Failure to consider modified claim in administrative litigation violates principle of disposition and right to defense

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 31 martie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat să se constate existenţa unui refuz nejustificat al FGA cu privire la soluţionarea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/16.03.2016 şi să se dispună:

1. obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la soluţionarea de îndată a cererii de plată, în conformitate cu dispoziţiile legale;

2. obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1199 din 14 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca fiind fără obiect.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1199 din 14 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, după rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că, în condiţiile în care la data de 31 august 2021 a fost depusă o cerere modificatoare prin care a fost modificat petitul cererii introductive, aspect ignorat de instanţa de fond, hotărârea recurată este nelegală şi se impune casarea acesteia şi rejudecarea cauzei.

În opinia sa, prima instanţă a ignorat dreptul de dispoziţie al reclamantului asupra procesului, i-a încălcat dreptul de a-şi susţine cauza modificată, culminând cu pronunţarea unei hotărâri asupra unei cereri cu care instanţă nu mai era învestită, întrucât prin cererea modificatoare obiectul cererii de chemare în judecată a fost modificat în integralitate.

Astfel, instanţa de fond a încălcat astfel principiul disponibilităţii, reglementat la art. 9 C. proc. civ., pe cel al dreptului la apărare, prevăzut la art. 13 alin. (3) C. proc. civ., precum şi principiul rolului activ în aflarea adevărului, statuat la art. 22 alin. (1) şi (6) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 decembrie 2021, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la cererea modificatoare care ar fi depus-o recurenta-reclamantă, a învederat că aceasta era inadmisibilă oricum, dat fiind faptul că numai împotriva unei decizii se poate face contestaţie. Or, cererea de plată a cărei soluţionare a cerut-o A. a fost soluţionată prin Decizia FGA nr. 14452/03 mai 2018 şi ulterior a fost reanalizată ca urmare a dispoziţiilor Curţii şi Înltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, debitul neachitat în sumă de 53.030,2 RON fiind achitat de FGA.

Astfel, în mod întemeiat şi legal instanţa de fond nu a mai analizat "cererea modificatoare" a reclamantei, dacă a fost depusă, fiind inutilă cercetarea cauzei având în vedere că exista o decizie a FGA cu privire la cererea de plată a cărei soluţionare o solicita recurenta-reclamantă, aceasta cunoscând foarte bine faptul că cererea de plată a fost soluţionată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de reclamanta A. S.A., Înalta Curte, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, constată că este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului disponibilităţii, oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Înalta Curte are în vedere că principiul disponibilităţii, specific procesului civil, care este reglementat de art. 9 alin. (2) şi de art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., statuează că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar judecătorul are obligaţia să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

La rândul său, art. 397 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Ca atare, instanţa judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părţi, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acţiunii civile, atât sub forma cererilor în justiţie, cât şi a apărărilor.

Obligaţia instanţei vizează toate cererile formulate în proces, cu caracter principal, accesoriu sau incidental, iar omisiunea instanţei de soluţionare a unor capete de cerere constituie o încălcare esenţială a legii şi atrage nulitatea hotărârii.

În acest context, instanţa de recurs are în vedere şi că potrivit art. 204 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."

Aşadar, reclamantul are dreptul să-şi modifice cererea de chemare în judecată formulată iniţial sub aspectul oricărora dintre cele trei elemente ale sale - părţi, obiect şi cauză, iar instanţa are obligaţia de a primi cererea modificatoare şi de a o comunica pârâtului în vederea formulării întâmpinării, sub condiţia efectuării până la primul termen la care reclamantul este legal citat.

Instanţa de control judiciar constată că, în cauză, deşi reclamanta a depus o cerere modificatoare la data de 31 august 2021, anterior primului termen de judecată stabilit pentru data de 14 septembrie 2021, prima instanţă a soluţionat cauza în raport de cererea introductivă, fără să aibă în vedere această cerere modificatoare.

Tododată, instanţa de recurs reţine şi că depunerea de către reclamantă a cererii modificatoare este dovedită, pe de o parte, de borderoul documentelor depuse în data de 31 august 2021, care poartă rezoluţia de înregistrare de la compartimentul Registratură al secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, iar pe de altă parte, de verificările efectuate în sistemul electronic ECRIS, din care rezultă că în secţiunea "Documente în dosar", aferentă dosarului, se regăseşte cererea modificatoare, inclusiv ataşamentul documentului, înregistrată cu data de 31 august 2021, chiar dacă nu a fost ataşată şi la dosarul cauzei.

Nerespectarea principiilor ce guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare a drepturilor părţilor şi se sancţionează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite în aceste condiţii. Nulităţile decurgând din nesocotirea acestor principii (principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare, principiul disponibilităţii şi principiul oralităţii dezbaterilor) sunt nulităţi virtuale şi operează fără ca partea care le invocă să fie obligată să facă dovada vătămării.

Prin urmare, se apreciază că, în cauza de faţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu respectă exigenţele procedurale impuse de textele de lege anterior menţionate, astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul disponibilităţii şi ţinând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să soluţioneze cauza în raport de cererea modificatoare formulată de reclamantă la data de 31 august 2021, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, precum şi a prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd comunicarea cererii modificatoare şi pârâtului, în condiţiile în care din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că aceasta i-ar fi fost comunicată pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1199 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1199 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 aprilie 2023.