Refund of anti-dumping duties on imported polyester yarns: classification under TARIC codes and sufficiency of evidence to establish exemption as unfinished needle thread

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.10.2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna prin DGRFP Braşov, a solicitat anularea Deciziei nr. 2/28.03.2018 şi a deciziilor nr. 5858/18.12.2017 si 672/05.02.2018 emise de pârât, prin care au fost respinse cererile de rambursare a taxelor antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară, precum şi rambursarea sumei de 6.400.245 RON percepută cu titlu de taxe antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară, conform prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1159 al Comisiei din 29 iunie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1105/2010 al Consiliului şi a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/325 al Comisiei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 92 din data de 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna, a anulat Decizia nr. 2/28.03.2018 şi deciziile nr. 5858/18.12.2017 şi 672/05.02.2018 şi a dispus rambursarea către reclamantă a sumei de 6.400.245 RON percepută cu titlu de taxe antidumping. Totodată, a instanţa de fond a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Regională Vamală Braşov, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 92 din data de 18 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna prin Autoritatea Vamală Română, întemeiat pe dispoziţiile art. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru următoarele motive.

1. In primul rând, invocă încălcarea regulilor de procedura a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, raportat la prevederile art. 178 si art. 488 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., cu referire la prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa şi-a fundamentat hotărârea pe o proba extrajudiciară (expertiză), cu nerespectarea principiului nemijlocirii, al contradictorialităţii şi al respectării dreptului la apărare.

Apoi, a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că documentele primite de către expertului judiciar la data de 13.05.2019 de la Curtea de Apel Braşov nu au fost comunicate recurentului în instanţă şi nici nu au fost prezentate Biroului Vamal de Interior Covasna pentru a le avea in vedere la emiterea Deciziei nr. 2 din 28 martie 2018,

2. In al doilea rând, soluţia primei instanţe este motivată doar în mod formal, fără a se intra în mod real în judecata fondului.

2.a) În mod greşit, în încheierea de şedinţa din data de 27 februarie 2019, instanţa de judecata a admis proba cu expertiza tehnică în specialitatea textile, având în vedere că expertizarea unor fire achiziţionate în anul 2019 nu are vreo relevanta în speţă, obiectul cauzei vizând importurile realizate in perioada 11.06.2010-26.06.2017.

Instanţa de fond a fost părtinitoare necenzurând presupunerea expertului ca firele importate in anul 2019 sunt similare cu cele importate in perioada 2010-2017.

Cu privire la articolele prelevate Serafil 8, cod x si Serafil 60, cod x nu se poate susţine ca sunt similare celor importate in perioada de referinţa.

2.b) In mod eronat nu s-a avut în vedere faptul că temeiul de drept aplicabil este reprezentat de art. 20 pct. 1-6, art. 21 pct. 1-2 din Regulament CEE nr. 2913/1993, art. 56 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, Regulamentul (UE) nr. 478/2010 a Comisiei, Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, Regulamentul nr. 1105/2010 de instituire a unei taxe antidumping definitive şi de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii instituite asupra importurilor de fire de mare rezistenţă din poliester originare din Republica Populară Chineză.

Greşit au fost înlăturate constatările Biroului Vamal de Interior Covasna potrivit cărora taxele antidumping (drepturi vamale) nu pot fi restituite după o perioadă mai mare de trei ani de la data notificării datoriei vamale, conform art. 3 din Regulamentul UE nr. 2017/1159 al Comisiei din 29.06.2017 coroborat cu art. 121 lit. a) din Regulamentul CE nr 952/2013,astfel că nu poate fi efectuată nici o reverificare retroactivă pentru perioada 11.06.2010 -07.12.2014, solicitarea de restituire de taxe fiind tardivă.

Autoritatea vamală a tratat importurile în forma declarată de titularul operaţiunilor, actul de declarare (declaraţia vamală) fiind actul cu caracter public, prin care titularul, în formele şi modalităţile prevăzute de reglementările vamale, şi-a manifestat voinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim, în conformitate cu art. 4 punct 21 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Conform declaraţiilor vamale înregistrate în perioada 10 decembrie 2014 - 26 iunie 2017 produsul declarat a fost cel de fire din poliester de mare rezistenţă, aşa cum a fost declarat cu ocazia depunerii declaraţiilor vamale, a traducerilor de pe facturi, efectuate de însăşi titularul în cauză S.C. A. S.R.L..

Ca rezultat al analizei s-a constatat ca a fost supus reexaminării produsul: aţă de cusut nefinisată (ACN) şi nu firele de mare rezistenţă (FMR) aşa cum stabileşte Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1159 al Comisiei din 29 iunie 2017, care prevede la punct C (30) ca cele două produse sunt diferite.

Conform punctului D (36) a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 2017/1159 se exclude de la plata taxei antidumping aţa de cusut şi firele răsucite sau cablate în formă de- "Z", destinate- producţiei de aţă de cusut, gata de colorare şi finisare, înfăşurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat, încadrate în prezent la codul NC ex 5402 20 00 (cod TARI* 5402 20 00 10) şi originare din Republica Populară Chineză.

Având în vedere cele de mai sus au fost solicitate S.C. A. S.R.L. documente justificative conform adreselor formulate cu nr. x din 18 decembrie 2017 şi nr. x din 15 ianuarie 2018 şi în data de 26 ianuarie 2018 a fost prezentată o adresă însoţită de documente emise de B., parte a grupului AMANN prin care au fost prezentate procedurile de procesare a materiilor prime din poliester.

În acest caz firma înregistrată în China, C., cel care a avut calitatea de exportator conform declaraţiilor vamale de punere în liberă circulaţie, nu a oferit niciun detaliu privind descrierea mărfurilor, în afara celor existente din momentul depunerii declaraţiilor vamale.

Ca urmare pentru verificarea cererii de restituire au fost luate în considerare datele declarate la momentul înregistrării declaraţiilor vamale.

Autoritatea nu avea obligaţie de a verifica si declaraţiile vamale emise în perioada 11 iunie 2010- 07 decembrie 2014, totuşi rezultatul verificării ar fi fost acelaşi, datorită faptului ca titularul a prezentat în vamă documente de la S.C. B. iar exportatorul din China nu a oferit detalii privind descrierea mărfurilor.

În anul 2013 S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea taxelor antidumping în valoare de 5.054.783 RON, plătite în perioada 11.06.2010-29.08.2012, caz în care instanţa de judecată a decis respingerea cererii de restituire a taxelor antidumping prin Decizia nr 1266/19.04.2016 pronunţata de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În cadrul acestui proces, societatea a susţinut ca aceste fire provin de la firma din Germania şi că nu ar fi importate din China, scopul fiind neplata taxelor antidumping.

Art. 163 alin. (1) din Codul vamal al Uniunii prevede că: "(1) Documentele justificative solicitate pentru aplicarea dispoziţiilor regimului vamal pentru care mărfurile sunt declarate-trebuie să se afle în posesia declarantului şi la dispoziţia organelor vamale în momentul depunerii declaraţiei vamale."

În cazul analizat declaraţiile vamale înregistrate în perioada 10.12.2014 - 26.06.2017 au stat la baza încadrării tarifare titularul manifestând voinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim, în conformitate cu art. 4 punct 21 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal.

În toate cazurile mărfurile au fost încadrate la poziţia tarifară 54022000, în conformitate cu facturile traduse şi declarate de importator - fire de poliester de mare tenacitate.

Organul vamal a constatat că au fost înregistrate un nr. de 350 declaraţii vamale de import cu mărfuri încadrate la poziţia tarifară 5402200000, pentru care s-au achitat drepturi vamale reprezentând taxe vamale antidumping.

În mod eronat instanţa de fond, în aprecierea probelor, nu a avut în vedere că Raportul de expertiza a fost întocmit pe baza documentelor prezentate pentru descrierea mărfurilor de către S.C. B., parte a grupului AMANN şi pe baza certificatelor de analiză emise de exportatorul din China, care au fost prezentate ulterior emiterii actelor administrativ atacate.

Raportul de expertiză judiciară nu conţine date referitoare la fisele tehnice (pagina a 2 a - studierea documentelor) deşi reclamantei i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei fisele tehnice cuprinzând descrierea produsului eliberat de către exportatorul din China.

O fişă tehnică cuprinde toate datele referitoare la denumirea, descrierea, componenta materialelor, proprietăţi, destinaţia produsului, pe când certificatele de analiza prezentate cuprind numai date privind denumirea si proprietăţi tehnice.

S.C. A. S.R.L. a prezentat documente de la firma din Germania şi nu de la exportatorul Chinez, deşi exportatorul Chinez era producătorul şi, ca orice producător, era în măsură să ofere detalii privind descrierea produselor, nu firma din Germania, având în vedere că produsele exportate au avut origine chineză şi nu germană.

Autorităţile vamale încadrează tarifar mărfurile în conformitate cu Regulamentul UE de punere în aplicare 2019/1776 al Comisiei din 09 octombrie 2019 de modificare a anexei la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi tariful vamal comun.

SC A. S.R.L. importă mai multe tipuri de produse nu numai un singur fel de produs, aşa cum se precizează în hotărâre.

Conform operaţiunilor vamale înregistrate la biroul vamal firma importă fire de mare tenacitate din poliester, fire din filamente sintetice (altele decât aţa de cusut) necondiţionate cu amănuntul, alte fire împletite din poliester, monofilamente, tuburi din plastic.

In mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere că autorităţile vamale pentru a fi în măsură să accepte încadrarea produsului la poziţia tarifară 5402200005, trebuie să aibă în vedere aplicarea principiului emis la punctul 2.a din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate.

Produsul nu poate fi încadrat la poziţia tarifara 5402200005 chiar daca este incomplet sau nefinit, întrucât nu s-a făcut dovada că are caracteristicile esenţiale ale articolului complet sau finit, aşa cum este stipulat de principiul nr. 2 (a) din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate din Regulamentul de Punere in aplicare (UE) 2019/1776 al Comisiei din 09 octombrie 2019.

În concluzie, taxele vamale pot fi restituite doar în cadrul unui termen de 3 ani de la data naşterii datoriei vamale şi, deoarece mărfurile au avut originea Germania, nu sunt aplicabile prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1159 al Comisiei din 29 iunie 2017, actele administrative fiind temeinice si legale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În susţinerea poziţiei procesuale exprimate arată, în esenţă, următoarele:

1. Faţă de conţinutul art. 22 alin. (2) C. proc. civ.., susţinerile recurentei nu vizează sub niciun aspect încălcarea acestui text de lege care a fost respectat, având în vedere că judecătorul din prima instanţă a administrat un probatoriu amplu pentru pronunţarea unei soluţii corecte, dar mai ales legale.

Afirmă că raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către dl. expert D. a fost comunicat pârâtei împreună cu răspunsul la întâmpinare iar scopul administrării acestui înscris a fost de a lămuri preliminar unele aspecte de fapt cu caracter tehnic, pentru stabilirea cărora a fost ulterior administrată proba cu expertiză tehnică, specialitatea textile, cu respectarea tuturor rigorilor procedurale care să asigure exercitarea dreptului la apărare al ambelor părţi.

În ceea ce priveşte o pretinsa nerespectare a principiului nemijlocirii, al contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prin depunerea unui raport de expertiză extrajudiciară, invocă prevederile art. 30 din O.G. nr. 2/2000 ce reglementează situaţia când la cererea unei persoane (fizice ori juridice) un expert cu specializarea aferentă va efectua o lucrare de specialitate în domeniul solicitat în afara cadrului procesual, cu observaţia că forţa probatorie a unui asemenea document este asimilabilă înscrisurilor, nefiind echivalentă unei expertize judiciare de specialitate.

În această ipoteză, administrarea sa nu este supusă rigorilor specifice administrării probei cu expertiză judiciară, legea impunând exclusiv ca autorul său să aibă pregătire tehnică de specialitate în domeniul în care este realizată lucrarea. Dispoziţiile art. 330 şi urm. C. proc. civ. se aplică limitativ în materia expertizei judiciare, administrarea înscrisurilor fiind guvernată de art. 265 şi urm. C. proc. civ.

În cadrul expertizei judiciare, încuviinţate după dezbaterile contradictorii, recurenta a avut acces nemijlocit la orice act depus la dosarul cauzei, la convocările efectuate de către expertul judiciar şi nu în ultimul rând la posibilitatea de a numi un expert parte (aspect de care recurenta a înţeles să nu se folosească).

În acelaşi timp însă, afirmaţia recurentei că prima instanţă şi-ar fi fundamentat motivarea pe raportul de expertiză extrajudiciară şi că anumite documente primite de către expertul judiciar în data de 13.05.2019 de la Curtea de Apel Braşov nu ar fi fost comunicate şi către recurentă sunt neîntemeiate.

Documentele în cauză sunt înscrisuri emanate de la pârâtă, care au stat la baza emiterii deciziilor deduse judecăţii şi pe care le comunicase chiar recurenta primului expert desemnat de instanţă. Ulterior înlocuirii, expertul le-a restituit la dosar şi au fost înaintate prin intermediul instanţei noii experte care a şi efectuat raportul de expertiză tehnică.

Aceste înscrisuri s-au aflat în posesia recurentei, nefiind vorba de documente noi de care aceasta să nu fi avut cunoştinţă.

Împrejurarea că documentele nu au fost studiate de aceasta pentru a se lămuri în legătură cu natura lor, deşi avea acces nemijlocit la dosarul cauzei (inclusiv prin asigurarea accesului electronic) este imputabilă exclusiv recurentei.

2. În combaterea afirmaţiei conform căreia prima instanţă s-ar fi mărginit a invoca susţinerile reclamantei, însă nu ar fi analizat în vreun fel incidenţa şi relevanţa lor raportat la soluţia ce trebuie dată în speţă, sunt citate, cu titlu de principiu, e decizie de speţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, în care s-a arătat că preluarea de către instanţă a unor argumente pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanţa nu a făcut o apreciere proprie a susţinerilor părţilor si o analiză a probelor administrate. (Decizia nr. 125 din 30 ianuarie 2017 pronunţată de către ICCJ, secţia a ll-a Civilă).

Critica recurentei este una de temeinicie la adresa raportului de expertiză, asimilabilă unei obiecţiuni, nicidecum o critică de nelegalitate împotriva încheierii de şedinţă din 27.02.2019, prin care a fost încuviinţată administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară, specialitatea textile - probă care este legală, necesară, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei, având în vedere caracterul profund tehnic al verificărilor pe care le presupunea expertizarea mărfii formând obiectul taxelor anti-dumping.

Prima instanţă nu a imputat expertului modalitatea de efectuare a lucrării, nefiind făcută nicio astfel de menţiune privind anul mărfii expertizate, în conţinutul încheierii.

Instanţa putea aprecia în ce măsură mărfurile importate se încadrează în codul vamal TARIC 5402 20 00 05 (exceptate expres de la achitarea taxelor antidumping, potrivit Regulamentului UE 2017/1159).

Raportat la susţinerea că ar fi fost expertizate fire achiziţionate în anul 2019 care nu au legătură cu importurile realizate în perioada 11.06.2010 - 26.06.2017, arată că este pentru prima dată când recurenta-pârâtă invocă această critică, nefiind formulată nicio astfel de obiecţiune împotriva Raportului de expertiză, prin urmare este o critică inadmisibilă.

Distinct de aceste apărări, susţine şi faptul că această critică este neîntemeiată întrucât în primul rând trasabilitatea mărfii era asigurată certificatele de analiză eliberate de fabrica C., China şi fişele tehnice de producţie, depuse la termenul din data de 24.09.2019.

Documentele cu caracter tehnic depuse la dosar au fost eliberate strict în legătură cu articolele al căror cod fusese identificat în listele transmise de Autoritatea Vamală iniţial prin adresa nr. x/18.12.2017 şi ulterior prin Decizia 627/05.02.2018 (a se vedea rubrica "Cod Articol" din adresele Autorităţii şi secţiunea "SAP nr. " din documentele justificative depuse).

În concret, din aceste documente rezultă denumirea fiecărui produs importat, descrierea acestuia, direcţia de răsucire, metoda de testare, specificaţii tehnice, valori medii, precum şi detalii privind densitatea liniară, forţa de rupere, alungirea la rupere, aspecte pe care expertul tehnic le-a confruntat, pe de o parte, cu specificaţiile tehnice ale produselor importate în perioada 2010 - 2017, conform fişei de produs aferentă fiecărui articol, pe de cealaltă parte, cu mostrele avute în vedere la întocmirea expertizei extrajudiciare din 2018, tocmai ca o verificare suplimentară a faptului că marfa importată şi-a păstrat în timp caracteristicile esenţiale care o încadrau în categoria vamală TARIC 5402 20 00 05.

Afirmaţia recurentei că instanţa în mod greşit "a dispus efectuarea expertizei câtă vreme cauza putea fi soluţionată în baza înscrisurilor existente" este în mod evident contrară principiului stabilit de art. 22 C. proc. civ., având în vedere că judecătorul are dreptul de a stărui în aflarea adevărului prin administrarea oricăror probe pe care le poate propune şi încuviinţa chiar din oficiu.

Pe fondul problemei, consideră criticile neîntemeiate pentru motive ce pot fi sintetizate astfel:

- Autoritatea vamală avea obligaţia verificării în integralitate a cererii de restituire aferente declaraţiilor vamale depuse pentru perioada 11.06.2010 - 26.06.2017, acestea nefiind afectate de prescripţie în temeiul art. 3 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 2017/1159.

- Verificarea mărfurilor importate sub aspectul naturii şi a încadrării lor în codul TARIC 5402 20 00 05 (care permite exceptarea de la aplicarea taxelor antidumping) a format obiectul expertizei administrate în cauză.

- Dovada că materia primă importată face parte din categoria firelor răsucite sau cablate în forma de "Z", destinate producţiei de aţă de cusut, gata de colorare şi finisare, înfăşurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat" (cod TARIC 5402 20 00 05) a rezultat ca urmare a cercetării efectuate la fabrica subscrisei din Braşov, fiind dublată de determinarea tehnică ulterioară a materialelor analizate, efectuată în două laboratoare de specialitate.

- Interpretarea autorităţii ignoră împrejurarea esenţială potrivit căreia până la data apariţiei Regulamentului UE nr. 2017/1159 nu exista o delimitare între diferitele categorii de aţă de cusut care intrau sub incidenţa măsurilor iniţiale de taxare antidumping, toate fiind denumite generic "fire de poliester de mare tenacitate" şi incluse din punct de vedere vamal în nomenclatorul unic NC 54 02 20 00 şi este infirmată de proba cu expertiză administrată în primă instanţă.

- Procesul de producţie la nivelul grupului AMANN este unic şi centralizat, realizându-se la nivelul întregului grup exclusiv pe baza fiselor tehnice de producţie furnizate de fabrica din Germania (care au fost puse la dispoziţia expertizei şi anexate în parte raportului).

- Din conţinutul certificatelor de calitate individuale emise de C. (fabrica exportatoare) rezultă toate detaliile necesare formulării unui răspuns corect şi complet la obiectivele expertizei: denumirea fiecărui produs importat, descrierea acestuia, direcţia de răsucire, metoda de testare, specificaţii tehnice, valori medii, precum şi detalii privind densitatea liniară, forţa de rupere, alungirea la rupere.

- Autoritatea vamală a calificat de la bun început aceste importuri ca fiind originare din afara spaţiului Uniunii Europene, neacceptând originea comunitară declarată de subscrisa şi, pe cale de consecinţă, a stabilit că se impune plata unor taxe antidumping, împrejurare faţă de care invocarea la acest moment a altei origini a aceloraşi mărfuri este evident duplicitară şi nefondată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art. 4711alin. (3) C. proc. civ., precum şi pe celelalte texte de lege citate în cuprinsul întâmpinării.

Prin notele de şedinţă înregistrate la dosarul cauzei la data de 31 octombrie 2022, intimata-reclamantă a invocat excepţia inadmisibilităţii şi a nulităţii recursului.

În susţinerea celor două excepţii, se arată că obiectul recursului, astfel cum a fost dedus judecăţii, cu respectarea principiului disponibilităţii, îl constituie exclusiv sentinţa civilă nr. 92/28.11.2020, fiind inadmisibile criticile îndreptate împotriva încheierilor din 16.01.2019 şi, respectiv, 24.04.2019 şi că recurenta nu a adus critici punctuale de nelegalitate considerentelor sentinţei, care să se subsumeze vreunuia din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., partea rezumându-se a prezenta elemente care vizează fondul cauzei şi probatoriul administrat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.1. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este îndreptat în mod expres împotriva sentinţei civile 92/18.11.2020 a Curţii de apel Braşov, dar şi împotriva încheierii din 27.02.2019, prin care a fost încuviinţată proba cu expertiza tehnică judiciară.

Criticile recurentei vizează atât sentinţa cât şi soluţia dată printr-o încheiere preparatorie (după distincţia din art. 235 C. proc. civ.) care, aşa cum prevede dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. (aplicabil şi în cazul recursului), poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei.

Întrucât instanţa de recurs este ţinută să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut iar recurenţii au cerut analiza legalităţii acestei încheieri în cuprinsul motivelor de recurs, faptul că nu au indicat această solicitare în partea introductivă a cererii de recurs nu trebuie să împiedice analiza căii de atac.

Cu privire la încheierile din 16.01.2019 şi 24.04.2019, Înalta Curte reţine că acestea nu au fost indicate în mod expres în cuprinsul cererii de recurs.

Intimata a construit o apărare artificială doar pentru a susţine excepţia inadmisibilităţii, pornind de la motivul de recurs referitor la încălcarea art. 22 C. proc. civ.

În realitate, recurentul a invocat încălcarea dreptului lor la apărare faţă de soluţia finală dată în cauză, în considerarea unor înscrisuri pretins necomunicate.

În analiza acestei critici, nu era necesară atacarea în mod direct a celor două încheieri, susţinerile intimatei cu privire la existenţa înscrisurilor şi comunicarea lor pârâţilor şi expertului judiciar, constituind o apărare de analizat în soluţionarea recursului.

Prin urmare, pentru aceste considerente, excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată şi va fi respinsă.

II.2. Înalta Curte va respinge şi excepţia nulităţii recursului invocate de către intimata-reclamantă A. S.R.L., constatând următoarele:

Recurenta a invocat, aşa cum s-a reţinut mai înainte, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. .

Subsumat motivului de la pct. 5, a invocat încălcarea prevederilor art. 22 C. proc. civ., cu referire la încălcarea principiului nemijlocirii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare în privinţa administrării probei cu expertiza extrajudiciară, considerând nerelevantă expertiza judiciară care nu a analizat produsele importate în perioada 2010-2017.

Criticile de nelegalitate vizând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., au vizat motivarea formală a sentinţei, fără a analiza incidenţa şi relevanţa susţinerilor reclamantei în soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 recurentul susţine încălcarea art. 20 alin. (1)-(6), art. 21 pct. 1-2 din Regulamentul CEE nr. 2913/1993, art. 56 din Regulamentul UE nr. 952/2013, Regulamentul UE nr. 478/2010 al Comisiei, Regulamentul CE nr. 1225/2009, Regulamentul nr. 1105/2010 de instituire a unei taxe antidumping definitive şi de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii instituire asupra importurilor de fire de mare rezistenţă de poliester originare din Republica Populară Chineză.

Având în vedere că argumentele şi criticile recurentei pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., după cum se va dezvolta şi în continuare, nu poate interveni sancţiunea nulităţii instituită de art. 489 în situaţia neîncadrării motivelor de casare în cele expres prevăzute de lege.

II.3. Analizând actele şi lucrările dosarului, motivele de casare invocate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de către pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna prin Autoritatea Vamală Română, este fondat, pentru considerentele ce succed:

În perioada 11.06.2010 - 26.06.2017, societatea AMANN a importat materiale de origine necomunitară pentru care a fost obligată la plata sumei de 6.400.245 RON cu titlul de taxe antidumping în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 478/2010 al Comisiei Europene de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de fire de mare rezistenţă din poliester, importate din Republica Populară Chineză .

Este vorba de 350 declaraţii vamale în care sunt menţionate atât produsele importate cât şi codul NC, respectiv, fire de mare rezistenţă din poliester (FMR), cod NC 54 02 20 00.

La data de 20.06.2017 a fost adoptat (în urma unei cereri de reexaminare intermediară parţială în conformitate cu art. 11 alin. (3) din regulamentul de bază formulată de un importator sloven, E.) Regulamentul de punere în aplicare UE nr. 2017/1159 de modificare a Regulamantului de punere în aplicare UE nr. 1102/2010 şi a Regulamantului de punere în aplicare UE 2017/325 al Comisiei în ceea ce priveşte definiţia produselor vizate de actualele măsuri antidumping aplicabile importurilor de fire de mare rezistenţă din poliester originare din Republica Populară Chineză şi de oferire a posibilităţii de rambursare sau de remitere a taxelor în anumite cazuri.

Potrivit dispoziţiilor paragrafului (36) din Regulamentul UE nr. 2017/1159, definiţia acordată "produsului" care formează obiectul taxelor antidumping, este următoarea:

"Produsul în cauza consta în fire de mare rezistenţa din poliester, necondiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, inclusiv monofilamente având sub 67 decitex (excluzând în mod expres aţa de cusut şi firele răsucite sau cablate în forma de ..Z". destinate producţiei de aţă de cusut, gata de colorare şl finisare, înfăşurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat), încadrate în prezent la codul NC ex 5402 20 00 (cod TARIC 5402 20 00 10) şi originare din Republica Populară Chineză."

Prin acest regulament, nomenclatorul combinat NC 54 02 20 00 a fost divizat în două subdiviziuni:

TARIC 5402 20 00 05 - reprezentând aţa de cusut (AC) şi firele răsucite sau cablate în formă de "Z", destinate producţiei de aţă de cusut, gata de colorare şi finisare, înfăşurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat (ACN) şi

TARIC 5402 20 00 10 - reprezentând alte fire de mare rezistenţă din poliester, chiar texturate (FMR).

Aşadar, sunt incluse în categoria produselor supuse taxelor vamale numai cele care se încadrează în "ex NC 54 02 20 10 - FMR, fiind excluse cele având codul TARIC 5402 20 00 05- ACN şi AC.

În argumentarea soluţiei, Comisia a reţinut că produsul din ancheta iniţială, FRM, şi produsului reexaminat, ACN, sunt două produse diferite şi nu s-a intenţionat nici un moment includerea ACN în domeniul de aplicare al anchetei antidumping privind FRM şi că ACN nu a făcut parte din analiza pe baza cărora au fost iniţia elaborate constatările privind dumpingul şi prejudiciul. (par. 32,33)

În cuprinsul paragrafelor 41 şi 43 se reţine că:

"(41) Întrucât obiectul prezentei anchete de reexaminare s-a limitat la clarificarea definiţiei produsului şi întrucât ACN (aţa de cusut nefinisată) nu ar fi trebuit să intre sub incidenţa măsurilor iniţiale, pentru a evita orice prejudiciu ulterior la adresa importatorilor produsului care face obiectul reexaminării, se consideră oportun ca prezenta constatate a acestei reexaminări, să fie aplicată retroactiv, de la data intrării în vigoare a regulamentului iniţial, inclusiv tuturor importurilor care au făcut obiectul unor taxe provizorii în perioada 01 iunie 2010- 2 decembrie 2010…

(43) Prin urmare, taxele provizorii percepute în mod definitiv şi taxele antidumping definitive plătite la importurile de ACN în Uniune în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 478/2010 al Comisiei şi regulamentul iniţial la importurile de fire de mare rezistenţă din poliester originare din Republica Populară Chineză, astfel cum a fost prelungit prin regulamentul de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, pot fi rambursate sau remise de către autorităţile vamale naţionale în conformitate cu legislaţia vamală aplicabilă. În cazul în care termenul de trei ani prevăzut la articolul 121 alin. (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului expiră înainte sau la data publicării prezentului regulament sau expiră în termen de şase luni de la data respectivă, acesta se prelungeşte pentru o perioadă de şase luni după data publicării prezentului regulament, în conformitate cu articolul 121 alin. (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 952/2013."

Având în vedere aceste dispoziţii, problema litigioasă în cauză are două componente: pe de o parte, trebuie lămurit dacă reclamanta se mai află în termenul de formulare a cererii de restituire a taxei antidumping iar, pe de altă parte, trebuie lămurit în ce categorie de produse se încadrează produsele importate de societatea reclamantă în perioada 2010-2017, respectiv, dacă acestea fac parte din categoria produselor ACN sau FMR.

În ceea ce priveşte prima componentă, în mod corect prima instanţă interpretat şi aplicat Regulamentul UE 2017/1159, reţinând că "legiuitorul european a reglementat o derogare expresă în ceea ce priveşte termenul de 3 ani, în sensul că obligaţia de rambursare a taxelor antidumping există şi în cazul în care acest termen este împlinit, cu condiţia ca cererea de rambursare să se formuleze în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului."

Verificând respectarea acestui termen, în mod corect a reţinut prima instanţă că Regulamentul 2017/1159 a fost publicat în Jurnalul Oficial al UE la 30/06/2017, iar termenul de 6 luni cu care s-a prelungit termenul de solicitare expiră la 30/12/2017 iar reclamanta a formulat cererea de restituire a taxelor anti-dumping la data de 08/12/2017, ceea ce conduce la concluzia că termenul de prescripţie privind restituirea taxelor antidumping a fost respectat iar criticile recurentei sub acest aspect sunt nefondate.

În ceea ce priveşte cea de-a două componentă a problemei litigioase, Înalta Curte porneşte de la câteva premise necontestate:

1. Reclamanta a importat produse din China, declarate la momentul vămuiri ca fiind FMR, supuse taxei antidumping. Provenienţa produselor din China este un aspect lămurit definitiv prin soluţiile pronunţate în dosarul x/2013, dosar care a avut ca obiect cererea de rambursare taxe antidumping formulată de societatea reclamantă. La acel moment reclamanta a susţinut originea comunitară a produselor (din Germania) însă instanţa nu a confirmat această ipoteză.

2. Descrierea sumară a produselor importate în perioada 2010-2017 din declaraţiile vamale este completată cu acte emise de grupul B..

3. Declaraţiile vamale menţionează mai multe coduri de produse importate. Prin urmare, reclamanta importă mai multe tipuri de produse nu doar unul singur.

4. Expertiza judiciară efectuată în cauză a vizat două produse: Serafil 8 cod x şi Serafil 60 cod x, prelevate aleatoriu . Expertul a studiat certificatele de calitate individuale pentru cele două coduri, mărfuri existente la momentul efectuării expertizei în depozitele reclamantei.

5. Raporturile de încercare din anul 2018 vizează, produsele Serafil din codurile 20,30,40 (firele 15,16,20 vol. VIII).

6. În cuprinsul regulamentului UE 1159/2017 se reţine în paragraful (13) că B. s-a manifestat ca parte interesată în anchetă, ca importator de ACN şi utilizator de FMR.

Având în vedere aceste premise, Înalta Curte constată nelegalitatea hotărârii primei instanţe sub aspectul necercetării reale a fondului cauzei întrucât, pentru a respecta cerinţa legii, instanţa era datoare să stabilească dreptul la restituirea taxei antidumping raportat la declaraţiile vamale şi la toate produsele importate în perioada 2010-2017, or, expertiza judiciară, pe care şi-a întemeiat soluţia nu răspunde acestei cerinţe, aşa cum corect a sesizat recurentul.

În plus, în lipsa mostrelor din produsele importate în perioada 2010-2017, o analiză reală impune ca certificatele de analiză să fie completate cu fişele tehnice cuprinzând descrierea produsului, eliberat de exportatorul din China, fişă care cuprinde date privind descrierea produselor, componenţa materialelor, proprietăţi, destinaţia produsului.

Este adevărat că la momentul importului, nomenclatorul permitea o singură încadrare tarifară pentru toate produsele, indiferent dacă erau fire de mare rezistenţă sau aţă de cusut nefinisată, însă, după modificarea nomenclatorului, în soluţionarea litigiului este esenţial a se determina dacă toate mărfurile taxate sau numai unele dintre acestea se încadrează în categoria aţei de cusut nefinisate.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că nu există elemente care să fundamenteze soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii, ceea ce atrage concluzia că nu a fost soluţionat fondul cauzei în mod real şi efectiv, aspect care atrage, potrivit art. 498 alin. (2) din Noul C. proc. civ., casarea prezentei sentinţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin urmare, pentru argumentele arătate, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 este întemeiat şi va fi admis, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru completarea probatoriului şi lămurirea aspectelor sesizate, respectiv, dacă toate produsele importate, aşa cum sunt identificate în declaraţiile vamale şi cum sunt descrise în fişele tehnice emise de exportatorul chinez, se încadrează în categoria produselor ce fac obiectul Regulamentului UE 1159/2017.

În rejudecare, chestiunea formulării în termen a cererii de restituire a taxei antidumping, legal reţinută de instanţa de fond, nu va mai fi antamată.

Faţă de modalitatea de soluţionare a recursului, nu se impune examinarea celorlalte critici şi apărări formulate în cauză, toate acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond cu ocazia rejudecării.

3.1. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, în raport de prevederile art. 498 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 20 Legea 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa civilă nr. 92 din data de 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecarea cererii de anulare formulată de către reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Biroul Vamal de Interior Covasna prin Autoritatea Vamală Română.

Se va menţine soluţia de respingere a acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Regională Vamală Braşov, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, această soluţie nefiind recurată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii şi a nulităţii invocate de către intimata-reclamantă A. S.R.L..

Admite recursul declarat de pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna prin Autoritatea Vamală Română împotriva sentinţei civile nr. 92 din data de 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecarea cererii de anulare formulată de către reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Biroul Vamal de Interior Covasna prin Autoritatea Vamală Română.

Menţine soluţia de respingere a acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Regională Vamală Braşov, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.