Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning case to Alba Iulia Court of Appeal for dispute over annulment of 1997 land ownership certificate

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanţii Municipiul Sibiu prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi A. S.A., au solicitat anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x/1997, obligarea pârâtei A. S.A. la predarea în deplină proprietate a drumului public cuprins între strada x şi Podul spre Cartierul Terezian, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a suprafeţei de teren în domeniul public al Municipiului Sibiu, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1085 din data de 18 mai 2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii Municipiul Sibiu prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi A. S.A., în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile ... privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale... se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Reclamanţii au solicitat anularea unui act emis de o autoritate publică centrală, deci cererile împotriva acesteia se soluţionează în primă instanţă de curtea de apel.

Din punct de vedere teritorial, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Curţii de Apel Alba Iulia, instanţa de la sediul reclamanţilor şi cel al pârâtului A. S.A., iar nu Curţii de Apel Bucureşti cum au solicitat pârâţii.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Calitate de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, de organ care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, are în această cauză numai pârâtul Ministerul Economiei, în timp ce pârâtul A. S.A. este beneficiar al actului emis de autoritatea publică.

Reclamanţii Municipiul Sibiu prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu nu acţionează în calitatea lor de autorităţi publice, ci în prezentul litigiu sunt persoane care se pretind vătămate prin actul atacat.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Aşadar litigiul dedus judecăţii nu se poartă între două autorităţi publice, ci între o autoritate publică – pârâtul Ministerul Economiei, emitent al actului administrativ considerat nelegal, împreună cu pârâtul A. S.A., beneficiarul actului, pe de o parte, iar pe de altă parte persoanele care se consideră vătămate prin actul atacat, respectiv reclamanţii Municipiul Sibiu prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu, care nu acţionează în regim de putere publică, ci adresându-se instanţei de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

La stabilirea normelor de competenţă teritorială din art. 10 alin. (3) al Legii nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere raportul de putere caracteristic dreptului administrativ şi a hotărât că litigiile trebuie judecate de instanţele mai apropiate teritorial de partea "slabă" a acestui raport, iar nu de cea de la sediul emitentul actului atacat.

Aşadar, din punct de vedere teritorial, nu poate fi competentă instanţa de la sediul emitentului actului, ci instanţele de la sediul beneficiarului sau a persoanei pretins vătămate, iar în cauza de faţă acestea coincid, deci competenţa aparţine Curţii de Alba Iulia.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal la data de la data de 02.04.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 114/26.05.2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ si fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamantul Municipiul Sibiu prin Primar şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

De asemenea, Curtea a avut în vedere că reclamanţii au calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Aşadar se constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Chiar dacă unul dintre pârâţi are sediul în Sibiu, fiind un litisconsorţiu procesual pasiv, competenţa teritorială este alternativă, caz în care alegerea instanţei aparţine reclamantului.

Cum în prezenta cauză reclamanţii au solicitat expres declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către reclamantul Municipiul Sibiu prin Primar şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii Municipiul Sibiu prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi A. S.A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

3. A treia instanţă învestită.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal cauza a fost înregistrată la data de 20.07.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 334 din data de 22.02.2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Sibiu şi Municipiul Sibiu prin Primar şi pe pârâţii A. S.A. şi Ministerul Economiei, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că obiectul principal al acţiunii deduse judecăţii constă în anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x/1997 eliberat de Ministerul Industriei şi Comerţului în favoarea S.C. Independenta S.A..

Totodată Curtea a constatat că, în condiţiile în care această acţiune a fost formulată de reclamanţii Municipiul Sibiu prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu ce au calitatea de autorităţi publice, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Pe de alta parte, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Potrivit prevederilor legale menţionate, reclamantul are prerogativa de a alege între instanţele deopotrivă competente în situaţia în care sunt mai mulţi pârâţi (în prezenta cauză pârâţi fiind Ministerul Economiei cu sediul în Bucureşti şi A. S.A. cu sediul în Sibiu).

Or, reclamanţii şi-au exprimat opţiunea în ceea ce priveşte alegerea curţii de apel din punct de vedere teritorial, prin Notele scrise pe care le-au depus la 9.03.2020 la Tribunalul Bucureşti, note prin care au solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a acestei instanţe invocată de pârâta A. S.A. prin întâmpinare şi declinarea competenţei în favoarea instanţei competente, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, Curtea a constatat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Municipiul Sibiu prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu vizează anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x/1997, obligarea pârâtei A. S.A. la predarea în deplină proprietate a drumului public cuprins între strada x şi Podul spre Cartierul Terezian, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a suprafeţei de teren în domeniul public al Municipiului Sibiu.

Problema care a generat conflictul de competenţă între instanţele de judecată priveşte stabilirea competenţei teritoriale procesuale, din perspectiva obiectului cauzei şi a calităţii părţilor implicate în litigiul dedus judecăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare în perioada de referinţă, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispoziţiile enunţate mai sus instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

În raport de rangul autorităţii în cadrul sistemului administrativ, în mod corect s-a reţinut de instanţele de judecată implicate în cauza pendinte că pentru soluţionarea cererii deduse judecăţii, competenţa materială aparţine curţii de apel.

Cu privire la competenţa teritorială, relevante sunt dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Acţiune ce face obiectul dosarului de faţă a fost formulată de reclamanţii Municipiul Sibiu prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu ce au calitatea de autorităţi publice şi în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, aceştia se pot adresa exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, iar în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

În raport de aceste dispoziţii, reclamantul are prerogativa de a alege între instanţele deopotrivă competente în situaţia în care sunt mai mulţi pârâţi, iar în cauza dedusă judecăţii reclamanţii puteau alege între două instanţe – Curtea de Apel Bucureşti în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului Ministerul Economiei şi Curtea de Apel Alba Iulia în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei A. S.A..

Înalta Curte observă că reclamanţii, prin Notele scrise pe care le-au depus la data de 9.03.2020 la Tribunalul Bucureşti, şi-au exprimat opţiunea în ceea ce priveşte alegerea curţii de apel din punct de vedere teritorial şi anume Curtea de Apel Alba Iulia context în care competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Municipiul Sibiu prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi A. S.A., va fi stabilită în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal instanţă în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei A. S.A..

5. Temeiul de drept al soluţiei.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Municipiul Sibiu prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi A. S.A., în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.