Unmotivated cassation appeal against administrative tax challenge declared null

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în data de 15 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, au solicitat instanţei anularea Deciziilor nr. 5/2011, nr. 250/2013 şi nr. 459/2014 a biroului executiv al U.N.N.P.R. şi a hotărârilor Consiliului Uniunii nr. 269/2011 şi nr. 352/2011, precum şi restituirea sumelor către persoanele fizice, cu cheltuieli de judecată.

La data de 08 iunie 2021 reclamanţii au depus o cerere adiţională modificatoare prin care au solicitat ca instanţa să dispună şi anularea deciziilor biroului executiv al Uniunii Notarilor Publici nr. 47/2011, respectiv nr. 51/2011. De asemenea, reclamanţii au solicitat, ca soluţie alternativă, încasarea taxelor de către notarii care prestează aceste servicii începând cu data introducerii acţiunii.

La solicitarea instanţei, reclamanţii au depus în data de 10 iunie 2021 o cerere intitulată "Precizare de acţiune" prin care au arătat că îşi menţin şi capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 5/2011 a biroului executiv al U.N.N.P.R.

La termenul din data de 23 iunie 2021, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, asupra excepţiei lipsei procedurii prealabile şi asupra excepţiei tardivităţii acţiunii, respingându-le ca nefondate pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă din acea dată.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a dispus unirea cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, a lipsei de interes şi a nulităţii invocate în legătură cu ultimul petit din cererea introductivă şi a excepţiei nulităţii petitului privind anularea deciziilor biroului executiv al Uniunii Notarilor Publici nr. 47/2011, respectiv nr. 51/2011 şi a petitului privind soluţia alternativă de încasare a taxelor de către notarii care prestează aceste servicii începând cu data introducerii acţiunii.

De asemenea, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii petitului privind dispunerea restituirii sumelor către persoanele fizice ori către notari şi a unit cu fondul această excepţie, aceeaşi soluţie fiind dispusă şi cu privire la excepţia de inadmisibilitate a petitului privind soluţia alternativă de încasare a taxelor de către notarii care prestează aceste servicii începând cu data introducerii acţiunii.

Asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 04 octombrie 2021, dispunând sesizarea Curţii Constituţionale pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă menţionată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 121 din 13 octombrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins ca nefondată excepţia nulităţii petitelor privind anularea Deciziilor nr. 47/2011 şi nr. 51/2011, emise de pârâta Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, a petitului privind anularea ca nelegale şi neconstituţionale a actelor administrative atacate şi a petitului privind soluţia alternativă de încasare a taxelor de către notarii care prestează aceste servicii începând cu data introducerii acţiunii, invocată de pârâte;

- a admis excepţia nulităţii petitului privind restituirea sumelor către persoanele fizice sau către toţi notarii a sumelor încasate în temeiul actelor administrative atacate, invocată de pârâte;

- a anulat capătul de cerere privind restituirea sumelor către persoanele fizice sau către toţi notarii a sumelor încasate în temeiul actelor administrative atacate;

- a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind soluţia alternativă de încasare a taxelor stabilite prin actele administrative atacate de către notarii care prestează aceste servicii începând cu data introducerii acţiunii;

- a respins ca inadmisibil petitul privind soluţia alternativă de încasare a taxelor stabilite prin actele administrative atacate de către notarii care prestează aceste servicii începând cu data introducerii acţiunii;

- a respins ca nefondată acţiunea formulată de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi a obligat pe reclamanţi la plata în favoarea pârâtei Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România a sumei de 13645,33 RON reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 121 din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs B. şi A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 decembrie 2021, intimaţii-pârâţi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici au invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei de interes a recursului declarat împotriva modului de soluţionare a excepţiilor tardivităţii, lipsei procedurii prealabile, lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei de interes, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, Înalta Curte constată că excepţia în discuţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat. În concret, cererea de recurs se limitează la reluarea conţinutului cererii intitulate "Precizare de acţiune şi răspuns la întâmpinarea pârâtelor Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici", depusă de reclamanţi în data de 08 iunie 2021 în primă instanţă, fără a se formula critici raportat la conţinutul concret al hotărârii atacate.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenţii-reclamanţi preiau aceleaşi texte legale incidente raportului juridic de drept material invocate în apărările formulate în faţa instanţei de fond, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurenţi.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

În acest context, deşi aşa cum s-a relevat mai sus, recurenţii-reclamanţi au indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării textelor de lege de drept material incidente în cauză, se reţine că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menţionat.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenţa instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, iar în aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speţă, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conţinutul concret al hotărârii atacate. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material. Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, întrucât recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi va constata nul recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 121/CA/2021 din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.

Constată nul recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 121/CA/2021 din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 aprilie 2023.