Scope of professional body's authorization power over accredited university master's programs for practicing psychologist certification

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data 2 martie 2021, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Colegiul Psihologilor din România, solicitând anularea rezoluţiei Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională dată în sedinţa din 29.10.2020 şi a rezoluţiei din data de 09.12.2020 a Colegiului Psihologilor din România - Conducerea Operativă prin care a fost respinsă contestaţia formulată de către acesta împotriva rezoluţiei din 29.10.2020 şi să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei rezoluţii prin care să constate dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom, precum şi anularea dispoziţiilor prevăzute în hotărârile interne ale Colegiului Psihologilor din Romania care prevăd avizarea programelor de master acreditate de Ministerul Educaţiei şi avizate ARACIS, care încalcă prevederile Legii 213/2004, respectiv H.G. nr. 788/20005.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 259/2021 din 22 septembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ a respins atât excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât, cât şi acţiunea precizată, formulată de reclamantul A., obligând reclamantul către pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10675,85 RON, compuse din cheltuieli de deplasare în sumă de 675,85 RON şi onorariu de avocat în sumă de 10000 RON, redus potrivit art. 451, alin. (2) din C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată

Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 259/2021, solicitând casarea acesteia şi admiterea contestaţiei.

Se critică raţionamentul instanţei de fond întrucât este format pe baza unei greşite interpretări a normelor juridice aplicabile în cauză.

Potrivit art. 45 din H.G. nr. 788/2005 "Comitetul director, prin comisiile sale, avizează profesional formele de pregătire continuă a psihologilor."

Dacă ar fi analizat prevederile legale în ansamblu, instanţa ar fi interpretat corect aceste dispoziţii şi ar fi constatat că, potrivit art. 20 din H.G. nr. 788/2005 se face distincţie clară între competenţele psihologilor obţinute prin programe universitare la nivel de licenţă, master sau doctorat şi cursurile de formare profesională complementară.

Articolul expus reglementează foarte clar faptul că, competenţele psihologilor se obţin prin cursuri de master universitare şi programe complementare de formare profesională, înţelegându-se foarte clar că pentru cursurile universitare de licenţă, master sau doctorat nu e nevoie de avizul CPR, în caz contrar, pe viitor CPR, pe acelaşi raţionament putând aviza şi cursurile de licenţă.

Art. 45 arată în mod expres ce fel de cursuri poate aviza Comitetul Director şi anume formele de pregătire continuă ale psihologilor, în nici un caz cursurile de master.

Instanţa nu a făcut în nici un fel trimitere la dispoziţiile Legii nr. 245/09.11.2020 privind efectuarea unui test de proporţionalitate anterior emiterii unor noi reglementări referitoare la profesii ce transpune dispoziţiile Directivei UE 2018/958 a Parlamentului european şi a Consiliului din 28i 2018,care la art. 1 prevede că "Prezenta lege reglementează efectuarea unui test de proporţionalitate, prevăzut la art. 7, anterior introducerii unor noi reglementări profesionale sau, după caz, înainte de modificarea sau completarea celor existente care restricţionează accesul liber la profesiile reglementate sau exercitarea acestora, garantând un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, în vederea asigurării bunei funcţionări a pieţei interne. Testul de proporţionalitate se aplică cerinţelor care restricţionează accesul liber la profesiile reglementate existente sau la noile profesii, precum şi celor care restricţionează exercitarea acestora’’.

Ca atare a reţinut în mod greşit că CPR poate adăuga la lege fără un test de proporţionalitate, fără avizul Ministerului Educaţiei, pe un domeniu deja reglementat doar în concordanţă cu propriile interese de natură financiară, pentru că raţiunea avizării constă în plata unei taxe de către Universităţi, pe lângă constituirea unui dosar de avizare.

CPR este inconstant în apreciere, din moment ce, pentru accederea pe o treaptă superioară celei de psiholog autonom şi anume aceea de psiholog specialist (cea mai înaltă treaptă profesională) nu mai este nevoie de avizarea cursurilor de master.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea actelor administrativ individuale vătămătoare pentru reclamant, respectiv a rezoluţiei Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională dată în şedinţa din 29.10.2020, a Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 24 din data de 09.11.2020 şi a rezoluţiei din data de 09.12.2020 a Colegiului Psihologilor din România-Conducerea Operativă, se arată că a fost apreciat în mod greşit ca fiind nefondat, reţinând că în absenţa avizării programului universitar de master de Colegiul Psihologilor din România, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5, pct. 5, lit. b) din Anexa 3 la Hotărârea nr. 1/2019, conform cărora "după minimum 1 an de la obţinerea dreptului de liberă practică la nivel de practicant în condiţii de supervizare, psihologul poate solicita trecerea la practica autonomă în aceeaşi specialitate/competenţă generală dacă: b) deţine o diplomă de master în psihologie sau o diplomă echivalentă în condiţiile legii".

Curtea de apel nu reţine că norma internă, emisă de CPR, la lit. b) nu precizează că "deţine o diplomă de master în psihologie obţinută într-o universitate avizată de CPR sau o diplomă echivalentă în condiţiile legii".

Recurentul arată că interpretarea îndeplinirii condiţiilor din art. 5 alin. (5) lit. b) din Norma nr. 1 a CPR din 2019 ca fiind inexistentă, este o interpretare prin analogie care ar restrânge drepturile civile ale absolvenţilor studiilor universitare de master în psihologie neavizate de CPR faţă de aceleaşi studii avizate de CPR. Această abordare ar reprezenta o încălcare flagrantă a dispoziţiilor art. 10 din C. civ.-interzicerea analogiei-potrivit cărora "Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres limitativ prevăzute de lege, acelaşi master urmat înainte respectiv după "avizare, are efecte diferite, la unii se recunoaşte, la alţii nu se recunoaşte ca formă de pregătire complementară, dând naştere la situaţii aberante.

Instanţa de fond nu face decât să justifice şi să permită un adevărat abuz al CPR, deschizând poarta pentru orice altă profesie liberală la avizarea cursurilor universitare, nu numai de master dar şi de licenţă sau doctorat, lipsind de substanţă avizarea acestora legală şi suficientă de către ARACIS.

În continuare, instanţa reţine în mod greşit că legea nu a fost aplicată retroactiv şi că e importantă reglementarea (fie ea şi nelegală) de la momentul absolvirii cursurilor de master si nu cea de la debutul acestora.

Un astfel de raţionament nu poate fi acceptat, recurentul urmând cursurile de master tocmai pentru a îndeplini cerinţă legală şi neputând anticipa că CPR urmează să adauge la lege alte cerinţe ce nu vor fi îndeplinite la momentul absolvirii cursurilor.

De asemenea, menţionează că deşi CPR-ul este autoritate de reglementare conform legii pentru psihologii cu drept de liberă practică nu are nici o reglementare, regulament, procedură de lucru care să statueze relaţia cu facultăţile de profil, ci reglementează haotic şi subiectiv, făcând din profesia liberală pe care o reprezintă un domeniu suprareglementat cum numai există în nici un stat membru UE.

Deşi instanţa face trimitere şi la o normă aparent aplicabilă din 2016 şi aceasta este în contradicţie cu norma generală şi nu a fost oricum aplicată în practică până în anul 2019 când s-a prevăzut în mod explicit procedura de "avizare’’ a cursurilor de master.

Instanţa a ignorat, pur şi simplu, dispozitiile:

- art. 20 din Hotărârea nr. 6/09.11.2018 in vigoare de la 08.01.2019 "instituţiile de învăţământ superior care solicită înregistrarea studiilor universitare de master cu relevanţă în profesia de psihologilor depun la secretariatul Comitetului Director cerere de înregistrare în original’’.

- completat cu art. 21 din aceeaşi hotărâre care prevede în mod expres că "studiile universitare de master în specialitate iniţiate până la data intrării în vigoare a prezentelor norme nu se supun procedurilor de înregistrare prevăzute la art. 20.

Deşi impune o cerinţă nelegală, începând cu data de 08.01.2019,CPR are grija să excepteze de la această procedură studiile universitare de master iniţiate până la data intrării în vigoare a normelor, dar instanţa de fond ţine t să justifice nelegalitatea prin orice raţionament.

Potrivit art. 5 din H.G. nr. 404/2006 actualizată în 2020:

, Studiile universitare de masterat se pot organiza numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate, în cadrul facultăţilor sau departamentelor stabilite prin hotărâre a Guvernului, care oferă studii universitare pentru mai multe cicluri de învăţământ sau numai pentru ciclul II.

(1) Pentru a organiza studii universitare de masterat, instituţiile de învăţământ superior menţionate la alin. (1) trebuie să obţină aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin ordin al ministrului, la propunerea ARACIS pe baza evaluării periodice a capacităţii instituţionale de a oferi un mediu integrat de învăţare şi cercetare, la nivel naţional sau internaţional’’.

Calitatea programului de studii universitare este verificată de către agenţiile de asigurare a calităţii din ţară(ARACIS) sau din străinătate, înregistrate în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (EQAR), prin procesul de autorizare/acreditare. În conformitate cu prevederile art. 137 alin. (5) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 cu modificările şi completările ulterioare, programele de studii universitare se depun pentru evaluare la agenţiile de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înregistrate EQAR, doar în situaţia în care conduc la o calificare relevant pe piaţa muncii, astfel încât "programele de studii universitare dau acces la ocupaţii şi funcţii specific fiecărui ciclu de studii universitare absolvit".

Se arată de asemenea că, pentru problemele de calitate şi recunoaştere a nivelului educaţiei şi formării iniţiale şi continue a resursei umane care operează în profesia de psiholog pe piaţa internă, inclusiv pe piaţa liberă europeană, responsabilitatea publică o are Ministerul Educaţiei, iar acesta nu o poate exercita decât prin programele de studii furnizate de instituţiile de învăţământ din subordine care sunt evaluate periodic.

Prin legislaţie subsecventă, respectiv Hotărâri de aprobare a unor Norme privind educaţia şi formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică nu se pot aviza instituţii de învăţământ superior de master şi aceasta este litera şi spiritul legii, în caz contrar s-ar aviza în mod arbitrar, de către orice profesie liberală, cursuri de master trecute deja prin filtrul Ministerului Educaţiei şi ARACIS, aspect ce nu se întâmplă în realitate, nici o altă profesie neprocedând la "avizarea’’ unor cursuri de master.

Ar urma în mod firesc avizarea cursurilor de licenţă de către CPR care ar putea căpăta putere de decizie în ceea ce priveşte Universităţile şi acreditarea acestora, alegând, pe baza unor criterii subiective şi pe baza unor taxe.

Sintetizând, normele de drept material încălcate sau greşit aplicate sunt cele expuse anterior şi anume: art. 20, 45, 51, 52 din H.G. nr. 788/2005, art. 5 din H.G. nr. 404/2006 actualizată 2020, art. 1 şi 7 din Legea 245/2020 raportat la Directiva UE 2018/958 în vigoare la data emiterii rezoluţiei atacate.

4. Apărările formulate

Intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din Romania a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate în recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea reclamantului-recurent (precizată ulterior) prin care a solicitat anularea rezoluţiei Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din 29.10.2020 şi a rezoluţiei din 9.12.2020 a Colegiului Psihologilor din România –Conducerea Operativă prin care a fost respinsă contestaţia împotriva rezoluţiei din 29.10.2020.

Recurentul-reclamant a solicitat şi obligarea pârâtei la emiterea unei rezoluţii prin care să se constate dobândirea atestatului de liberă practică, confirmarea în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom precum şi anularea dispoziţiilor prevăzute în hotărârile interne ale Colegiului Psihologilor din România care prevăd avizarea programelor de master acreditate de Ministerul Educaţiei şi avizate ARACIS, care încalcă prevederile Legii nr. 213/2004, respectiv H.G. nr. 788/2005.

Prin precizarea cererii de chemare în judecată s-a solicitat anularea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 2/2016, dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 6/2018, dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/11.01.2019.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că la data depunerii cererii pentru dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom îndeplinea cumulative toate cerinţele legale prevăzute de art. 5, pct. 5, lit. b) din Anexa 3 a Hotărârii nr. 1/2019 modificata prin Hotărârea nr. 7/2019, respectiv:

- a efectuat orele obligatorii de supervizare;

- deţinea o diplomă de master în psihologie sau o diplomă echivalentă în condiţiile legii;

- a practicat minim un an în condiţii de supervizare.

A mai arătat că studiile de master se organizează conform H.G. nr. 404/2006 şi se desfăşoară conform prevederilor Legii 288/2004 privind "organizarea studiilor doar în unităţi de învăţământ superior acreditate, în cadrul facultăţilor sau departamentelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Pentru organizarea studiilor de master, instituţiile de învăţământ superior trebuie să obţină aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, la propunerea Agenţiei Romane pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, pe baza evaluărilor periodice a capacităţii instituţiilor de a oferi un mediu integrat de învăţare şi cercetare la nivel naţional şi internaţional. B. Bucureşti este acreditată şi avizată ARACIS pentru programul de master Psihologie Judiciară şi face parte din Sistemul National de Învăţământ al României cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg de aici.

A susţinut că reglementările stabilite prin hotărâri ale Consiliului Director al Colegiului Psihologilor din România - au caracter de legislaţie subsecventă - şi nu pot excede prevederilor înscrise în Legea 213/2004 şi H.G. nr. 788/2005, ci să clarifice şi să detalieze cât mai fidel "în spiritul şi litera legii" tot ce a reglementat legiuitorul. Dacă statul român, prin Ministerul Învăţământului, acordă acreditare ARACIS studiilor de master în domeniul Psihologiei Judiciare, iar Guvernul României prin hotărâri de guvern anuale stabileşte numărul de locuri pe care le alocă fiecărei instituţii de învăţământ superior, nu se poate spune că diploma de master în acest domeniu pe care a obţinut-o nu este relevantă în formarea sa ca psiholog cu drept de liberă practică.

A arătat că a urmat cursurile de master acreditate de Ministerul Învăţământului şi ARACIS la B. în perioada şi i-a fost eliberată diploma seria x nr. x prin care se atestă titlul de master la Facultatea de Psihologie din cadrul B. din Bucureşti, specializarea Psihologie Judiciară.

La data absolvirii cursurilor de master din cadrul B., respectiv anul 2019 prevederile legale invocate de către pârâtă pentru respingerea solicitării sale nu mai erau în vigoare din anul 2016.

Altfel spus, Colegiul Psihologilor din Romania nu poate aviza cursuri de master ale unor universităţi acreditate de Ministerul Învăţământului şi ARACIS.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru următoarele considerente:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit certificatului de înregistrare nr. x/12.07.2019 emis de Colegiul Psihologilor din România s-a hotărât înregistrarea formei de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică A.-Cabinet individual de psihologie, specialităţi de competenţă - 2. I Comisia de psihologie clinică şi psihoterapie – Psihologie Clinică, 2. IV Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională – Psihologie Aplicată în Domeniul Securităţii Naţionale.

Recurentul-reclamant a urmat cursurile de master acreditate de Ministerul Învăţământului şi ARACIS la B. în perioada 2017-2019, fiindu-i eliberată diploma seria x nr. x prin care se atestă obţinerea titlului de master la Facultatea de Psihologie din cadrul B. din Bucureşti, specializarea Psihologie Judiciară.

Prin rezoluţia Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din 29.10.2020, menţinută prin rezoluţia din 9.12.2020 a Colegiului Psihologilor din Romania-Conducere Operativă, s-a respins cererea recurentului-reclamant referitoare la dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom, reţinându-se neîndeplinirea de către petent a condiţiilor prevăzute de art. 5 pct. 5 lit. b) din anexa 3 la Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/2019, respectiv faptul că programul de master absolvit de către recurent nu a fost avizat de Colegiul Psihologilor din România la data absolvirii.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că dispoziţiile Legii nr. 213/27.05.2004 reglementează la nivel primar modul de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România dispoziţiile art. 65 din acest act normativ stabilind că normele metodologice de aplicare se vor aproba prin hotărârea a Guvernului în termen de 60 de zile de la constituirea forurilor de conducere ale Colegiului.

Prin H.G. nr. 788/14.07.2005 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, norme care în cuprinsul art. 51 abilitează Preşedintele Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România la emiterea de dispoziţii, iar Comitetul Director la adoptarea unor hotărâri obligatorii pentru aplicarea unitară şi detalierea dispoziţiilor legii, ale prezentelor norme, precum şi ale altor acte normative ulterioare emise potrivit art. 50 din hotărârea de guvern.

În temeiul art. 51 din H.G. nr. 788/2005, Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România a emis Hotărârea nr. 1/2019, act normativ în baza căruia cererea recurentului-reclamant referitoare la dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom, a fost respinsă.

Măsura a fost adoptată în raport de dispoziţiile art. 5 pct. 5 lit. b) din anexa 3 a hotărârii sus menţionate, dispoziţii conform cărora după minimum un an de la obţinerea dreptului de liberă practică la nivel de practicant în condiţii de supervizare, psihologul poate solicita trecerea la practică autonomă în aceeaşi specialitate/competenţă generală dacă: a) a efectuat orele obligatorii de supervizare; b) deţine o diplomă de master în psihologie sau o diplomă echivalentă în condiţiile legii; c) a practicat minimum 1 an în condiţii de supervizare.

De asemenea, pârâtul-intimat a reţinut că, deşi recurentul-reclamant deţine o diplomă de master în psihologie, aceasta nu corespunde condiţiilor din art. 5 pct. 5 lit. b) din anexa 3 la Norma din 2019, întrucât instituţia organizatoare a studiilor de master nu a supus comitetului director cererea privind avizarea profesională conform art. 10 şi art. 20 alin. (3) din anexa 2 la Norma din 2019 privind educaţia şi formarea profesională ale psihologilor cu drept de liberă practică.

Înalta Curte reţine în analiza argumentaţiei juridice a pârâtului-intimat relativ la necesitatea avizării programelor universitare de masterat în psihologie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din anexa 2 a Normei din 2019 potrivit cărora "formarea profesională a psihologilor este realizată prin intermediul programelor de formare care vor fi derulate de mai multe categorii de unităţi cu statut de furnizor în formare, în funcţie de tipul programului, cu excepţia programelor de studii universitare acreditate ARACIS. Programele de formare profesională pentru psihologi se organizează numai sub egida Colegiului Psihologilor din România şi cu avizul Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România."

Este de subliniat de asemenea că procedura de avizare la care face referire pârâtul-intimat este reglementată în anexa referitoare la educaţia şi formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică. Condiţiile pentru trecerea la practica autonomă în aceeaşi specialitate/competenţă generală a unui psiholog sunt reglementate în anexa 3 a Normei din 2019 privind atestarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, anexă distinctă aşadar de cea la care face referire intimatul-pârât.

Totodată, Înalta Curte observă că doar în situaţia obţinerii nivelului treptei de specialist în aceeaşi specialitate/competenţă generală, dispoziţiile art. 5 pct. 3 din anexa 3 a Normei din 2019 privind atestarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică impun absolvirea unui program de master în psihologie acreditat de Ministerul Educaţiei Naţionale şi avizat de Colegiul Psihologilor din România pentru un domeniu profesional. Altfel spus, întrucât anexa 3 nu reglementează formarea profesională a psihologilor, ci atestarea profesională a acestora, nu se poate extrapola condiţia avizării studiilor de masterat şi în acest domeniu al atestării profesionale, iar acolo unde legiuitorul secundar a înţeles să impună această condiţie a avizării a precizat-o expres. Or, în ceea ce priveşte trecerea la practică autonomă în aceeaşi specialitate, dispoziţiile art. 5 lit. b) impun existenţa unei diplome de master în psihologie, fără alte condiţionări.

Din interpretarea sistematică a normelor legale anterior menţionate, instanţa de control judiciar apreciază că rezoluţia din 29.10.2020 menţinută prin cea din 9.12.2020 emisă de pârâtul Colegiul Psihologilor din România este nelegală, întrucât impun o condiţie neprevăzută de legislaţia primară sau de cea secundară.

Relevante sunt de altfel atât dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 213/2004 şi ale art. 2 din H.G. nr. 788/2005 (emisă în aplicarea legii) care stabilesc în mod expres faptul că exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se face de către persoanele care au absolvit o instituţie de învăţământ superior cu diplomă de licenţă în psihologie sau asimilată, atestate în condiţiile Legii nr. 213/2004. Or, cererea recurentului-reclamant a fost formulată în exercitarea profesiei de psiholog, astfel încât, în absenţa vreunei prevederi de natura celei invocate de pârâtul-intimat cuprinsă în legislaţia primară sau secundară, respingerea solicitării formulate de recurent reprezintă o măsură excesivă.

Înalta Curte va înlătura susţinerile intimatului-pârât potrivit cărora avizarea programelor de masterat de către Colegiul Psihologilor din România nu înlocuieşte şi nu aduce atingere acreditării obţinute de instituţia de învăţământ superior pentru programul de master întrucât cazul este diferit, respectiv recunoaşterea dobândirii de către psiholog a anumitor competenţe relevante într-o anumită specialitate profesională sau pentru schimbarea regimului de exercitare a profesiei, având în vedere dispoziţiile art. 51 şi 52 din H.G. nr. 788/2005 conform cărora:

"Art. 51

(1) Preşedintele Comitetului director este abilitat să emită dispoziţii, iar Comitetul director are dreptul de a adopta hotărâri obligatorii pentru aplicarea unitară şi detalierea dispoziţiilor legii, ale prezentelor norme, precum şi ale altor acte normative ulterioare emise potrivit art. 50.

(2) Dispoziţiile şi hotărârile cu caracter normativ vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit legii.

Art. 52

(1) Cursurile complementare de specializare în domeniul psihologiei, altele decât cele universitare, se organizează numai sub egida şi cu avizul Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România.

(2) Valoarea creditelor privind formarea profesională continuă se stabileşte, la propunerea comisiilor aplicative, prin dispoziţie scrisă a preşedintelui Comitetului director."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese cu evidenţă că numai cursurile complementare de specializare sunt supuse avizării Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România şi nu programele de masterat organizate de instituţiile de învăţământ superior acreditate conform Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.

Autonomia decizională la care se referă intimatul-pârât şi care i-ar permite avizarea programelor de masterat organizate de alte instituţii cu avizul autorităţii prevăzute de lege ARACIS nu poate permite însă adăugarea unor prevederi care încalcă legislaţia primară în cuprinsul actelor normative pe care le emite.

În acest context şi având în vedere cele anterior menţionate, Înalta Curte constată că rezoluţiile emise de autorităţile pârâte sunt nelegale întrucât sunt întemeiate pe dispoziţii cuprinse în legislaţia secondară care nu sunt aplicabile cererii formulate de către recurentul-reclamant.

Reţinând aşadar că în privinţa solicitării recurentului referitoare la dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, treapta de specializate psiholog practicant, regim de exercitare autonom sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 5 pct. 5 din anexa nr. 3 la Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/2019, dispoziţii care nu impun deţinerea unor studii masterale avizate de Colegiul Psihologilor din România, Înalta Curte apreciază că celelalte dispoziţii legale a căror anulare a fost solicitată de către recurent prin cererea precizatoare, respectiv art. 2 alin. (3) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 2/2016, dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 6/2018, dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/11.01.2019 nu pot fi supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ, întrucât nu au aplicabilitate în cauză, reglementând la nivel secundar alte domenii decât atestarea profesională a psihologilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, va anula rezoluţia Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională dată în şedinţa din 29.10.2020 şi rezoluţia din data de 09.12.2020 a Colegiului Psihologilor din România - Conducerea Operativa, va obliga pârâtul Colegiul Psihologilor din România la emiterea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom, pentru reclamantul A. şi va respinge celelalte capete de cerere, ca nefondate, obligând intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din Romania la plata sumei de 3.350 de RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 259/2021 din 22 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare, admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.

Anulează rezoluţia Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică si siguranţă naţională dată în şedinţa din 29.10.2020 şi rezoluţia din dată de 09.12.2020 a Colegiului Psihologilor din Romania - Conducerea Operativa .

Obligă pârâtul Colegiul Psihologilor din Romania la emiterea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom, pentru reclamantul A..

Respinge celelalte capete de cerere, ca nefondate.

Obligă intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din Romania la plata sumei de 3.350 de RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.