Whether Law No. 18/1968 constitutes an abusive expropriation under Law No. 10/2001 despite the statute's omission from the non-exhaustive list in Article 2

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 aprilie 2002 sub nr. 4396 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții V.R. și V.V. în contradictoriu cu Primarul comunei Gilău și Primăria comunei Gilău au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să anuleze Dispoziția nr. 112 din 13 martie 2002 emisă de Primarul comunei Gilău;

- să le restituie în natură imobilul situat în comuna Gilău.

În motivarea acțiunii reclamanții arată că imobilul a fost preluat de către stat în temeiul Legii nr. 18/1968, care nu poate constitui titlu valabil deoarece dispozițiile acesteia încalcă prevederile Constituției din 1965 și art. 481 C. civ.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 781 din 27 noiembrie 2002, a respins acțiunea ca nefondată, reținând în esență că art. 2 din Legea nr. 10/2001 definește sensul preluării abuzive a imobilului și enumeră actele normative în baza cărora au fost făcute preluările abuzive, printre care nu este Legea nr. 18/1968.

Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 16 din 12 februarie 2003 a admis apelul declarat de către reclamanți și a schimbat sentința apelată în sensul că a admis acțiunea reclamanților și a anulat Dispoziția 112 din 11 martie 2002 emisă de către Primarul comunei Gilău, dispunând restituirea în natură a imobilului situat în comuna Gilău.

A fost respinsă cererea față de Primăria comunei Gilău pentru lipsa calității procesual pasive a acesteia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că Legea nr. 10/2001 nu conține o enumerare limitativă a actelor normative eliberate în perioada 1945-1989 în baza cărora proprietatea privată a fost trecută în patrimoniul statului ci o enumerare exemplificativă.

În acest sens s-a reținut că dacă legiuitorul ar fi înțeles să excepteze anumite situații sau cazuri de preluare, atunci ar fi făcut-o în mod expres, așa cum a procedat prin prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 sau cel puțin explicit, nuanțat și restrictiv cum se poate constata în cazul reglementat de art. 2 lit. b) din legea mai înainte menționată.

Instanța de apel a mai constatat că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului printr-o sentință civilă care constituie un titlu valabil și ca atare trecerea în proprietatea statului se încadrează în situația prevăzută de art. 2 lit. g) al Legii nr. 10/2001, constituind așadar, în accepțiunea acestei legi, tot o preluare abuzivă în sensul prevederii art. 2 alin. (1) din aceeași lege.

Pe cale de consecință s-a constatat că reclamanții au, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a), dreptul la restituire în natură a imobilului.

Împotriva acestei hotărâri a instanței de apel a declarat recurs pârâtul Primarul comunei Gilău, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că au fost aplicate greșit prevederile Legii nr. 10/2001 pentru că în cuprinsul art. 2 nu este enumerată Legea nr. 18/1968 și, oricum, sentința judecătorească în baza căreia imobilul a trecut în proprietatea statului nu mai poate fi pusă în discuție, iar neconstituționalitatea Legii nr. 18/1968 nu putea fi apreciată de către primăria unei comune.

Recursul este nefondat.

Astfel instanța de apel cu o amplă motivare a constatat că Legea nr. 10/2001 nu face o enumerare exhaustivă sau limitativă a actelor normative în baza cărora imobilele au fost preluate în mod abuziv de către stat, ci doar o enumerare exemplificativă.

A reținut de asemenea în mod legal și temeinic că în situațiile în care legiuitorul a dorit să excepteze aplicabilitatea Legii nr. 10/2001, în situația unor anumite acte normative a făcut-o în mod expres, iar acolo unde nu a făcut-o nu se va putea accepta o interpretare restrictivă.

În cazul în speță imobilul a trecut în proprietatea statului printr-o hotărâre judecătorească care constituie un titlu valabil astfel cum este el definit prin art. 6 al Legii nr. 213/1998 și ca atare ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. g) al Legii nr. 10/2001 și în sensul acestei legi este tot o preluare abuzivă conform art. 2 alin. (1) a legii mai înainte arătate.

În acest sens este necesar a preciza că sentința judecătorească în baza căreia s-a produs trecerea în proprietatea statului a imobilului, nu mai poate fi pusă în discuție în prezent, însă unele prevederi ale Legii nr. 18/1968 erau neconstituționale, fiind în contradicție cu principiul „dreptul de proprietate privată este ocrotit de lege (art. 36)”.

De asemenea prin Legea nr. 18/1968 a fost încălcat și principiul prezumării caracterului legal al averii, obligând pe proprietarii împotriva cărora s-au făcut sesizări să dovedească caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea bunurilor.

În consecință, pentru aceste considerente urmează a reține că toate criticile formulate în recurs sunt neîntemeiate, instanța de apel făcând o aplicare corectă a legii.

Astfel fiind, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Gilău împotriva deciziei nr. 16 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.