Hospital's EU funding payment dispute assigned to Bucharest Tribunal on defendant-seat rule

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene – Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman – Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman, a solicitat: anularea în tot a Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. x/30.08.2021, prin care a fost informat cu privire la faptul că cererea de rambursare nr. x înregistrată la DG PECU cu nr. x/28.07.2021 a fost autorizată la plată, de către AMPOCU parţial, respectiv cu privire la suma de 1.524.044,47 RON, reprezentând sume neautorizate la plată constând în cheltuieli salariale şi cheltuieli indirecte aferente cheltuielilor directe eligibile de personal; anularea în totalitate a Deciziei nr. 1223/24.11.2021, comunicată la data de 27.11.2021, prin care a fost respinsă contestaţia Spitalului la Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. x/30.08.2021; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 6313/2022 din 28 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că atât reclamantul cât şi pârâtul sunt persoane juridice de drept public, în acelaşi raport de putere, însă reclamantul a acţionat în judecată pentru protecţia drepturilor sale, fiind destinatarul actului administrativ contestat. Reclamantul nu a formulat cererea de chemare în judecată pentru îndeplinirea prerogativelor de putere publică, ci a acţionat în calitate de particular, de destinatar al actului administrativ contestat, fapt pentru care acesta trebuie să beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi persoana juridică de drept privat, având în vedere faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu îi sunt aplicabile, nefiind destinatarul şi nici beneficiarul acestor norme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.01.2023, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 173/PI/01.03.2023 din 1 martie 2023, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut calitatea de autoritate publică a reclamantului şi incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care reglementează o competenţă exclusivă de soluţionare în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.03.2023, sub dosar nr. x/2023.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, din perspectiva interpretării normei de competenţă cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu preliminar, se observă că prezentul conflict priveşte doar competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 30.05.2022: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, se constată că textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că reclamantul ar fi acţionat sau nu în regim de putere publică, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte excede textului de lege aplicabil, şi, prin urmare, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023.