Administrative action compelling document production; failure to motivate rejection of specific claim heads violates right to reasoned decision.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 21 decembrie 2021, pe rolul Curţii de Apel Oradea, sub nr. x/2021, reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice obligarea pârâtului la comunicarea relaţiilor şi copiilor certificate pentru conformitate cu originalul de pe adresele de înfiinţare a popririlor, a titlurilor executorii şi a proceselor-verbale de cheltuieli pentru dosarele execuţionale cu numerele: x, având ca obiect executări silite împotriva Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.

De asemenea, reclamantul a solicitat instanţei să oblige pârâtul la comunicarea, pentru fiecare dosar în parte, a datei comunicării înştiinţării, dacă actele ataşate fiecărei înştiinţări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înştiinţărilor respective şi a actelor ataşate lor, semnarea dovezii de comunicare şi aplicarea ştampilei, precum şi copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înştiinţări şi actele ataşate din fiecare dosar execuţional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unităţi din subordine, precum şi dacă şi când i-au fost remise următoarele: adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 17.12.2012, expediată recomandat prin poştă, sub nr. x, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 17.12.2012; adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 26.08.2013, expediată recomandat prin poştă, sub nr. x, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 26.08.2013; adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2013, expediată recomandat prin poştă, sub nr. x, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 118.12.2013, şi comunicarea copiilor semnate pentru conformitate cu originalele de pe toate aceste adrese şi răspunsurile formulate la fiecare dintre ele, cu cheltuieli de judecată, în măsura în care pârâtul se va opune admiterii acţiunii.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a susţinut că îşi menţine acţiunea formulată împotriva pârâtului numai cu privire cele 13 dosare pentru care nu i-au fost comunicate copii conforme cu originalul de pe înscrisuri constând în înştiinţări (comunicări), somaţii, procese-verbale prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silită, adrese de înfiinţare a popririi, procese-verbale de încetare a executării silite, precum şi hotărârile judecătoreşti, reprezentând titlurile executorii în baza cărora a fost începută executarea silită, respectiv dosarele execuţionale cu următoarele numere: x, care au fost comunicate pârâtului, conform borderoului din data de 21.05.2012, având ca obiect executări silite împotriva Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009, interpretând susţinerea că nu au fost identificate în evidenţele contabile ale instituţiei, ca fiind refuzul comunicării lor.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 118/CA/2022 – P.I. din data de 29.06.2022, Curtea de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 118/CA/2022 – P.I. din data de 29.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că, în contradicţie cu cele consemnate în dovezile de primire şi procesele-verbale de predare în care se consemnează expres, după dată " Subsemnatul agent ... având de înmânat: adresă înştiinţare poprire, titlu executoriu, încheiere încuviinţare, proces-verbal de cheltuieli, (care sunt de fapt toate înscrisurile pe baza cărora se pot reface dosarele executionale şi pe care i le-a comunicat în copii certificate intimatul -pârât pentru celelalte 97 de dosare) în dos execuţional" pentru fiecare dosar execuţional în parte, instanţa de fond a reţinut numai adresele de înştiinţare privind popririle.

De asemenea, deşi din înscrisurile de la dosar rezultă că aceste comunicări au fost făcute în anii 2012-2013, instanţa de fond a reţinut că ar fi fost făcute comunicările în 2016, "cu toate acestea, instanţa reţine că faptul comunicării adreselor de înştiinţare poprire în anul 2016, nu poate face dovada că în prezent, pârâtul deţine înscrisurile pe care reclamantul solicită să i le comunice. Ele fac doar dovada comunicării adreselor de înştiinţare poprire, nu a altor acte. Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care în cursul anului 2016 ar fi fost comunicate pârâtului şi alte acte din dosarele executionale susmenţionate, nu există certitudinea că în prezent pârâtul le mai deţine, nefiind făcută dovadă în acest sens."

Evident că recurentul-reclamant nu poate face dovada că pârâtul le deţine, făcându-se doar dovada că i le-a comunicat, aşa cum a făcut şi pentru celelalte 97 de dosare execuţionale, în calitate de reprezentant al debitorului Statul Român, dar nici intimatul-pârât nu susţine şi nici nu indică şi nu dovedeşte că înscrisurile pe care recurentul-reclamant i le-a comunicat lui, le-ar fi trimis altei unităţi din subordine.

De aceea, prin cel de-al doilea capăt de cerere din acţiune a solicitat: - să fie obligat intimatul- pârât să-i comunice pentru fiecare dosar în parte data comunicării înştiinţării, dacă actele ataşate fiecărei înştiinţări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înştiinţărilor respective şi a actelor ataşate lor, semnarea dovezii de comunicare şi aplicarea ştampilei, precum şi copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înştiinţări şi actele ataşate din flecare dosar execuţional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unităţi din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea să solicite copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo.

Instanţa de fond a respins toate capetele de cerere ale acţiunii deduse judecăţii, fără să existe vreo motivare în cuprinsul hotărârii cu privire la acestea.

Faţă de aceste motive, solicită admiterea acţiunii, astfel cum a fost aceasta restrânsă prin răspunsul la întâmpinare formulat, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 31 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere, restrânsă, prin care a solicitat obligarea pârâtului la comunicarea relaţiilor şi copiilor certificate pentru conformitate cu originalul de pe adresele de înfiinţare a popririlor, a titlurilor executorii şi a proceselor-verbale de cheltuieli pentru dosarele execuţionale cu numerele: x, care au fost comunicate pârâtului, conform borderoului din data de 21.05.2012, având ca obiect executări silite împotriva Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 8 din Legea nr. 554/2004, neputându-se reţine existenţa unui refuz al pârâtului de a comunica acte pe care nu le deţine.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant arată că, deşi prima instanţă a respins toate capetele de cerere, în cuprinsul hotărârii nu se regăsesc motivele pentru care a respins cel de-al doilea capăt de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului de a-i comunica pentru fiecare dosar în parte data comunicării înştiinţării, dacă actele ataşate fiecărei înştiinţări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înştiinţărilor respective şi a actelor ataşate lor, semnarea dovezii de comunicare şi aplicarea ştampilei, precum şi copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înştiinţări şi actele ataşate din flecare dosar execuţional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unităţi din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea să solicite copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo.

Criticile formulate de recurentul-reclamant se subsumează motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, instanţă care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură prin urmare să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Într-adevăr, atât timp cât în considerente instanţa nu a analizat un capăt de cerere, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanţa s-a pronunţat pe "fond", respingând acţiunea.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, din hotărârea primei instanţe rezultă că, reclamantul şi-a restrâns acţiunea numai pentru dosarele execuţionale numerele: 259/2012, 258/2012, 181/2012, 142/2012, 267/2012, 266/2012, 264/2012, 262/2012, 261/2012, 263/2012, 183/2012, 260/2012, 479/2012, cu privire la care a solicitat obligarea pârâtului să comunice relaţiile şi copiile certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile constând în înştiinţări (comunicări), somaţii, procese-verbale prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silită, adrese de înfiinţare a popririi, procese-verbale de încetare a executării silite, precum şi hotărârile judecătoreşti, reprezentând titlurile executorii în baza cărora a fost începută executarea silită în aceste dosare.

Tot referitor la aceste dosare, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul să comunice, pentru fiecare dosar în parte, data comunicării înştiinţării, dacă actele ataşate fiecărei înştiinţări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înştiinţărilor respective şi a actelor ataşate lor, semnarea dovezii de comunicare şi aplicarea ştampilei, precum şi copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înştiinţări şi actele ataşate din fiecare dosar execuţional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unităţi din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea solicita copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo, precum şi să fie obligat pârâtul să comunice dacă şi când i-au fost remise următoarele: adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2012, expediată recomandat prin poştă, sub nr. x, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 18.12.2012; adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 26.08.2013, expediată recomandat prin poştă, sub nr. x, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 26.08.2013; adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2013, expediată recomandat prin poştă, sub nr. x, care figurează la poziţia 1 a borderoului din 18.12.2013, precum şi comunicarea copiilor semnate pentru conformitate cu originalele de pe toate aceste adrese şi răspunsurile formulate la fiecare dintre ele.

Or, din cuprinsul hotărârii pronunţate, rezultă că instanţa de fond nu a motivat respingerea celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea pârâtului de a-i comunica pentru fiecare dosar în parte data comunicării înştiinţării, dacă actele ataşate fiecărei înştiinţări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înştiinţărilor respective şi a actelor ataşate lor, semnarea dovezii de comunicare şi aplicarea ştampilei, precum şi copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înştiinţări şi actele ataşate din fiecare dosar execuţional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unităţi din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea să solicite copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo.

Deşi, prima instanţă a reţinut că prin înscrisurile depuse la filele x din vol. 5, recurentul-reclamant face dovada că în dosarele execuţionale enumerate (x) a comunicat pârâtului adresele de înştiinţare poprire, iar prin adresa de corespondenţă nr. x/25.02.2014 emisă de intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice se menţionează că "referitor la documentaţiile depuse de dumneavoastră în data de 17.02.2014 la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a municipiului Bucureşti în dosarele de executare de mai jos (x) au fost semnalate unele aspecte", în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada că intimatul-pârât deţine înscrisurile pe care reclamantul solicită să i le comunice şi nu a analizat capătul doi al cererii deduse judecăţii, ci a respins în totalitate acţiunea, ca nefondată.

Ca urmare, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat, ceea ce va determina, ca şi consecinţă procesuală obligatorie necesitatea casării sentinţei şi trimiterii spre rejudecare, având în vedere că judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, omisiunea de soluţionare neputând fi îndreptată prin judecarea pe fond în recurs, pentru a nu se înfrânge, mai departe, principiul respectării dreptului la o cale de atac efectivă.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că recurentul-reclamant a adus argumente pertinente cu privire la nelegalitatea sentinţei recurate, iar pentru o analiză unitară a susţinerilor părţilor şi o stabilire corectă a stării de fapt, raportat inclusiv la cele reţinute de către instanţa de recurs, prima instanţă va avea în vedere, cu ocazia rejudecării, ansamblul probatoriului deja administrat.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Biroul Executorului Judecătoresc A. împotriva sentinţei nr. 118/CA/2022-PI din 29 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.