Statute of limitations for coercive enforcement of administrative court judgments: accrual after voluntary compliance period and suspension during state of emergency

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.08.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Prim-Ministrul României şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a solicitat:

(1) să se constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015;

(2) să se aplice Primului Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019;

(3) să se fixeze cuantumul penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului dc 30 zile, care i-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2015

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1875 din 21 octombrie 2022, Curtea de Apel Alba Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiate.

Totodată, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins cererea formulată de reclamant, ca prescrisă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În principal, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi schimbarea în tot a sentinţei, în sensul admiterii cererii de executare silită, amendarea prim-ministrului şi fixarea cuantumului penalităţilor în valoare de 1000 RON/zi de întârziere.

În esenţă, recurentul-reclamant a arătat că sentinţa atacată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 41 din Decretul nr. 195/2020, art. 2532 pct. 9 teza a II-a din C. civ., art. 706 C. proc. civ., fiind neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a Deciziei nr. 2370/08.05.2019 pronunţate de ICCJ în dosarul nr. x/2015.

A susţinut că termenul de prescripţie de 3 ani, potrivit art. 24 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, a început să curgă după 30 de zile de la rămânerea definitivă, deci de la data de 08.06.2019.

A redat dispoziţiile art. 41 din Decretul nr. 195/2020 şi ale art. 706 C. proc. civ., precizând că Decretul derogă de la limitările impuse de art. 2.532 pct. 9 din C. civ., astfel încât termenele de prescripţie/decădere vor fi suspendate pe întreaga durată a stării de urgenţă, indiferent de termenul scurs până la decretarea stării de urgenţă. Având în vedere că starea de urgenţă a fost decretată pe teritoriul României în perioada 15.03.2020 – 15.05.2020, termenul de prescripţie a fost suspendat timp de două luni.

În opinia sa, termenul de prescripţie al dreptului de a obţine executarea silite s-a împlinit pe data de 08.08.2022, după următorul calcul: 08.05.2019 + 30 de zile (art. 24 alin. (1) Legea nr. 554/2004) + 2 luni (art. 41 din Decret nr. 195/2020) + 3 ani (art. 706 C. proc. civ.) = 08.08.2022.

Mai mult decât atât, în data de 08.06.2022, intimata Guvernul României a emis Hotărârea de Guvern nr. 746/08.06.2022, pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 2370/08.05.2019, pronunţate de ICCJ în dosarul nr. x/2015.

În aceste condiţii, a operat întreruperea termenului de prescripţie, conform dispoziţiilor art. 709 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar după recunoaşterea datoriei, adică după întreruperea termenului de prescripţie, începe să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani de zile.

Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la instanţa de judecată pe data de 03.08.2022, recurentul-reclamant a considerat că aceasta a fost introdusă în interiorul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, excepţia prescripţiei fiind neîntemeiată, iar sentinţa atacată nelegală.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Prim-Ministrul României şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului nu au formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 martie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, să se constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie în termen de cel mult 30 de zile decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, să se aplice conducătorului Guvernului o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, precum şi să se fixeze cuantumului penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului dc 30 zile, care i-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat de decizia anterior menţionată.

Instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţi prin întâmpinare şi a respins cererea formulată de reclamant ca prescrisă.

Reclamantul a criticat sentinţa de fond, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Preliminar, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat formal motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fără a formula nicio critică concretă care să se circumscrie acestui motiv.

Analizând sentinţa atacată prin raportare la cel de-al doilea motiv de casare invocat, astfel cum este reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de nelegalitate este incident în cauză, criticile formulate de parte din această perspectivă fiind fondate.

Recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 41 din Decretul nr. 195/2020, art. 2532 pct. 9 teza a II-a din C. civ., art. 706 C. proc. civ., fiind neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu.

În cauză, titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 2370 din 08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul numărul x/2015 Prin această decizie, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin încheierile din 30 mai 2019 şi 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o Hotărâre de Guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acţiuni ale OMV Petrom S.A. până la limita de 8 % din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei.

Instanţa de control judiciar constată că titlul executoriu nu prevede un anumit termen pentru executarea obligaţiei stabilite în cuprinsul său, respectiv aceea prin care pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o Hotărâre de Guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997.

Faptul că, prin titlu executoriu s-a stabilit şi sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei, nu conduce la concluzia că autoritatea publică trebuia să execute obligaţia de a adopta hotărârea de guvern de la momentul pronunţării deciziei, cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.

Dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd o procedură specială de executare a hotărârilor pronunţate de instanţele de contencios administrativ, relevante în acest sens fiind aliniatele (1) – (4) potrivit cărora:

"(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul, în mod culpabil, nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 892 din C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei."

În lipsa unor dispoziţii speciale contrare, termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită aplicabil în cauză este, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, cel de drept comun prevăzut de art. 706 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv de 3 ani, care curge, conform alin. (2) teza întâi, "de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită".

Aşadar, procedura de executare silită se declanşează la cererea creditorului, cu respectarea termenului de prescripţie de 3 ani, însă numai după expirarea termenelor prohibitive instituite de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În plus, Înalta Curtea reţine că pe perioada stării de urgenţă (16.03.2020 – 15.05.2020) curgerea termenului de prescripţie a fost suspendată, conform art. 41 din Decretul 195/2020 şi art. 62 din Decretul 240/2020.

În consecinţă, în condiţiile în care acţiunea a fost formulată la data de 03.08.2022 (data poştei), în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani, calculat după expirarea termenelor expres prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa de fond a dat o dezlegare greşită excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, aspect care atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze în parte sentinţa recurată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, menţind dispoziţiile cu privire la excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale active.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1875 din 21 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine dispoziţiile sentinţei recurate cu privire la excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale active.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.