Conflict of competence for administrative action against judicial council: exclusive territorial jurisdiction of domicile court under art. 10(3) Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat:

1. anularea/constatarea nulităţii Hotărârii nr. 605 din data de 13 mai 2021 emisă de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a propus Preşedintelui României eliberarea reclamantei din funcţia de judecător în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor;

2. anularea/constatarea nulităţii Hotărârii nr. 639 din data de 20 mai 2021 emisă de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a dispus suspendarea reclamantei din funcţia de judecător.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 205/2022 din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut incidenţa art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, şi, având în vedere că reclamanta are domiciliul în judeţul Timiş, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.12.2022, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 77 din 23 februarie 2023, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că prima instanţă sesizată a devenit competentă ca urmare a depăşirii momentului procesual menţionat de art. 131 C. proc. civ.

Totodată, prin decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Compeltul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necomptetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie problema identificării primului termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe şi la care au putut pune concluzii, în sensul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., în forma acestora modificată prin Legea nr. 310/2018.

Din această perspectivă, examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine că termenul de judecată din data de 23.02.2022, fixat de Curtea de Apel Alba Iulia, nu poate fi apreciat ca fiind primul termen de judecată, în sensul sus indicatului text normativ (la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii), câtă vreme, la acest termen, reclamanta a depus în dosarul cauzei o cerere de amânare a judecăţii, în vederea angajării unui avocat, precum şi o cerere de completare a acţiunii formulată în limita temporală impusă de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.. Pe cale de consecinţă, la termenul de judecată din 23.02.2022, dată fiind exercitarea, în condiţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., a dreptului de dispoziţie al părţii reclamante (manifestat prin cererea completatoare), era necesar să se comunice o astfel de cerere, dar şi pentru ca aceasta să-şi poată angaja un apărător, conform solicitării sale. În acest context, instanţa a acordat un nou termen de judecată la data de 23.03.2022, prorogând, totodată, pronunţarea asupra excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive şi a excepţiei litispendenţei, invocate prin întâmpinare de către pârât.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 23.03.2022, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă de la termenul din 5.10.2022, instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei, urmare admiterii cererii formulate în acest sens de către reclamantă, amânând pronunţarea asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată prin întâmpinare, la data de 12.10.2022, pentru a-i da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise.

Astfel, primul termen de judecată, în sensul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a fost cel din data de 5.10.2022, când Curtea de Apel Alba Iulia a repus cauza pe rol şi, totodată, constatând că toate părţile erau citate şi se puteau pune în discuţie chestiuni prejudiciale, a reţinut excepţia necompetenţei sale, invocată prin întâmpinare.

Înalta Curte constată că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Alba Iulia s-a realizat cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ. şi, cum din actele dosarului rezultă că reclamanta A., are domiciliul pe raza judeţului Timiş, acţiunea în contencios administrativ promovată de aceasta se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competenţa de soluţionare a insanţei din circumscripţia teritorială a localităţii de domiciliu, ce, în prezenta cauză, este Curtea de Apel Timişoara.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023.