Government's Enforcement Challenge Assigned to First-Instance Court on Merits of Civil Procedure Competency

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 24.05.2022 sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contestatorul Guvernul României în contradictoriu cu intimata A. S.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea executării silite din dosarul de executare nr. 1002/2022 al SCPEJ "B.".

Prin sentinţa civilă nr. 8172 din data de 7 octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul Guvernul României, în contradictoriu cu intimata A. S.A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că din cuprinsul dosarul de executare nr. 1002/2022 al SCPEJ "B." reiese că titlul executoriu este reprezentat de decizia nr. 2370 din data de 08.05.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, ca urmare a soluţionării recursului, prin care contestatorul a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi pentru fiecare zi de întârziere.

În conformitate cu art. 24 din Legea nr. 554/2004, "(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii (subl. ns.). (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege (subl. ns.). (3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.. (4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul, în mod culpabil, nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 892 din C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei. (5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor".

Totodată, potrivit art. 25 din Legea nr. 554/2004, "(1) Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ (subl. ns.), aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc. (2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) şi (4) se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, şi sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art. 200 şi 201 din C. proc. civ. nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanţa poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării. (3) Hotărârile pronunţate în condiţiile art. 24 alin. (3) şi (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. (4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea în executare a hotărârilor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative".

Din interpretarea celor două norme citate reiese că procedura punerii în executare a deciziei nr. 2370 din data de 08.05.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, precum şi competenţa soluţionării contestaţiei la executare aferente sunt guvernate de regulile din Legea nr. 554/2004.

Astfel, adoptarea unei hotărâri de guvern reprezintă o prerogativă de putere publică şi urmează un regim de drept public, nefiind o chestiune de drept civil. În consecinţă, o asemenea obligaţie intră sub incidenţa art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi beneficiază de reguli speciale de executare silită.

Susţinerea intimatei, potrivit căreia adoptarea unei hotărâri de guvern nu este prevăzută, în mod expres, de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reţinută deoarece o atare obligaţie se încadrează în categoria "încheierea unui act administrativ". Astfel, sintagma "încheierea unui act administrativ" nu poate fi interpretată ca referindu-se doar la întocmirea unui contract administrativ întrucât, în acest caz, s-ar ajunge la scoaterea nejustificată de sub incidenţa Legii nr. 554/2004 a unor obligaţii de drept public, precum, în speţa de faţă, adoptarea unei hotărâri de guvern. Or, hotărârea de guvern este un act administrativ, iar procedura sa de adoptare este guvernată doar de normele de drept public, iar nu de cele de drept civil.

Similar, raportarea competenţei nu se poate realiza doar la obligaţia de plată a unor penalităţi pentru fiecare zi de întârziere deoarece aceasta este un accesoriu al obligaţiei principale, care constă în adoptarea unei hotărâri de guvern. Astfel, normele aplicabile se apreciază faţă de obligaţia principală, nu faţă de cea accesorie.

Din aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, la data de 08.11.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 36 din data de 13 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în contradictoriu cu intimata A. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că cererea de chemare în judecată formulată în cauză vizează contestaţia la executare introdusă de partea debitoare Guvernul României în contradictoriu cu creditoarea A. S.A. având ca obiect anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 28.04.2022, precum şi a executării silite din dosarul de executare nr. 1002/2022 al SCPEJ B..

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este definitivă de art. 651 din acelaşi act normativ, ca fiind "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (...) (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe. (...)"

În speţă, instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, astfel cum rezultă din încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 28.04.2022, în dosarul nr. x/2022.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile legale antereferite, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, se apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în raport de sediul debitorului.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care poartă denumirea marginală de "instanţa de executare", şi definiţia legală a "instanţei de executare" astfel cum este prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. ţ) din aceeaşi lege, se reţine că acestea nu pot fi circumscrise decât procedurii speciale prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Emiterea titlului executoriu în materia contenciosului administrativ şi verificarea incidenţei procedurii de executarea silită de drept comun în speţă nu atrag competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ci reprezintă motive de contestaţie la executare aflate în analiza instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, anume Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Prin urmare, în temeiul art. 131 C. proc. civ., Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii vizează contestaţia la executare introdusă de partea debitoare Guvernul României în contradictoriu cu creditoarea A. S.A. având ca obiect anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 28.04.2022, precum şi a executării silite din dosarul de executare nr. 1002/2022 al SCPEJ B..

Problema care a generat conflictul de competenţă între instanţele de judecată priveşte stabilirea competenţei materiale procesuale, din perspectiva obiectului cauzei deduse judecăţii.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ.: "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Conform dispoziţiilor art. 651 din acelaşi act normativ: "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (...) (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe. (...)"

Aceste dispoziţii au fost avute în vedere şi în cadrul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, când la data de 28.04.2022, în temeiul art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 C. proc. civ., instanţa s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite formulată de SCPEJ B., la cererea creditorului A. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată (contestaţie la executare formulată împotriva actelor de executare silită), instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în raport de sediul debitorului.

4. Temeiul de drept al soluţiei.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului în contradictoriu cu intimata A. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.