătura mare şi posturi vacante la Tribunalul Bucureşti, hotărârile în acest sens fiind depuse la dosar.

S-a mai arătat, iar intimatul nu a contestat că, de-a lungul anilor, au fost admise cereri de delegare, detaşare sau transfer de la Tribunalul Bucureşti la alte instanţe sau instituţii, deşi existau aceleaşi probleme derivate din volumul mare de activitate şi posturile vacante.

Intimatul susţine necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public ce se materializează în buna funcţionare a instanţelor şi interesul legitim privat al judecătorului care solicită transferul la altă instanţă.

Intimatul nu a analizat în niciun mod de ce admiterea motivelor invocate de judecător împiedică buna funcţionare a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă.

Prin hotărâre nu se arată volumul de activitate al secţiei şi nici existenţa unor locuri vacante, acestea fiind expuse pentru întreaga instanţă.

Înalta Curte consideră că disp. art. 612 lit. b) din Legea nr. 303/2004 implică şi o analiză în detaliu, dacă este cazul, a secţiei tribunalului de la care se solicită transferul.

De asemenea, nu s-a analizat specializarea contestatoarei şi disponibilitatea acesteia de a activa conform specializării.

Interesul public trebuie privit şi din perspectiva calităţii actului de justiţie, a ocupării posturilor de către persoane care sunt specializate într-un anumit domeniu şi care pot să pună în practică cunoştinţele şi să pronunţe hotărâri temeinice şi legale.

Nu i se poate imputa contestatoarei existenţa unor disfuncţionalităţi la nivelul instanţei la care activează şi care nu se rezolvă de multă vreme şi par a fi sistemice.

Perseverenţa de care a dat dovadă contestatoarea în formularea atâtor cereri de transfer, denotă seriozitate din partea acesteia şi dorinţa de a activa la o instanţă care să-i potenţeze capacitatea de muncă şi dedicarea pentru funcţia pe care o ocupă.

Înalta Curte reţine că nu există niciun impediment legal pentru admiterea unei cereri de transfer de la o instanţă superioară (tribunal) către o instanţă inferioară (judecătorie), în cuprinsul hotărârii contestate neexistând referiri la acest aspect.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a dat eficienţă criteriilor prevăzute la art. 612 din Legea nr. 303/2004, republicată, intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer şi nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Prin urmare, în temeiul disp. art. 29 din Legea nr. 317/2004, coroborat cu disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite contestaţia şi se va dispune anularea Hotărârii nr. 453/01.03.2022 emisă de intimat.

Se va dispune obligarea intimatului să emită, în temeiul disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, o nouă hotărâre prin care să admită cererea de transfera contestatoarei de la Tribunalul Bucureşti la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A..

Anulează Hotărârea nr. 453 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de transfer a contestatoarei, de la Tribunalul Bucureşti la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.