Jurisdiction for administrative fiscal litigation against a public authority involving a plaintiff domiciled abroad

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat contestaţie împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x/31.12.2021, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că nu este subiect al obligaţiei de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice în România şi, pe cale de consecinţă, să fie exonerat de la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere care constituie obiectul deciziei contestate.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 933/CA din 2 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd o competenţă teritorială exclusivă de la care nu se poate deroga.

De asemenea, instanţa a mai reţinut că potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Astfel, instanţa a reţinut că, în cazul reclamantului cu domiciliul în străinătate, devin incidente dispoziţiile art. 1072 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.. Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 107 din 16 ianuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Braşov. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa soluţia, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, prin raportare la obiectul cererii, litigiul este unul care intră în sfera dreptului internaţional public, astfel că toate referirile Tribunalului Brasov la textele din Cartea a VII-a nu sunt aplicabile cauzei, iar determinarea legislaţiei aplicabile cauzei trebuie efectuată prin raportarea la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în ansamblul său. Legea nr. 554/2004 se completează cu dispoziţiile generale ale C. proc. civ., iar nu prevederile speciale, cum sunt cele cuprinse în Cartea a VII-a a C. proc. civ., care se referă strict la procesele de drept privat cu elemente de extraneitate.

Prin urmare, în cauză, devin incidente dispoziţiile de drept comun din cadrul C. proc. civ., respectiv art. 111, care prevede că cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul a contestat un act administrativ fiscal emis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, respectiv Decizia nr. x/31.12.2021 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează împrejurarea că reclamantul are domiciliul în străinătate, situaţie nereglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 care prevăd că "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Înalta Curte constată că, prin raportare la obiectul cererii, litigiul de faţă nu este unul de drept privat cu elemente de extraneitate, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 1072 C. proc. civ., ci este unul de drept public.

Prin urmare, determinarea legislaţiei aplicabile prezentei cauze trebuie efectuată prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în ansamblul său.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."

Din interpretarea textului legal, reiese că Legea nr. 554/2004 se completează cu dispoziţiile generale ale C. proc. civ., iar nu cu dispoziţiile cuprinse în Cartea a VII-a din C. proc. civ., care se referă strict la procesele de drept privat cu elemente de extraneitate.

Or, reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că dispoziţiile C. proc. civ. prevăd la art. 111 competenţa de soluţionare a cauzei în situaţia în care reclamantul are domiciliul în străinătate: "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului."

În concluzie, în cauză, devin incidente dispoziţiile de drept comun din cadrul C. proc. civ., respectiv art. 111, fiind competentă teritorial să judece cauza instanţa de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în favoarea Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.