Jurisdiction over judicial disciplinary suspension: conflict between old and new Judicial Statute laws and mandatory recusal of home-court judges.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarele A. şi B., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, au solicitat anularea hotărârii nr. 3169 din 19 decembrie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători.

În susţinerea cererii deduse judecăţii se arată că prin Hotărârea nr. 28 J din 15 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnelor A. şi B., judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

În baza dispoziţiilor art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doamnei judecător A. i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doamnei judecător B. i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 3169 din 19 decembrie 2022, în temeiul art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliului Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a hotărât suspendarea din funcţie a doamnei A., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi a doamnei B., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, începând cu data de 19 decembrie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Prin contestaţia formulată, contestatoarele au susţinut că hotărârea de suspendare este nelegală fiind pronunţată în temeiul Legii nr. 303/2004, care la 19 decembrie 2022, data emiterii deciziei atacate, nu mai era în vigoare.

Legea nr. 303/2022 reglementează în mod diferit, faţă de vechea lege, instituţia suspendării din funcţie. La art. 2, alin. (2) din Legea nr. 303/2022, se prevede, printre altele, că judecătorii pot fi "...suspendaţi din funcţie, în condiţiile prevăzute de prezenta lege", iar, potrivit art. 197, alin. (1), lit. g) din Legea nr. 303/2022, judecătorul este suspendat din funcţie "...în perioada cuprinsă între data comunicării hotărârii secţiei corespunzătoare de aplicare a sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură şi data eliberării din funcţie, dacă secţia pentru judecători (...) apreciază că se impune această măsură în raport cu natura şi gravitatea faptei şi urmările acesteia".

Prin urmare, suspendarea din funcţie nu mai constituie o simplă formalitate, o constatare, ca efect ope legis al sancţiunii excluderii, după cum se prevedea în vechea lege, ci presupune un examen obligatoriu al temeiniciei, care-i atribuie măsurii suspendării un caracter distinct, de sine-stătător, independent faţă de sancţiunea excluderii prevăzută de art. 29, alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 305/2022, intrată în vigoare la aceeaşi dată, de 16. XII.2022, se prevede că hotărârile cu caracter individual ale plenului şi secţiilor privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Confom art. 29 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, contestaţia suspendă executarea.

Aceste norme procedurale sunt de imediată aplicare, astfel că secţia pentru judecători, care trebuia să se constituie în baza noii legi, potrivit dispoziţiilor art. 40, alin. (1), lit. i) din Legea nr. 305/2022, nu putea constata suspendarea, aşa cum prevedea vechea lege, cu o cale de atac reglementată de noua lege.

Concluzionând, contestatoarele au arătat că legea nouă este de imediată aplicare şi reglementează calea de atac împotriva măsurii suspendării care nu exista în temeiul legii vechi iar prin aplicarea forţată în cauză a Legii nr. 303/2004, le este interzis dreptul de a accede la instanţa competentă material care este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a mai susţinut că măsura suspendării este o instituţie procedurală distinctă de sancţiunea excluderii din magistratură şi care nu reprezintă un efect automat al aplicării sancţiunii disciplinare.

2. Apărările formulate intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal cu consecinţa declinării judecării cauzei în favoarea curţii de apel în raza căreia reclamantele îşi au domiciliul, iar în ipoteza în care aceste domicilii ar atrage competenţa Curţii de Apel Bucureşti, în favoarea unei curţi de apel învecinate.

La data de 3 aprilie 2023, contestatoarele au depus o cerere prin care solicită declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", va analiza cu prioritate excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşa cum rezultă din petitul cererii deduse judecăţii, contestatoarele au învestit secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu o cerere prin care invocă nelegalitatea Hotărârii nr. 3168/19.12.2022 a Consilului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători prin care, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004 s-a dispus suspendarea acestora din funcţie.

Conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004 în vigoare la data înregistrării acţiunii disciplinare pe rolul secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, "hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun."

Având în vedere că aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte o hotărâre a secţiei pentru Judecători sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 9 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", iar potrivit art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".

Având în vedere aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţione cererea pendinte este curtea de apel.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere că prin cererea dedusă judecăţii, contestatoarele au indicat domiciliul în raza Curţii de Apel Bucureşti, şi ţinând cont de faptul că acestea sunt judecători în cadrul acestei instanţe, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la competenţa facultativă, conform cărora: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Aşa fiind, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială.

Declină competenţa de soluţionare contestaţiei formulate de contestatoarele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva hotărârii nr. 3169 din 19 decembrie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.