Judicial Inspectorate complaint: Nullity of extraordinary appeal due to failure to formulate statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară,anularea Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C21-230 prin care a contestat Rezoluţia de clasare nr. 3992/A din data de 9.12.2020, emisă în lucrarea nr. 20-4344 a Direcţiei de Inspecţie pentru Procurori, arătând, în esenţă, faptul că acestea au fost emise în mod nelegal şi netemeinic.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 1528 din 28 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 1528 din 28 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., considerând-o nelegală şi netemeinică.

În dezvoltarea recursului a susţinut că a făcut toate demersurile necesare la toate instituţiile statului, cărora le-a adus la cunoştinţă că a fost reţinut 24 de ore pe nedrept de Poliţia Oneşti pentru plângeri false şi mărturii mincinoase în dosarul nr. x/2019, iar Parchetul şi Judecătoria Oneşti nu au trimis în judecată persoanele cercetate pentru inducere în eroare şi mărturie mincinoasă, dispunând clasarea cauzei.

A sesizat aceste aspecte inclusiv Curţii de Apel Bucureşti, însă i-a fost respinsă plângerea inclusiv de către această instanţă, care nu i-a făcut dreptate deşi a depus toate probele din care a rezultat că a fost reţinut timp de 24 de ore fără drept, restrângându-i-se în acest fel libertatea. Pentru aceleaşi motive a formulat plângere şi la Inspecţia Judiciară, unde a considerat că va fi îndreptăţit, însă nici aceasta nu i-a făcut dreptate, iar soluţia nelegală dată de aceasta a fost menţinută şi de Curtea de Apel Bucureşti, tot în mod nelegal. În acest context a înţeles să formuleze prezentul recurs, solicitând admiterea acestuia cu consecinţa desfiinţării tuturor hotărârilor menţionate şi a tragerii la răspundere şi trimiterii în judecată a celor vinovaţi de reţinerea sa pe nedrept timp de 24 de ore, în baza unor plângeri false şi mărturii mincinoase, despre care Poliţia, Parchetul şi Judecătoria din Oneşti au avut cunoştinţă.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.

La termenul de dezbateri din 19 ianuarie 2023, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, pe excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată şi o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamant este nul, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte aminteşte că, în actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege. Aşadar, motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: …d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale amintite.

În speţă, recurentul-reclamant nu a clamat incidenţa unui anume motiv de casare şi nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentului, reţine caracterul nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinţei atacate, acesta limitându-se să reitereze întreaga situaţie de fapt dedusă judecăţii şi să-şi exprime nemulţumirile cu privire la probele administrate în cauzele ce au făcut obiectul sesizării înregistrate la Inspecţia Judiciară, precum şi la modalitatea în care au acestea au fost soluţionate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum şi o minimă argumentare în fapt şi în drept a criticii formulate, cu indicarea probelor pe care se întemeiază, deoarece, simpla nemulţumire a părţii recurente cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.

Dimpotrivă, este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege şi să fie dezvoltat prin susţineri care să reprezinte critici de nelegalitate, acesta fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În cauză, se constată că recursul nu conţine motive care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul neformulând nicio critică de nelegalitate la adresa sentinţei atacate. În schimb, şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la soluţiile de clasare date de Parchetul şi Judecătoria din Oneşti, care i-au soluţionat cauzele, precum şi de către Inspecţia Judiciară cu privire la sesizarea formulată, reluând şi argumentele privind modul în care au fost instrumentate aceste cauze de către autorităţile competente în legătură cu plângerile în urma cărora a susţinut că s-a luat împotriva sa, în mod nelegal, măsura reţinerii timp de 24 de ore, toate aceste aspecte stând la baza sesizării înregistrate la Inspecţia Judiciară.

Or, faţă de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului în actuala reglementare, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurentul-reclamant nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei de fond, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

În aceste condiţii, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, va constata nul recursul declarat de reclamant şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1528 din 28 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.