Insurers' Guarantee Fund maintenance allowance denial: failure to distinguish distinct compensation claims and violation of adversarial principle in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 26369/07.06.2021 emisă de pârât, cu consecinţa admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată, invocând în drept art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 Legea nr. 503/2004, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 499, art. 529 alin. (2), art. 1385, art. 1388 şi art. 1390 din C. civ., precum şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 7 din 10 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 7 din 10 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a exercitat recurs reclamantul A., prin reprezentant legal B., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului a susţinut, în primul rând, că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prima instanţă i-a respins contestaţia formulată ca rămasă fără obiect, astfel că fondul acesteia nu a fost judecat.

După o expunere succintă a obiectului contestaţiei formulate şi a motivelor ce au stat la baza respingerii cererii de plată nr. x/03.02.2021, precum şi a apărărilor invocate de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, recurentul-reclamant a opinat în sensul că prin decizia nr. 26369/07.06.2021, contestată în cauză, Fondul nu i-a negat dreptul la plata indemnizaţiei lunare solicitate prin cererea de despăgubire, ci, dimpotrivă, a susţinut că va plăti această indemnizaţie în situaţia în care se va dovedi pe calea contestaţiei că este îndreptăţit la acest drept.

De asemenea, a arătat că poziţia exprimată de intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în faţa instanţei de fond a fost în sensul că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată către reclamant, arătând că în urma formulării cererii de plată nr. x/28.05.2021, prin care a solicitat plata despăgubirilor cu titlu de daune morale şi materiale stabilite de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 287/22.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a procedat la reanalizarea dosarului de daună şi a acceptat la plată cererea menţionată, achitând despăgubirile la data de 30.09.2021, conform dovezilor administrate, acesta fiind motivul pentru care contestaţia formulată împotriva deciziei FGA a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Astfel, prima instanţă a făcut abstracţie de cererea de despăgubire nr. x/03.02.2021, care are ca obiect acordarea unei indemnizaţii lunare minorului reprezentând obligaţia de întreţinere pe care tatăl acestuia nu o mai poate presta în natură, în condiţiile în care cererea nr. x/28.05.2021 vizează altă solicitare, şi anume plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale şi a sumei de 3.417 RON cu titlu de daune materiale, stabilite prin decizia penală definitivă nr. 287/2021 a Curţii de Apel Suceava, fără a avea vreo legătură cu cererea nr. x/03.02.2021.

3.1. Criticile aduse sentinţei de fond din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează nerespectarea regulilor de procedură prevăzute de art. 22 şi art. 264 din acelaşi act normativ, sub acest aspect recurentul-reclamant apreciind că prima instanţă ar fi trebuit să facă o aplicare corectă a principiilor fundamentale ale procesului civil şi a regulilor de procedură prevăzute de C. proc. civ., în vederea stabilirii exacte a situaţiei de fapt şi aflării adevărului în baza tuturor probelor administrate în cauză şi prin orice alte mijloace legale.

În dezvoltarea criticii formulate a susţinut, în contextul citării prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi a enunţării îndatoririlor reglementate de principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, că prima instanţă nu a aplicat principiul amintit în soluţionarea contestaţiei formulate, din considerentele arătate în hotărârea atacată rezultând că instanţa nu i-a analizat susţinerile şi apărările, lucru ce a condus la stabilirea unei situaţii de fapt necorespunzătoare realităţii, consecinţa fiind pronunţarea unei hotărâri nelegale. Aşadar, prima instanţă a achiesat în mod automat la argumentele pârâtului, considerând că solicitarea sa a fost reevaluată, fiind acceptată la plată şi virată conform documentului aflat la dosar, acesta fiind considerentul eronat pentru care a apreciat că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia de plată, respingând acţiunea ca rămasă fără obiect.

Referitor la încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 264 din C. proc. civ. privind aprecierea probelor, recurentul a susţinut că, deşi la dosarul cauzei se afla întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii deciziei atacate, inclusiv cererile de despăgubire nr. x din 03.02.2021 şi nr. 7933 din 28.05.2021, rezultând astfel în mod clar situaţia de fapt, prima instanţă nu a procedat la examinarea fiecărui înscris în parte, precum şi la toate înscrisurile în ansamblul lor, conform textului de lege amintit, reţinând în mod greşit situaţia de fapt şi obiectul contestaţiei şi pronunţând o soluţie nelegală.

De altfel, prima instanţă a avut în vedere la soluţionarea contestaţiei un singur înscris, anume ordinul de plată depus de intimatul-pârât în susţinerea apărării potrivit căreia şi-a îndeplinit obligaţia de plată, însă, dacă ar fi coroborat acest înscris cu celelalte acte aflate la dosarul cauzei, ar fi constatat că acest ordin de plată priveşte plata altor despăgubiri ce i-au fost achitate, iar nu plata indemnizaţiei lunare solicitate prin cererea de despăgubire nr. x/03.02.2021, respinsă prin Decizia nr. 26369/07.06.2021.

Concluzionând pe aspectul evidenţiat, a arătat că în situaţia nerespectării regulilor de procedură menţionate intervine sancţiunea nulităţii relative a sentinţei de fond, iar în ceea ce priveşte existenţa unei vătămări a afirmat că, în forma actuală a art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., constituie motiv de casare încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii indiferent dacă se face sau nu dovada unei vătămări.

3.2. Din perspectiva incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a citat prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ şi a susţinut că prima instanţă s-a limitat să preia argumentele invocate de pârât prin întâmpinare, dând o aparenţă de motivare a sentinţei pronunţate.

În opinia recurentului, instanţa de fond ar fi trebuit să expună situaţia de fapt reţinută pe baza înscrisurilor administrate în cauză şi să indice propriile motive de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia pronunţată. Or, din lecturarea sentinţei de fond reiese că instanţa nu a arătat argumentele pentru care a respins motivele invocate în contestaţie, pe care, în realitate, nu le-a analizat, întemeindu-şi motivarea exclusiv pe susţinerile şi apărările pârâtului.

În aceste condiţii, a apreciat recurentul, nerespectarea cerinţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. referitoare la motivarea hotărârii atrage imposibilitatea realizării controlului judiciar şi, implicit, anularea sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare.

3.3. Cât priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut recurentul că incidenţa acestuia este dată de faptul că prima instanţă a stabilit în mod greşit situaţia de fapt şi obiectul contestaţiei, consecinţa fiind aplicarea unor norme de drept material care nu erau incidente în speţă.

Din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanţa a constatat că intimatul-pârât i-a plătit sumele de bani solicitate prin contestaţie în baza ordinului de plată depus în dovedire la dosar, apreciind astfel în mod eronat că Fondul de Garantare a Asiguraţilor a executat de bunăvoie obligaţia, aplicând astfel în mod greşit dispoziţiile art. 1469 şi următoarele din C. civ. privind plata.

Însă, în cauză, contrar susţinerilor intimatului-pârât, nu este vorba despre o cerere de plată ce a fost iniţial respinsă şi ulterior reanalizată şi acceptată la plată, ci despre două cereri distincte având ca obiect solicitarea la plată a unor despăgubiri diferite.

Astfel, pe de o parte, există cererea nr. x/03.02.2021 prin care a solicitat plata unei indemnizaţii lunare reprezentând întreţinerea pe care tatăl minorului nu o mai poate presta în natură, care a fost respinsă prin decizia nr. 26369/07.06.2021, făcând obiectul contestaţiei de faţă; iar pe de altă parte există cererea nr. x/28.05.2021 prin care a solicitat plata daunelor morale şi materiale dispuse prin decizia penală definitivă admisă de FGA printr-o decizie distinctă, neatacată în cauză, aceasta din urmă neavând, aşadar, nicio legătură cu obiectul contestaţiei din prezentul dosar, fiind avută în vedere în mod greşit de prima instanţă.

Pentru motivele arătate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, invocând în susţinere şi citând în acest sens din considerentele unor hotărâri judecătoreşti apreciate relevante în materie.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală. În dezvoltare a susţinut că nu pot fi reţinute criticile recurentului-reclamant, deoarece, prima instanţă a apreciat în mod corect documentaţia aflată la dosar ca fiind lămuritoare, suficientă, completă şi concludentă pentru soluţionarea cauzei, nefiind necesară completarea probelor, iar în contextul în care instanţa este îndreptăţită să aprecieze asupra pertinenţei şi concludenţei probelor, nu se poate susţine că nu a analizat argumentele şi apărările recurentului raportat la documentaţia depusă la dosar.

De asemenea, a considerat că hotărârea a fost motivată cu respectarea legii şi a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, combătând apărările şi susţinerile intimatului-pârât, iar pentru termenul din data de 19 ianuarie 2023, la care au avut loc dezbaterile, a depus note de şedinţă prin care, în esenţă, a reiterat argumentele invocate prin cererea de recurs şi răspunsul la întâmpinare, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate prin recurs, a apărărilor şi susţinerilor formulate prin întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, constată fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în sensul că soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Demersul judiciar al reclamantului, astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a deciziei nr. 26369/07.06.2021 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/03.02.2021 formulată de reclamant, prin avocat.

Soluţionând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că din înscrisurile existente la dosar, respectiv documentul aflat la fila nr. x, rezultă că suma de achitat reclamantului, de 50000 EUR şi 3417 RON, a fost acceptată la plată şi virată acestuia.

Reclamantul a criticat soluţia primei instanţe, clamând prin cererea de recurs formulată: nerespectarea regulilor de procedură prevăzute de art. 22 şi art. 264 din C. proc. civ., încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. privind motivarea hotărârii, precum şi încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1469 şi următoarele din C. civ., aplicabile în materia plăţii, ca urmare a stabilirii în mod greşit a situaţiei de fapt şi a obiectului contestaţiei.

Circumscris primului motiv de casare reglementat la pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul a susţinut că prima instanţă ar fi trebuit să facă o aplicare corectă a principiilor fundamentale ale procesului civil şi a regulilor de procedură prevăzute de C. proc. civ., în vederea stabilirii exacte a situaţiei de fapt şi aflării adevărului în baza tuturor probelor administrate în cauză şi prin orice alte mijloace legale. Or, în condiţiile în care nu i-a analizat susţinerile şi apărările, consecinţa a fost stabilirea unei situaţii de fapt necorespunzătoare realităţii şi pronunţarea unei hotărâri nelegale.

Referitor la încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 264 C. proc. civ. privind aprecierea probelor, recurentul a susţinut că, deşi la dosarul cauzei se afla întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii deciziei atacate, inclusiv cererile de despăgubire nr. x din 03.02.2021 şi nr. 7933 din 28.05.2021, rezultând astfel în mod clar situaţia de fapt, prima instanţă nu a procedat la examinarea fiecărui înscris în parte, precum şi la toate înscrisurile în ansamblul lor, conform textului de lege amintit, reţinând în mod greşit situaţia de fapt şi obiectul contestaţiei şi pronunţând o soluţie nelegală.

Criticile recurentului-reclamant sunt apreciate fondate de instanţa de control judiciar, fiind în măsură să atragă casarea sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, deoarece, din probatoriul administrat în cauză rezultă că prima instanţă nu a lămurit situaţia cererii de plată nr. x/03.02.2021, care a fost respinsă prin decizia contestată, stabilind astfel în mod greşit starea de fapt şi obiectul contestaţiei.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte aminteşte că motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat pentru următoarele situaţii: în primul rând, pentru orice neregularităţi procedurale săvârşite de instanţă, altele decât cele menţionate la pct. 1-4 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în al doilea rând, pentru nesocotirea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancţionate prin celelalte motive de recurs.

De altfel, aşa cum s-a statuat şi în doctrină şi în jurisprudenţa recentă, poate fi invocat acest caz de nelegalitate a unei hotărâri pentru încălcarea dreptului la apărare; judecata pricinii în lipsa părţii care nu a fost legal citată; nerespectarea principiului oralităţii; publicitatea şedinţei de judecată; nesemnarea minutei de către judecători; lipsa încheierii de dezbateri; aplicarea greşită a unor texte de lege; nesocotirea principiului contradictorialităţii ori a principiului disponibilităţii şi altele asemenea.

Totodată, instanţa de control judiciar are în vedere faptul că în procesul civil operează principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, reglementat la art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege: "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. "

Este de observat că încălcarea principiilor procesului civil este asimilată unor norme prevăzute sub sancţiunea nulităţii,pricinuindu-se astfel vătămarea dreptului reclamantului prin încălcarea dreptului său la apărare.

În speţă, Înalta Curte reţine că prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, exclusiv pe înscrisul aflat la dosar, din care a considerat că reiese acceptarea la plată şi virarea către reclamant a sumei solicitate, de 50000 Euro şi 3417 RON.

Susţinerile reclamantului că au existat două cereri de plată având obiect diferit şi că înscrisul reţinut de prima instanţă nu dovedeşte achitarea de către pârât a sumei solicitate prin cererea nr. x/03.02.2021 cu titlu de indemnizaţie lunară reprezentând întreţinerea pe care tatăl său nu o mai poate presta în natură, respinsă prin decizia nr. 26369 din 07.06.2021, contestată în cauză, sunt confirmate de înscrisurile aflate la dosarul de fond.

Astfel, ataşat cererii de chemare în judecată au fost depuse: decizia FGA nr. 26369/07.06.2021 de respingere a cererii de plată nr. x/03.02.2021; sentinţa penală nr. 178/03.11.2020 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr. x/2020; decizia nr. 227/04.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020 având ca obiect apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Gura Humorului; iar la filele x, ataşat întâmpinării formulate în cauză, au fost depuse: cererea de plată nr. x/28.08.2021; ordinul nr. 5368/30.09.2021 emis de FGA privind plata către B., în calitate de reprezentant legal al reclamantului A., a sumei de 3417 RON; ordinul nr. 5376/30.09.2021 emis de FGA privind plata către B., în calitate de reprezentant legal al reclamantului A., a sumei de 247400 RON; fişa dosarului de daună 181214 din 11.08.2021, care, la rubrica "Calcul sume despăgubire/Aviz juridic" are inserate menţiunile: "A. 50.000 Euro daune morale; 3416,66 RON daune materiale".

De asemenea, printre înscrisurile depuse la dosar se regăseşte şi cererea de despăgubire nr. x/03.02.2021, prin care reclamantul a solicitat Fondului de Garantare a Asiguraţilor acordarea indemnizaţiei lunare reprezentând obligaţia de întreţinere pe care tatăl său nu o mai poate presta în natură, până la împlinirea vârstei de majorat ori până la finalizarea studiilor, fără a depăşi 26 de ani, după caz, întemeiată în drept pe art. 499, art. 1385, art. 1390 din C. civ. şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, precum şi corespondenţa purtată cu pârâtul de către avocatul reclamantului, în legătură cu depunerea poliţei de asigurare RCA, necesară soluţionării cererii de plată.

Din analiza coroborată a înscrisurilor administrate în cauză reiese în mod indubitabil că reclamantul a formulat două cereri de plată, care nu au avut acelaşi obiect.

Astfel, pe de o parte, reclamantul a formulat cererea de plată nr. x/28.08.2021 ce a vizat acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale şi daune materiale în sumă de 50.000 Euro şi, respectiv, 3417 RON, cererea fiind soluţionată favorabil conform înscrisului aflat la dosarul de fond şi admisă printr-o decizie distinctă, neatacată în cauză, iar sumele de bani solicitate au fost achitate cu ordinele de plată sus-menţionate, nr. 5368/30.09.2021 şi nr. 5376/30.09.2021.

Pe de altă parte, reclamantul a formulat cererea de plată nr. x/03.02.2021 având ca obiect stabilirea unei prestaţii periodice, ce a fost respinsă de pârât prin decizia nr. 26369/07.06.2021, cu următoarea motivare: "Obiectul respectivei cereri nu poate fi analizat pe calea procedurii de soluţionare a pretenţiilor izvorând din vătămări corporale sau decese, reţinând astfel că pentru analizarea unei astfel de cereri este necesară administrarea unui probatoriu ce excede procedurii amiabile a FGA (expertiză contabilă, martori), în scopul dovedirii veniturilor şi a îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, nefiind suficiente simplele prezumţii invocate. Procedura administrativă necontencioasă presupune o analiză exclusiv în baza unor înscrisuri, fapt ce limitează posibilitatea de analizare exhaustivă a unor probe care să dovedească dreptul pretins. Astfel că, fără a se nega dreptul pretins, impedimentul în analizarea şi eventuala constatare este constituit de imposibilitatea obiectivă de a stabili dreptul pretins doar în baza înscrisurilor ataşate cererii de plată."

Or, aşa cum se observă din motivarea deciziei contestate în cauză, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a analizat această cerere de plată pe fondul său, astfel că nu se poate reţine că a fost stabilit în favoarea reclamantului dreptul pretins şi, cu atât mai puţin, că pârâtul şi-ar fi îndeplinit obligaţia de plată a sumei pretinse cu acest titlu, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond în fundamentarea soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

În condiţiile în care reclamantul a susţinut că au existat două cereri de plată şi că înscrisul de care a uzat pârâtul pentru a dovedi că şi-a îndeplinit obligaţia de plată aferentă cererii în discuţie în prezenta cauză (nr. 1530/03.02.2021 având ca obiect stabilirea unei prestaţii periodice), nu corespunde realităţii factuale şi, prin urmare, că această cerere nu i-a fost analizată, iar instanţa de fond nu a efectuat o analiză reală şi efectivă a acestor apărări, în urma căreia să se confirme sau să se infirme aceste susţineri, Înalta Curte constată că dreptul la apărare al părţii reclamante, precum şi dreptul acesteia la un proces echitabil, au fost încălcate.

Pe de altă parte, în mod necesar, astfel cum prevede art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze atât la susţinerile şi apărările părţilor şi la probatoriul administrat în litigiu, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor legale anterior menţionate.

De altfel, în cadrul unei proceduri, orice parte are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi al argumentelor invocate de părţi, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, total sau parţial, echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

Este evident că, prin omisiunea instanţei de fond de a examina şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant în susţinerea cererii formulate, care necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi a fost încălcat dreptul părţii reclamante la un proces echitabil.

În aceste condiţii, s-a cauzat părţii o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Pe cale de consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Având în vedere incidenţa motivului de casare anterior menţionat, se constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând să fie examinate de instanţa de fond cu ocazia rejudecării cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 al prezentei decizii, constatând că sentinţa primei instanţe este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură, fiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de reclamantul A., prin reprezentant legal B., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. prin reprezentant legal B. împotriva sentinţei nr. 7 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.