Recourse against interlocutory order inadmissible for lack of statutory basis

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 12 aprilie 2019, petentul A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare nr. x, încheiat în sectorul 5.

Prin sentinţa civilă nr. 3485 din 17 iulie 2020, Judecătora Sectorului 5 Bucureşti a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată, a admis plângerea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră şi a constatat că a intervenit prescripţia executării sancţiunii contravenţionale aplicate petentului prin procesul-verbal de constatare nr. x din data de 13 ianuarie 2016.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel ambele părţi.

Prin decizia civilă nr. 829 din 12 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de apelantul-petent A., ca neîntemeiate şi a respins ambele apeluri declarate împotriva sentinţei civile nr. 3485 din data de 17 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ca nefondate în cauza privind pe apelanta-intimată Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră, în contradictoriu cu intimatul-apelant A..

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul-petent A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 şi 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1821 din 05 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins recursul formulat de recurentul-apelant-petent A. împotriva deciziei civile nr. 829/12.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a Contencios Admninistrativ şi Fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-apelantă - pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră, ca inadmisibil.

La data de 08 iulie 2022 şi la data de 17 august 2022 recurentul-apelant-petent A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1821 din 05 iulie 2022 şi motive de completare-lămurire a aceleiaşi hotărâri.

2. Hotărârea atacată în cauză

Prin încheierea din 20 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus comunicarea către intimata-apelantă - pârâtă DGPMB-Brigada Rutieră a unei copii a înscrisurilor transmise prin fax în cursul acestei zile de partea adversă şi a pus în vedere acesteia să formuleze şi să depună la dosarul cauzei un punct de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, precum şi amânarea judecării cauzei şi acordarea unui termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în Camera de Consiliu, pentru când se vor cita părţile.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii din 20 octombrie 2022, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., în temeiul dispoziţiilor art. 29-33 din Legea nr. 47/1992.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile din C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Art. 466 alin. (4) C. proc. civ. statuează că: "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.", iar conform art. 494 C. proc. civ., "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".

Aşadar, încheierile premergătoare – fie că sunt preparatorii, fie că sunt interlocutorii, potrivit distincţiilor de la art. 235 C. proc. civ. – pot fi atacate cu recurs înainte de desesizarea instanţei prin hotărârea finală numai dacă legea prevede în mod expres această posibilitate. În absenţa unei astfel de dispoziţii a legii, ele nu pot fi criticate prin recurs decât odată cu fondul. Prin posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa de judecată odată cu fondul se asigură o judecată fluentă şi în condiţii de celeritate, părţile putându-şi exercita drepturile procesuale atât cu prilejul judecării în fond a cauzei, cât şi al soluţionării căilor de atac. Prin această măsură, legiuitorul a urmărit să împiedice prelungirea excesivă a duratei procesului şi, totodată, să contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că, încheierea din 20 octombrie 2022, obiect al recursului pendinte, prin care Curtea de Apel Bucureşti a dispus amânarea cauzei în vederea comunicării către partea adversă a unei copii a înscrisurilor transmise prin fax în cursul aceleiaşi zile de către A. şi a pus în vedere acesteia să formuleze şi să depună la dosarul cauzei un punct de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, deoarece aceasta nu putea fi atacată cu această cale de atac, nefiind existente prevederi legale în acest sens.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Pentru considerentele arătate, având în vedere că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs pe cale separată, în respectarea principiului legalităţii căii de atac înscris în art. 7 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 aprilie 2023.