Suspension of proceedings despite request for trial in absentia under mandatory civil procedure rules

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat o cerere de comunicare a unor informaţii, întemeiată pe art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 4921/2019 din 28 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi a anulat cererea de chemare în judecată.

1.3. Împotriva sentinţei de la pct. 1.2, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 ianuarie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

2. Încheierea de suspendare a judecării recursului

Prin încheierea din 6 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţată la data de 6 septembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de fond, pentru continuarea judecăţii.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că măsura suspendării este nelegală, instanţa de recurs reţinând greşit că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Or, la primul termen de judecată în recurs, stabilit pentru data de 6 septembrie 2021, când s-a dispus măsura de suspendare, recurenta-reclamantă arată că, prin intermediul e-mailului înregistrat la dosarul cauzei la aceeaşi dată, a transmis în ataşament concluzii scrise şi o excepţie de neconstituţionalitate, iar în cuprinsul acestui e-mail a menţionat expres că "solicităm judecarea cauzei în lipsă".

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii recursului, iar pe fondul recursului, respingerea acestuia ca nefondat.

În ceea ce priveşte termenul în care poate fi formulat recursul, acesta este cel care rezultă din aplicarea dispoziţiilor art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., text care prevede că recursul se poate promova cât timp durează suspendarea.

Cu toate acestea, "trebuie admis că există o limită obiectivă a posibilităţii părţii interesate de a formula recurs, anume împlinirea termenului de perimare de 6 luni, reglementat de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.." (Noul C. proc. civ. Comentariu pe articole, Cartea II. Procedura Contencioasă, pg. 914).

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii recursului şi respingerea recursului ca tardiv formulat.

În ceea ce priveşte fondul recursului, arată că în mod corect prima instanţă a reţinut că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, aspect ce se poate constata din examinarea dosarului de fond, motiv pentru care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Măsura de a suspenda judecata cauzei, raportat la lipsa unei cereri de judecare în lipsă, a fost în consonanţă cu situaţia constatată. Deşi recurenta arată că a transmis la dosar această solicitare chiar în ziua judecăţii, şanşa de a ajunge la dosar, în momentul apelării cauzei, a fost afectată tot de lipsa de diligenţă a recurentei.

Pe de altă parte, recurenta nu face dovada depunerii cererii de judecare în lipsă a cauzei în formă scrisă.

Faţă de aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Analizând conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului pentru nedeclararea în termenul legal, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Conform art. 414 din C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

În condiţiile enunţate anterior, se reţine că legiuitorul nu a identificat un termen imperativ limitat de declarare a căii de atac, permiţând exercitarea ei pe perioada suspendării cauzei.

În speţă, anterior pronunţării sancţiunii perimării cererii de recurs, partea recurentă-reclamantă a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare. Astfel, analiza de faţă e limitată strict la modalitatea de aplicare a prevederilor legale ce vizează suspendarea facultativă.

Invocarea excepţiei tardivităţii recursului, justificat de faptul că s-ar fi împlinit termenul de perimare de 6 luni, reglementat de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., nu se justifică, în condiţiile în care obiect de învestire în prezenta cauză este reprezentat doar de încheierea de suspendare a cauzei, eventuale aprecieri asupra îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 416 din C. proc. civ. urmând a fi realizate de instanţa de recurs ce ar fi învestită în acest sens.

În raport de aceste considerente, Curtea va respinge excepţia tardivităţii recursului, aceasta fiind neîntemeiată.

II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă formulează, în recurs, o singură critică aceasta vizând faptul că instanţa de recurs a dispus suspendarea judecării cauzei în condiţiile în care solicitase judecata în lipsă.

Critica formulată de recurentă situează exercitarea controlului de legalitate în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căreia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reglementează unul dintre cazurile de suspendare legală voluntară, fiind guvernat de dispoziţii cu caracter imperativ şi nu facultativ, astfel că nesocotirea acestora are drept consecinţă nulitatea încheierii pronunţate. În acest caz este vorba de o nulitate de ordine publică, întrucât regulile de procedură instituite privesc desfăşurarea activităţii de judecată şi urmăresc ocrotirea unui interes general.

Înalta Curte constată că, în concret, recurenta-reclamantă a invocat neluarea în considerare de către Curtea de Apel Bucureşti a solicitării sale din cuprinsul e-mailului transmis la dosar chiar în ziua judecăţii (06.09.2021), privind judecarea cauzei şi în lipsa sa, critică se subsumează practic motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Această critică este întemeiată, în sensul că instanţa de recurs a suspendat judecarea litigiului, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deşi la dosar exista solicitarea uneia dintre părţi, respectiv a recurentei-reclamante, de a se judeca litigiul şi în lipsa sa, solicitare formulată în mod expres şi explicit prin e-mailul comunicat instanţei de recurs în ziua şedinţei de judecată, respectiv în data de 6 septembrie 2021.

Astfel, este întemeiat motivul de recurs prin care se invocă încălcarea regulilor de procedură incidente suspendării voluntare a judecăţii, instanţa de recurs neavând posibilitatea, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., de a suspenda judecata recursului în condiţiile existenţei solicitării scrise a recurentei privind judecarea în lipsă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate în raport cu textele de lege enunţate, va admite recursul declarat în cauză, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului.

Admite recursul declarat de A. împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti –Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023.