Jurisdiction for public debt enforcement suspension: specific statutory rule overriding general execution venue

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 09.02.2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Buzău, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze formele de executare efectuate în dosarul de executare aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. nr. 122/2021 şi să suspende executarea până la soluţionarea contestaţiei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1222 din 11.03.2022, Judecătoria Buzău – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Buzău, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe contestatoarea UAT Municipiul Buzău – prin primar, şi pe intimata A., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Buzău a reţinut că obiectul prezentei acţiuni a fost precizat de către contestatoarea U.A.T. Buzău, anterior primului termen de judecată, în sensul că solicită ca instanţa să dispună eşalonarea la plată a obligaţiei ce se execută silit, potrivit art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 şi suspendarea procedurii execuţionale, potrivit art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002.

Instanţa a constatat faptul că titlul executoriu în baza căruia a fost demarată executarea silită împotriva contestatoarei U.A.T. Buzău este reprezentat de sentinţa civilă nr. 5443/28.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2193/16.04.2018.

În ceea ce priveşte competenţa soluţionării cererii, instanţa reţine că potrivit art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din O.G. nr. 22/2002, cererile privind eşalonarea plăţii şi suspendarea procedurii execuţionale se soluţionează de către instanţa care a pronunţat hotărârea prin care a fost obligată instituţia publică la plata sumelor respective.

2.2. Prin sentinţa nr. 5186 din 18 octombrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - MUNICIPIUL BUZĂU, în favoarea Judecătoriei Buzău; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că procedura contestării executării silite este reglementată prin Capitolul VI din C. proc. civ. privind Contestaţia la executare, art. 711 alin. (1) stabilind faptul că aceasta "se introduce la instanţa de executare".

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Având în vedere faptul că sediul reclamantei debitoare se află situat în circumscripţia Judecătoriei Buzău, Tribunalul apreciază faptul că reclamanta a sesizat iniţial în mod corect Judecătoria Buzău cu cererea sa având ca obiect contestaţia la executare silită.

De asemenea, intenţia reclamantei de a contesta executarea silită efectuată prin dosarul de executare nr. 122/2021 pe rolul biroului executorului judecătoresc rezultă atât din formularea actului de sesizare al instanţei, cât şi din temeiul de drept invocat în cuprinsul acestuia. În speţă se invocă aplicarea unor dispoziţii legale ce cuprind o eşalonare a drepturilor salariale restante, eşalonare stabilită deja de către legiuitor, situaţie în care revine instanţei de executare sarcina de a constata doar aplicabilitatea sau nu a dispoziţiilor legale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Judecătoria Buzău, secţia civilă, prima instanţă sesizată, a apreciat că, faţă de precizările la acţiune formulate de reclamantă, sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 şi art. 6 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă, conform cărora cererile privind eşalonarea plăţii şi suspendarea procedurii execuţionale se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea prin care a fost obligată instituţia publică la plata sumelor respective, în speţă titlul executoriu fiind reprezentat de sentinţa civilă nr. 5443/28.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2193/16.04.2018.

În schimb, Tribunalul Bucureşti a apreciat că în prezenta cauză competenţa de soluţionare a cererii reclamantei se stabileşte în raport de prevederile art. 711 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în speţă sediul reclamantei fiind situat în circumscripţia Judecătoriei Buzău.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială, şi că pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial a se stabili obiectul cererii de chemare în judecată.

În speţă, din actele şi lucrările dosarului rezultă că, la solicitarea instanţei iniţial sesizate, reclamanta a precizat că obiectul acţiunii îl constituie eşalonarea la plată a obligaţiei, potrivit art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 şi suspendarea procedurii execuţionale potrivit art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, menţionând, totodată, că nu au fost efectuate plăţi în temeiul titlului executoriu, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018.

Cu alte cuvinte, a solicitat eşalonarea plăţii obligaţiei ce este executată silit, în conformitate cu art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, precum şi suspendarea procedurii execuţionale, potrivit art. 6 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Art. 6 din O.G. nr. 22/2002 prevede:

"(1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.

(2) În cazurile în care obligaţia de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, instituţia debitoare poate solicita instanţei care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă obligaţia de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluţionează de către instanţa de executare competentă.

(4) Instanţa sesizată potrivit alin. (1) - (3), la cererea instituţiei debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauţiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

(5) În cazuri urgente, instanţa prevăzută la alin. (4), la cererea instituţiei debitoare, poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauţiuni. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.

(6) Cererile introduse potrivit alin. (1) - (5) sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi se judecă cu precădere. Hotărârea dată în cauzele prevăzute la alin. (1) - (3) poate fi atacată numai cu recurs."

Titlul executoriu ce stă la baza executării silite contestate este reprezentat de sentinţa civilă nr. 5443/28.09.2017 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi definitivă prin decizia nr. 2193/16.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, care prevede îndeplinirea unei obligaţii de a da, constând în plata către creditoare a drepturilor salariale stabilite ca diferenţă între salariul de care ar fi trebuit să beneficieze şi drepturile efectiv plătite, începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 16.04.2018, contestatoarea întemeindu-şi contestaţia pe dispoziţiile O.U.G. nr. 114/2018 şi ale O.G. nr. 22/2002.

În consecinţă, se constată că în cauză sunt incidente disp. art. 6 alin. (1) rap. la alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, obligaţia de plată fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, astfel încât competenţa soluţionării cererii întemeiate pe aceste dispoziţii legale revine Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă care a pronunţat hotărârea judecătorească ce se execută silit.

De altfel, în urma verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, s-a constatat că pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal au fost înregistrate, prin declinare de la Judecătoria Buzău, un număr de 24 de dosare, având acelaşi obiect ca în prezentul dosar, iar dintre acestea doar trei dosare au ajuns pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă creat între cele două instanţe mai sus menţionate. Celelalte dosare fiind soluţionate pe fond de către Tribunalul Bucureşti, care a apreciat că este competent general, material şi teritorial să judece cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială-Municipiul Buzău în contradictoriu cu pârâtul A. în favoarea Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.