Nullity of contestation in annulment for failure to specify omitted cassation grounds in challenge to bar association decisions.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 15.07.2015, iniţial, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - prin Preşedinte şi Baroul Constanţa - prin Decan, anularea deciziei nr. 48/25.06.2015 a Preşedintelui Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi, implicit, a hotărârii nr. 641/08.04.2014 a Consiliului Baroului Constanţa, retrimiterea spre competentă soluţionare, conform Legii nr. 51/1995 şi a Statutului profesiei de avocat, a celor două acţiuni, precum şi acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, apreciate la 20.000 RON daunele materiale şi 10.000 euro daune morale.

Prin sentinţa nr. 3021 din 16 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015.

Prin sentinţa nr. 974 din 15 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin decizia nr. 2120 din 23 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, la data de 16.02.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1610 din 4 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâtul Baroul Constanţa, ca neîntemeiată.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Constanţa şi cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, ca neîntemeiată.

A obligat reclamantul la plata către pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial).

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1610 din 4 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., acţiunea fiind continuată de succesor legal B., ca urmare a decesului reclamantului.

4. Hotărârea pronunţată în recurs.

Prin decizia nr. 5093 din data de 27 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de B., în calitate de succesor legal al defunctului A., împotriva sentinţei civile nr. 1610 din 4 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

5. Contestaţia în anulare.

Împotriva deciziei nr. 5093 din data de 27 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie în anulare reclamanta B., în calitate de succesor legal al defunctului A. invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi 4 C. proc. civ.

În cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că, faţă de motivele de recurs (invocate deja în recurs şi pe care consideră să nu le mai reitereze - ele fiind aceleaşi pe care le-a pus în discuţia instanţe), instanţa de recurs - a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen precum şi faptul că - instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", Înalta Curte constată nulitatea contestaţiei în anulare, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă, în calitate de succesor legal al defunctului A., a învestit Înalta Curte cu o contestaţie în anulare prin care a solicitat reanalizarea deciziei nr. 5093 din data de 27 octombrie 2021, pronunţată în recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte va avea în vedere că, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 505 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "Contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi se motivează în termen de 15 zile, de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă, sub sancţiunea nulităţii acesteia."

Astfel, în funcţie de obiectul contestaţiei în anulare, procedura aplicabilă este fie cea pentru judecata în primă instanţă, fie, în cazul în care se contestă o decizie pronunţată de instanţa de recurs, cea aplicabilă în etapa recursului, ceea ce înseamnă că procedura aplicabilă este cea corespunzătoare etapei procesuale în care a fost judecată pricina finalizată cu hotărârea a cărei anulare se cere.

În cauza de faţă, contestaţia în anulare a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, context în care devin incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora cererea trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, menţiunile referitoare la motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.

Totodată Înalta Curte apreciază că obligativitatea motivării căii de atac este de natură să circumscrie limitele cadrului procesual, astfel încât intimatul trebuie să cunoască motivele invocate şi să-şi poată organiza apărarea în consecinţă. În plus, obligativitatea arătării argumentelor pentru care partea înţelege să uzeze de calea de retractare a contestaţiei în anulare se circumscrie formalismului absolut necesar reglementării unei căi extraordinare de atac şi dă expresie principiului exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procedurale, în condiţiile în care părţile au îndatorirea de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului şi de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege.

Având în vedere considerentele anterioare, Înalta Curte constată că, în ipoteza în care hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este pronunţată de instanţa de recurs, motivarea căii extraordinare de retractare trebuie făcută prin însăşi cererea de contestaţie sau înăuntrul termenului pentru formularea contestaţiei, nemotivarea atrăgând sancţiunea nulităţii cererii, în temeiul art. 506 alin. (1) C. proc. civ.

În cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că, faţă de motivele de recurs (invocate deja în recurs şi pe care consideră să nu le mai reitereze - ele fiind aceleaşi pe care le-a pus în discuţia instanţe), instanţa de recurs - a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen precum şi faptul că - instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Într-adevăr, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 şi 4 din C. proc. civ.: "(2)Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; [...] 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză", însă, în cauza dedusă judecăţii contestatoarea nu a arăta în concret motivele asupra cărora instanţa de recurs a omis să se pronunţe şi să indice asupra cărui recurs declarat în cauză, nu s-a pronunţat.

Or, în acest context, Înalta Curte apreciază că motivarea contestaţiei în anulare fiind obligatorie, cauzele de anulare pe care se întemeiază cererea nu se pot prezuma şi nici nu se poate dispune o analiză generală a deciziei.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în cauza de faţă, contestatoarea nu şi-a motivat demersul procesual, indicând doar temeiul de drept aplicabil, iar lipsa oricărei motivări constituie neîndeplinirea unei obligaţii legale cu caracter imperativ, izvorând din caracterul extraordinar al acestei căi de atac, al cărui obiect este limitat la motivele de nelegalitate expres prevăzute în art. 503 C. proc. civ.

7. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea contestaţiei în anulare, pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, invocată din oficiu.

Constată nulă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei nr. 5093 din 27 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.