Fund Ordered to Reissue Award Tripling Moral Damages for Road-Accident Family Despite Statutory Cap

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 12847/07.02.2018 emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 RON.

În motivare, a arătat, în esenţă, că la data de 18.03.2013 a avut loc un accident rutier în urma căruia numita B., sora reclamantului, a decedat.

Prin decizia penală nr. 610/A/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că vina în producerea accidentului i-a aparţinut în mod exclusiv numitului C., nefiind culpa comună, aşa cum a reţinut pârâtul.

Prin sentinţa civilă nr. 1742/17.05.2019 au fost admise cererile conexate, au fost anulate în parte deciziile contestate şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a fost obligat la plata despăgubirilor pentru daune morale în cuantum de 450.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţii A., D. şi E. şi în cuantum de 200.000 RON pentru reclamantul F..

Prin decizia civilă nr. 5683 din data de 18.11.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul formulat de către pârât, casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curţii de apel Bucureşti la data de 15.02.2022 sub nr. de dosar x/2018

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 108 din data de 3 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererile conexate privind pe reclamanţii A., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat în parte deciziile nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 şi nr. 13203/22.02.2018 emise de pârât, sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daune morale acordate reclamanţilor, a obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând daune morale în cuantum de câte 60.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţii D. (tatăl) şi E. (mama), în cuantum de 40.000 RON pentru reclamantul A. (frate) şi în cuantum de 20.000 RON pentru reclamantul F. (frate) şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON către fiecare reclamant.

3. Cererile de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 108 din data de 3 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs principal pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi recurs incident reclamanţii A., D., E. şi F., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a învederat că motivele de recurs sunt cele prevăzute de art. 488, alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, prin Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, lege specială, Fondul s-a constituit ca persoană juridică de drept public, cu scopul protejării creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, protecţia fiind asigurată, aşa cum rezultă din conţinutul legii şi al normei de aplicare (Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor), prin mecanismul stabilit prin această lege specială.

Intenţia legiuitorului a fost de a institui un mecanism de protecţie, şi nu un continuator/succesor în drepturi şi obligaţii al asigurătorului în faliment. De aceea, termenul "garantare" folosit atât în titulatură, cât şi în art. 2 din Legea 213/2015 are sensul de protecţie, legea specială fiind extrem de clară în privinţa scopului în care s-a constituit Fondul şi a condiţiilor de acordare a indemnizaţiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate.

Astfel, Fondul, persoană juridică de drept public, vine în sprijinul asiguraţilor şi este parte în schema de garantare a asigurărilor din ţara noastră. Scopul instituţiei noastre este acela de a sprijini asiguraţii, în ipoteza declanşării procedurii de faliment a unui asigurător. Plafonul maxim de garantare este de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, iar suma de plată trebuie să reprezinte o creanţă de asigurare, certă, lichidă şi exigibilă.

Cu privire la sumele de 37.585 RON, respectiv 14.956 RON, acordate cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre petenţi, precizează faptul că Fondul a acordat aceste sume prin aplicarea Ghidului de Protecţie a Victimelor Străzii, un document de referinţă în acordarea sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale a unor vătămări corporale sau decese, precum şi în concordanţă cu Procedura internă a Fondului privind soluţionarea pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedură elaborată de subscrisa în temeiul dispoziţiilor art. 30, coroborate cu dispoziţiile art. 11-16 din Legea nr. 213/2015 şi cu raportul de expertiza tehnica dispus în dosarul procesual nr. x/2015, din care a rezultat că defuncta B. se afla pe locul din faţă dreapta a autovehiculului, fără a purta centura de siguranţă.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că, "instanţa penală nu a reţinut culpa comună, deşi a avut la dosar raportul de expertiză tehnică invocat de FGA, conform căreia ambii defuncţi erau ocupanţi ai locului din dreapta faţă a autoturismului, fără a purta centura de siguranţă, şi a acordat despăgubiri pentru daune morale în cuantumul maxim prevăzut de Legea nr. 213/2015, respectiv 450.000 RON pentru fiecare parte civilă aflată în relaţie de rudenie cu defunctul G.".

Coroborat cu ultimul paragraf de pe pagina 3: "În cauza de faţă, pârâtul trebuia să aibă în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2015, în cauza ce priveşte acelaşi accident rutier şi aceeaşi relaţie de rudenie între victimă şi părţile civile, cauza în care, atât părinţii defunctului, cât şi sora acestuia au fost despăgubiţi cu suma de 450.000 RON fiecare" rezultă indubitabil că instanţa de fond nu s-a aplecat asupra prezentei speţe, tratând superficial aceasta cauză şi rezumându-se la a copia motivarea şi soluţia pronunţată de instanţa penală în dosarul nr. x/2015.

Mai mult, instanţa de fond nu a lecturat soluţia instanţei penale din dosarul nr. x/2015, care a reţinut următoarele: "Având în vedere numărul relativ mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării pârţii civile H. - 85-90 zile, faptul că acesteia i-a fost pusă în primejdie viaţa, dar şi suferinţa cauzată de pierderea unei rude apropiate - o soră, instanţa apreciază că cererea acesteia este întemeiată, iar suma de 450.000 RON este justificată pentru compensarea acestor suferinţe", rezumându-se doar la a copia sumele acordate de aceasta.

În analizarea cererilor de plată formulate de petenţi, s-au stabilit despăgubirile într-o măsură în care să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a părţii civile, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanţele concrete ale producerii evenimentelor.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul a ţinut cont de criterii determinante şi încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură internă ce ţine seama de aspectele menţionate mai sus.

Plecând de la particularitatea că Fondul nu preia funcţiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii de asigurări aflaţi în faliment, subscrisa nu am stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci ne-am raportat Ia "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul I. S.A. si folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale fiind stabilite prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării. Aceste criterii au stat la baza aprecierii pretenţiilor reclamanţilor, coroborate cu jurisprudenţa reflectată în Tabelul întocmit de asigurătorul I. S.A., urmărindu-se acordarea unei sume compensatorii, cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate în beneficiul persoanelor apropiate victimei accidentului sau sancţionarea celui care, potrivit legii, poate fi obligat la plata acestui tip de daune.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanţii au arătat că motivele de recurs sunt cele prevăzute de art. 488, alin. (1) pct. 8 conform cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi 498 alin. (2) C. proc. civ., precum şi dreptul oricărei părţi la un proces echitabil - astfel cum este configurat acest drept cu valoare de principiu prin art. 6 din CEDO.

Stabilirea şi evaluarea despăgubirilor se efectuează potrivit normelor legale după cum urmează:

Conform art. 16 din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor:

a) evaluarea despăgubirilor se efectuează de către Fond, direct sau prin mandatarii acestuia, în baza documentelor existente la dosarul de daună şi în conformitate cu prevederile legii şi ale condiţiilor de asigurare;

Conform art. 21 alin. (1) Fondul asigură plata despăgubirilor/indemnizaţiilor către creditorii de asigurări ai asigurătorilor aflaţi în faliment, în limitele plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de Legea nr. 213/2015 şi de prezenta normă.

Astfel, în data de 18.03.2013 erau în vigoare Normele din 29 noiembrie 2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul 14/2011.

Potrivit art. 49 din acest act, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

2. în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daunele morale: în conformitate cu legislaţia si jurisprudenta din România.

Practica Înaltei Curţi este constantă în a arăta că doar normele legale şi jurisprudenţa sunt relevante în stabilirea despăgubirilor, nu şi ghiduri, statistici, etc. ale asigurătorilor sau FGA (acestea nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral, ci un instrument de lucru la dispoziţia asigurătorilor în procedura administrativă, neavând putere normativă şi, deci, caracter obligatoriu pentru instanţe - Decizia nr. 130 din 23 ianuarie 2019, pronunţată de secţia I civilă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) .

Potrivit jurisprudentei Curţii de Apel Cluj, în cauza ce priveşte acelaşi eveniment. (ds. 244/265/2015, decizia CA Cluj nr. 610/2017), părinţii celeilalte persoane decedate în respectivul accident rutier au fost despăgubiţi cu suma de 450.000 RON fiecare, iar sora defunctei a fost despăgubită tot cu suma de 450.000 RON.

Aşadar, apreciază că se impune casarea şi reindividualizarea daunelor raportat la practica asemănătoare şi pentru a li se asigura un tratament asememănător victimelor.

Nu se poate reţine participaţia victimei şi diminuarea în consecinţă a daunelor întrucât nu s-au solicitat daune pentru vătămările minorului decedat ci pentru durerile rudelor, acestea neparticipând la producerea prejudiciului prin fapta lor.

Apoi, chiar dacă unul dintre reclamanţi avea doar 4 ani la data decesului, apreciază că şi acesta a avut şi va avea mari suferinţe, toată viaţa conştientizând că avea un frate pe care l-a pierdut într-un accident.

Neexaminarea cauzei şi sub aspectul cuantumului daunelor morale în calea de atac este în măsură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil-în componenţa dreptului la o cale de atac.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-reclamanţi A., F., E. şi D. au formulat întâmpinare cu privire la recursul principal prin care au invocat excepţia nulităţii acestuia, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

6.1. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi o va respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare invocate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

6.2. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte apreciază că recursul acestora este fondat şi va fi admis, iar recursul formulat de pârât va fi respins, ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu cereri (ce ulterior au fost conexate) prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 şi nr. 13203/22.02.2018 emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 RON.

Prima instanţă, în fond după casare, a anulat în parte deciziile nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 şi nr. 13203/22.02.2018 emise de pârât, sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daune morale acordate reclamanţilor, a obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând daune morale în cuantum de câte 60.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţii D. (tatăl) şi E. (mama), în cuantum de 40.000 RON pentru reclamantul A. (frate) şi în cuantum de 20.000 RON pentru reclamantul F. (frate) şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON către fiecare reclamant.

Învestită cu soluţionarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs, deşi formulate separat, atât criticile recurenţilor-reclamanţi, cât şi cele formulate de recurentul-pârât, vizează cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect, recurentul-pârât a criticat sentinţa primei instanţe, susţinând că sumele cuvenite recurenţilor-reclamanţi au fost acordate prin aplicarea Ghidului de Protecţie a Victimelor Străzii, un document de referinţă în acordarea sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale a unor vătămări corporale sau decese, precum şi în concordanţă cu Procedura internă a Fondului privind soluţionarea pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedură elaborată de subscrisa în temeiul dispoziţiilor art. 30, coroborate cu dispoziţiile art. 11-16 din Legea nr. 213/2015.

Recurenţii-reclamanţi au criticat sentinţa primei instanţe cu privire la cuantumul daunelor morale şi au susţinut că, doar normele legale şi jurisprudenţa sunt relevante în stabilirea despăgubirilor, nu şi ghiduri, statistici, etc. ale asigurătorilor sau FGA (acestea nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral, ci un instrument de lucru la dispoziţia asigurătorilor în procedura administrativă, neavând putere normativă şi, deci, caracter obligatoriu pentru instanţe.

În cauza de faţă acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale nu este corectă.

Astfel, prima instanţă a avut în vedere că aplicarea art. 28 din Ordinul nr. 14/2011 al ASF permite reducerea la jumătate a sumelor stabilite în baza Ghidului FPVS, însă prin aplicarea acestei reduceri, sumele rezultate sunt derizorii faţă de prejudiciul moral efectiv suferit de reclamanţi, astfel încât în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 13 alin 5 din Legea nr. 213/2015 a acordat recurenţilor-reclamanţi daune morale prin includerea unei doze de aproximare.

Înalta Curte reţine că în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie – o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale concrete – legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că şi prima instanţă a reţinut că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, nu poate fi în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse reclamanţilor prin decesul unui membru al familiei, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani, însă la stabilirea compensaţiei a reţinut că trebuie reţinută culpa comună ce a condus la decesul numitei B., respectiv faptul că aceasta nu purta centura de siguranţă.

De asemenea, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a evidenţiat restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială ale reclamanţilor ca urmare a accidentului produs, însă în mod greşit a apreciat că recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale şi nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative, precum şi a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptăţite la primirea unor astfel de despăgubiri. Totodată, în mod greşit a reţinut că procedura utilizată de pârât nu este rigidă, ci cuprinde mai multe criterii şi reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă a situaţiei reale şi a împrejurărilor specifice fiecărui caz.

Astfel, prima instanţă a avut în vedere considerentele deciziei de casare, precum şi vârsta reclamanţilor şi a apreciat că o compensaţie echitabilă pentru părinţii victimei, (adulţi la momentul accidentului şi în măsură să resimtă mult mai accentuat pierderea suferită de decesul fiicei acestora în vârstă de 15 ani), este acordarea unor despăgubirilor morale în cuantum de câte 60.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţii D. (tatăl) şi E. (mama), iar cu privire la acordarea daunelor morale şi a stabilirii cuantumul acestora, către reclamantul A., a avut în vedere vârsta apropiată pe care o avea faţă de defunctă, precum şi faptul că a suferit un prejudiciu moral efectiv accentuat.

În ceea ce-l priveşte pe reclamantul F. s-a reţinut că acesta avea vârsta de 4 ani la momentul producerii accidentului şi nu avea capacitatea de a conştientiza pe deplin evenimentul produs, iar în raport de vârsta acestuia, evoluţia sa din punct de vedere psihologic în a depăşi urmările pierderii sorei sale beneficiază de suport din partea familiei.

Or, prima instanţă trebuia să ţină cont de suferinţa psihică a reclamanţilor D. (tatăl) şi E. (mama), precum şi de faptul că, prin sentinţa penală nr. 233/15.06.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Năsăud, (rămasă definitivă prin respingerea apelurilor formulate de inculpatul C. şi partea responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor, conform deciziei penale nr. 610/A/2017 din data de 12.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori), într-adevăr, s-a reţinut că accidentul produs la data de 18.08.2013 s-a soldat cu decesul pasagerilor B. şi G., care ocupau locul din faţă dreapta, G. o ţinea în braţe pe prietena sa, numita B., motiv pentru care nu şi-au mai pus centura de siguranţă, însă instanţa penală a acordat părţilor civile G. şi J. (părinţii victimei G.) despăgubiri morale în cuantum de 450.000 RON pentru fiecare, apreciind că aceste daune morale sunt în măsură să compenseze suferinţa acestora, rără a constitui o îmbogăţire fără justă cauză.

De asemenea, Înalta Curte constată că un părinte nu poate fi niciodată pregătit pentru un asemenea eveniment (înmormântarea copilului, decedat la vârsta tinereţii), iar durerea acestora nu a fost estompată, având în vedere că un părinte nu poate trece uşor peste pierderea fiicei sale, indiferent de vârsta acesteia, iar durerea este de neimaginat.

Or, în contextul faptic, FGA nu se putea raporta la procedura internă de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, prin care s-au adoptat criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârşirea unor discriminări într-un domeniu în care nu există criterii legale de individualizare a sumelor acordate, fără a le corela cu principiile de drept naţionale şi convenţionale în această materie.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1349 alin. (2) şi art. 1385 alin. (1) din C. civ. justifică depăşirea pragurilor stabilite prin Decizia nr. 12847/07.02.2018 adoptată de FGA, act normativ cu o forţă juridică inferioară C. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că procedura internă în discuţie contravine şi paragrafului 20 al expunerii de motive al Directivei 2009/103/CE, potrivit cărora: "Victimelor accidentelor de circulaţie cauzate de autovehicule ar trebui să li se garanteze un tratament comparabil, indiferent de locul în care are loc accidentul pe teritoriul Comunităţii".

Instanţa supremă reţine că dispoziţiile normative invocate, calitatea de persoană juridică de drept public şi scopul înfiinţării Fondului nu justifică instituirea acestor praguri valorice şi nici nerespectarea criteriilor jurisprudenţiale, care implică o doză de aproximare, prin raportare la un complex de împrejurări, despăgubirile ce se plătesc trebuind, aşadar, să ţină seama de prejudiciul concret produs fiecărei persoane vătămate şi de principiul acoperirii integrale a acestuia.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va avea în vedere aspectele de fapt din care rezultă consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială etc., ţinând cont, totodată, de necesitatea păstrării unui echilibru între scopul urmărit, acela de compensaţie echitabilă pentru gravitatea suferinţei generate de distrugerea legăturii afective şi preocuparea ca, prin acordarea daunelor, să nu se producă o îmbogăţire fără justă cauză.

Prin urmare, în ceea ce priveşte prejudiciul moral concretizat într-o suferinţă psihică, ceea ce trebuie evaluat este gravitatea suferinţei şi, întrucât prejudiciul analizat rezultă din încălcarea unor drepturi fundamentale, evaluarea gravităţii suferinţei produse trebuie să se facă ţinând seama de importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, de situaţia personală a victimei, de personalitatea şi psihologia ei, de intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că atât susţinerile şi criticile recurenţilor-reclamanţi sunt întemeiate în raport de motivele invocate şi vor fi admise.

În valorificarea orientărilor jurisprudenţiale Înalta Curte reţine că, faţă de impactul accidentului rutier care s-a produs la data de 18.08.2013 asupra vieţii familiale a recurenţilor-reclamanţi, se vor acorda despăgubiri adecvate ce vin să compenseze prejudiciile morale suferite de aceştia, după cum urmează: pentru D. (tatăl defunctei) suma 100.000 RON; pentru E. (mama defunctei) suma de 100.000 RON; pentru A. (fratele defunctei), suma de 60.000 RON; pentru F. (fratele defunctei), suma de 40.000 RON.

Cu privire la recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu pot conduce la reformarea sentinţei de fond, deoarece controlul de legalitate instituit prin art. 18 din Legea nr. 554/2004 fiind un control de plină jurisdicţie, implică atât anularea actului vătămător, recunoaşterea dreptului pretins, cât şi repararea pagubei.

Din actele dosarului, aşa cum s-a arătat mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă că între numita B. şi recurenţii-reclamanţi (mama, tata şi fraţii defunctei) iar pierderea provocată de accidentul rutier a afectat-o foarte mult.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu s-a substituit atribuţiilor pârâtului, ci a exercitat prerogativele conferite de lege, respectiv controlul de legalitate al actului şi repararea prejudiciului provocat prin emiterea unui act administrativ nelegal sau prin nesoluţionarea unei cereri în termenul legal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate în raport de motivele invocate şi vor fi respinse.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, va respinge, ca nefondat recursul principal, va admite recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi A., F., E. şi D. şi va obliga pârâtul să emită o decizie prin care să stabilească reclamanţilor despăgubiri după cum urmează: pentru D. (tatăl defunctei) suma 100.000 RON; pentru E. (mama defunctei) suma de 100.000 RON; pentru A. (fratele defunctei), suma de 60.000 RON; pentru F. (fratele defunctei), suma de 40.000 RON. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

Respinge recursul principal declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 108 din 3 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi A., F., E. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Obligă pârâtul să emită o decizie prin care să stabilească reclamanţilor despăgubiri după cum urmează:

- pentru D. (tatăl defunctei) suma 100.000 RON;

- pentru E. (mama defunctei) suma de 100.000 RON;

- pentru A. (fratele defunctei), suma de 60.000 RON;

- pentru F. (fratele defunctei), suma de 40.000 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.