Judicial expert’s removal annulled after bribery conviction; automatic sanction struck down as unconstitutionally vague.

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 31.03.1015, sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 296/19.12.2014, emisă de către Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe.

I.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2930 din 10 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

I.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2930 din 10 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma următoarelor motive întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

I.3.1. Radierea este o sancţiune disciplinară, astfel încât intimata avea obligaţia realizării cercetării disciplinare în vederea sancţionării sale. Or, pârâta nu a realizat această procedură, ceea ce trage nulitatea măsurii luate.

În dezvoltarea acestui motiv, se arată că radierea este o consecinţă a măsurii disciplinare a retragerii calităţii de expert, dispuse în temeiul art. 35 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 2/2000. Sancţiunea prevăzută la art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 are o natură disciplinară, dovadă fiind faptul că la art. 35 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 se menţionează că, în situaţia în care se pune în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune care aduce atingere prestigiului profesiei, se dispune suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice. La alin. (1) al aceluiaşi articol se enumeră sancţiunile disciplinare. Introducerea măsurii suspendării activităţii la articolul care vorbeşte despre sancţiunile disciplinare demonstrează faptul că măsura suspendării face parte din rândul acestor sancţiuni, ceea ce are ca efect caracterizarea măsurii radierii ca urmare a săvârşirii cu intenţie a unei infracţiuni care aduce atingere profesiei ca fiind o sancţiune disciplinară.

I.3.2. Infracţiunea comisă trebuie să aibă legătură cu exercitarea profesiei de expert tehnic judiciar, întrucât legiuitorul nu face trimitere la condiţiile iniţiale şi generale de la art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000. Recurentul susţine că, în calitate de expert tehnic judiciar, nu a săvârşit vreo faptă care să aducă atingere prestigiului profesiei, a respectat codul deontologic şi legile de exercitare ale profesiei.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al instanţei de fond s-ar crea o discriminare între cetăţenii români şi cei străini care exercită profesia de expert tehnic judiciar în România, respectiv cetăţenii străini ar fi avantajaţi prin faptul că aceştia pot exercita această profesie în România dacă în ţara sa de origine nu îi este interzis. Or, în alte ţări, interzicerea exercitării profesiei are legătură directă cu săvârşirea de fapte imputabile în exerciţiul profesiei. Pentru a fi înlăturată această discriminare, trebuie considerat, şi pentru cetăţenii români că săvârşirea unei infracţiuni care ar conduce la radiere trebuie să aibă legătură directă cu exercitarea profesiei.

I.4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamant, a formulat întâmpinare Ministerul Justiţiei, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică, pentru următoarele considerente:

I.4.1. Din punct de vedere al naturii pe care o are operaţiunea de radiere din evidenţa experţilor tehnici judiciari, aceasta nu reprezintă o sancţiune disciplinară, nefăcând parte din sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate experţilor tehnici judiciari, enumerate la art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000.

Recurentului-reclamant din această cauză nu i s-a aplicat niciuna din aceste sancţiuni, astfel încât nu există temei pentru a se pune problema efectuării cercetării disciplinare.

Măsura radierii din oficiu a fost dispusă în temeiul art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, text de lege plasat în capitolul 7 al actului normativ, intitulat "Dispoziţii tranzitorii şi finale", distinct de Cap. 6, intitulat "Răspunderi şi sancţiuni", unde sunt prevăzute sancţiunile disciplinare. De altfel, în răspunsul la plângerea formulată (678/19.01.2015), Ministerul Justiţiei a şi comunicat recurentului-reclamant că, prin emiterea deciziei nr. 296/19.12.2007 nu s-a făcut aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, nefiind vorba despre o decizie de sancţionare disciplinară cu retragerea calităţii de expert tehnic judiciar, ci despre actul administrativ prin care s-a dispus radierea din evidenţa experţilor tehnici judiciari, ca urmare a comunicării către Ministerul Justiţiei a hotărârii definitive de condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată si instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, emis în temeiul art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000.

I.4.2. În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, este îndeplinită condiţia existenţei condamnării definitive, după cum este îndeplinită si condiţia ca infracţiunile care au atras condamnarea recurentului-reclamant din aceasta cauză să fie săvârşite cu forma de vinovăţie a intenţiei, atât luarea de mită cât şi acţiunea de instigare la săvârşirea unei fapte penale nefiind posibil a fi săvârşite din culpă. Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, textul de lege nu stabileşte ca infracţiunea/infracţiunile să fi fost săvârşită/e în exercitarea calităţii de expert tehnic judiciar, ci să fie vorba despre condamnare pentru o infracţiune intenţionată, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.

Este nerelevant faptul că aceste infracţiuni au fost săvârşite în calitate de practician In insolvenţă, iar nu în calitate de expert tehnic judiciar, în contextul in care infracţiunea de luare de mită se încadrează în categoria faptelor de corupţie care desemnează o încălcare a normelor referitoare la obligaţiile celui care exercită un rol public

Sunt în discuţie fapte care pot sa fie săvârşite in ambele calităţi, iar pentru aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 în privinţa recurentului reclamant este nerelevant că faptele penale de corupţie şi instigare la fals au fost săvârşite în calitate de practician în insolvenţă, iar nu în calitate de expert tehnic judiciar. Acestea sunt fapte de natură a aduce atingere prestigiului tuturor profesiilor în care activează persoane ce pot avea calitatea de subiecţi activi ai infracţiunilor despre care vorbim.

Aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 reprezintă "o măsură legitimă de garanţie acordată persoanelor ce solicită efectuarea de expertize judiciare că aceste lucrări nu vor fi efectuate de o persoană asupra căreia planează suspiciuni de încălcare gravă a legii şi a deontologiei profesionale." De asemenea, aplicarea acestor dispoziţii reprezintă o sancţiune a neîndeplinirii uneia dintre condiţiile cerute pentru intrarea în profesie, dobândind calitatea de expert tehnic judiciar persoana care "nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie profesională şi socială" (art. 10 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 2/2000).

Instanţa penală este chemată să aplice legea penală, în vreme ce instanţa de contencios administrativ poate să cenzureze modalitatea în care au fost aplicate prevederile O.G nr. 2/2000, având în vedere că persoana condamnată pentru fapte de corupţie şi instigare la fals deţine şi calitatea de expert tehnic judiciar. Dacă instanţa penală a sancţionat încălcarea valorilor ocrotite prin normele de drept penat, aplicând şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., (cu excepţia dreptului de a alege), actul administrativ contestat a sancţionat nesocotirea condiţiilor în care statul permite exercitarea calităţii de expert tehnic judiciar. Prin urmare, hotărârea penală de condamnare nu exclude aplicarea O.G. nr. 2/2000, dimpotrivă, actul normativ obligă la măsuri în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru infracţiuni intenţionate care aduc atingere prestigiului profesiei.

Discriminarea invocată de recurentul reclamant nu există, cetăţeanul unui alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European putând să dobândească calitatea de expert tehnic judiciar în baza art. 101 din O.G. nr. 2/2000, text care impune solicitantului prezentarea de documente care certifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), a)1), b) şi f) (nu are antecedente penale şi se bucura de o bună reputaţie profesională şi socială).

Astfel, Ministerul Justiţiei a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de acest text de lege, în acelaşi sens apreciind şi Curtea de Apel Bucureşti, când a soluţionat cauza în primă instanţă.

I.5. Aspecte procesuale

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 octombrie 2018, instanţa a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de A. împotriva sentinţei nr. 2930 din 10 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) teza a II-a din O.G. nr. 2/2000 aprobată prin Legea nr. 156/2002, excepţie invocată din oficiu de către instanţă, în dosarul nr. x/2015.

La data de 10 noiembrie 2022, Curtea Constituţională a comunicat la dosar o copie a Deciziei nr. 356/17.05.2022 a Curţii Constituţionale, prin care a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) teza a II-a din O.G. nr. 2/2000.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor şi apărărilor formulate şi în lumina Deciziei nr. 356/17.05.2022 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 142/19.04.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2008, intimatul reclamant din această cauză, dl. A., a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.. Această condamnare a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, în apel, precum şi în recurs de Înalta Curte de Casaţie Justiţie, prin decizia civilă nr. 3078/10.10.2013.

În contextul pronunţării acestei condamnări, Ministerul Justiţiei, în exercitarea funcţiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a făcut aplicarea prevederilor art. 38 alin. (2) din acelaşi act normativ, care stipulează următoarele: "2) Radierea din evidenţă a experţilor tehnici judiciari se dispune din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în caz de deces, în cazul în care au devenit inapţi din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activităţii de expert, precum şi în urma condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natura să aducă atingere prestigiului profesiei."

La cererea recurentului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) teza a II-a din O.G. nr. 2/2000, excepţie ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 356/17.05.2022 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că:

"Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de către instanţa judecătorească în Dosarul nr. x/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma "precum şi în urma condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară este neconstituţională."

În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut că:

"Ca atare, Curtea constată că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" de expert tehnic judiciar din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 este neconstituţională şi contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) coroborate cu ale art. 16 din Constituţie, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, având în vedere că nu sunt menţionate acele infracţiuni intenţionate care aduc atingere prestigiului profesiei de expert tehnic judiciar, ceea ce poate crea şi premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.

Prin urmare, având în vedere lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, coroborată cu contextul jurisprudenţial creat în dinamica legislativă ca urmare a faptului că legiuitorul în situaţii similare nu a depus toate diligenţele şi nu a dat efectivitate prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, precitată, pentru a nu se genera un viciu de neconstituţionalitate mai grav, Curtea învederează că este necesar ca excepţia de neconstituţionalitate să fie admisă şi să se constate că sintagma "precum şi în urma condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" este neconstituţională.

Referitor la radierea din evidenţa experţilor tehnici judiciari, Curtea observă că această operaţiune se efectuează, potrivit art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, la cererea experţilor tehnici judiciari de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei. De asemenea, radierea din evidenţa experţilor tehnici judiciari se dispune, din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare în caz de deces, în cazul în care au devenit inapţi din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activităţii de expert, precum şi în urma condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Astfel, legiuitorul a intenţionat/înţeles să pună sub incidenţa acestei sancţiuni - radierea din evidenţă a experţilor tehnici judiciari - doar săvârşirea de infracţiuni intenţionate, excluzându-le pe cele din culpă, în considerarea faptului că, în lipsa intenţiei din partea expertului tehnic judiciar, nu se poate ajunge la concluzia că acestuia îi sunt afectate probitatea şi corectitudinea.

16. În acest context, Curtea învederează că actul normativ ce reglementează organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, prevede radierea din evidenţă a experţilor tehnici judiciari, din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în urma condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesie, însă nu stabileşte sfera infracţiunilor cu intenţie care afectează sau nu afectează prestigiul profesiei de expert tehnic judiciar şi, implicit, care conduc la radierea din evidenţa experţilor tehnici judiciari.

17. Prin urmare, Curtea constată că măsura radierii din evidenţa experţilor tehnici judiciari, reglementată de art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, are natura unei măsuri legale sui generis, care intervine dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele două condiţii: să existe o hotărâre definitivă de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate; condamnarea respectivă să fie de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Astfel, măsura radierii din evidenţa experţilor tehnici judiciari trebuie luată, în mod obligatoriu, independent de faptul dacă infracţiunea intenţionată a fost săvârşită sau nu în desfăşurarea activităţii de expert tehnic judiciar, întrucât legea nu distinge. Prin urmare, potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

18. De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu stipulează care sunt acele infracţiuni intenţionate pentru a căror săvârşire şi, implicit, condamnare, expertul tehnic judiciar nu mai poate exercita profesia în cauză ca urmare a radierii din evidenţa experţilor tehnici judiciari, ceea ce conduce la împrejurarea ca un aspect esenţial, care este de natură să influenţeze gravitatea sancţiunilor aplicate - radierea din lista experţilor tehnici judiciari - să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci lăsat la aprecierea subiectivă a structurilor cu atribuţii în domeniu. Or, asemenea norme trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a faptului dacă urmează să fie radiată din lista în discuţie sau, dimpotrivă, poate rămâne în continuare şi poate exercita profesia de expert tehnic judiciar.

19. Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că o trăsătură esenţială a statului de drept o constituie supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legii, iar una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014).

20. Raportând considerentele de principiu antereferite la normele criticate, Curtea constată că legiuitorul are competenţa de a reglementa atât condiţiile pentru exercitarea unor profesii, cât şi de a stabili cazurile de încetare a acestora, respectiv de radiere din evidenţă a experţilor tehnici judiciari. Însă, în exercitarea actului de legiferare, astfel cum a reţinut Curtea şi prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, legiuitorului îi revine obligaţia ca, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii.

21. Or, în ceea ce priveşte art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, Curtea constată că, pe lângă faptul că legiuitorul nu prevede în mod expres şi limitativ care sunt acele infracţiuni intenţionate a căror săvârşire va conduce la radierea, din oficiu, din evidenţa experţilor tehnici judiciari de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, nici nu circumstanţiază sfera infracţiunilor intenţionate. Prin urmare, persoanele vizate nu sunt în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi să aibă reprezentarea corectă a faptelor şi a situaţiei în care vor fi radiate din evidenţa experţilor tehnici judiciari. Or, această împrejurare este de natură a da naştere abuzurilor şi arbitrarului, având în vedere spectrul larg al infracţiunilor intenţionate prevăzute de C. pen. şi legile speciale, putând exista situaţii în care, pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni intenţionate, să poată fi adoptate soluţii diferite cu privire la decizia menţinerii sau excluderii din profesia de expert tehnic judiciar prin radierea din oficiu, din tabelul în discuţie.

22. Ca atare, Curtea constată că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" de expert tehnic judiciar din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 este neconstituţională şi contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) coroborate cu ale art. 16 din Constituţie, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, având în vedere că nu sunt menţionate acele infracţiuni intenţionate care aduc atingere prestigiului profesiei de expert tehnic judiciar, ceea ce poate crea şi premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare."

Din considerentele deciziei menţionate rezultă că interpretarea propusă de intimatul din prezenta cauză, potrivit căreia măsura radierii se dispune din oficiu în temeiul art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, textul de lege nestabilind ca infracţiunea/infracţiunile să fi fost săvârşită/e în exercitarea calităţii de expert tehnic judiciar, ci doar să fie vorba despre condamnare pentru o infracţiune intenţionată, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, a fost considerată de instanţa de control constituţional ca fiind una care contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) coroborate cu ale art. 16 din Constituţie.

Mai mult, la paragraful 23 al aceleiaşi decizii, instanţa de control constituţional a arătat că "revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conţinut normativ edificator şi de a stabili un cadru legislativ coerent şi lipsit de echivoc cu privire la condiţiile concrete în care intervine radierea din evidenţă a experţilor tehnici judiciari, care se dispune din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în urma condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei".

În acelaşi timp, Curtea Constituţională a subliniat, în paragrafele 24-25 din aceeaşi decizie consecinţele lipsei de iniţiativă a legiuitorului care nu a pus de acord textul legal ce a format obiectul controlului de constituţionalitate cu decizia Curţii Constituţionale în cazul unui text similar aplicabil profesiei de avocat, declarat neconstituţional prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017 (art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995), arătând că "s-a ajuns la o situaţie excesivă, contrară raţiunii avute în vedere de instanţa de contencios constituţional prin pronunţarea deciziei menţionate, urmând să fie excluşi din profesie, în mod nediferenţiat, toţi avocaţii care au fost condamnaţi definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate."

Or, tocmai pentru a nu se ajunge la o astfel de situaţie excesivă, instanţa constată că, în prezenta cauză nu poate lăsa necenzurată sub aspectul legalităţii o decizie a unei autorităţi administrative (Ministerul Justiţiei) care a făcut aplicarea fidelă a unui text în privinţa căruia Curtea Constituţională, printr-o decizie general obligatorie ale cărei considerente se impun inclusiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că este neconstituţional şi contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) coroborate cu ale art. 16 din Constituţie, redactarea sa fiind lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, având în vedere că nu sunt menţionate acele infracţiuni intenţionate care aduc atingere prestigiului profesiei de expert tehnic judiciar, ceea ce poate crea şi premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.

Înalta Curte nu poate specula asupra modului în care legiuitorul ar trebuie să pună în acord dispoziţiile art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 cu Decizia nr. 356/17.05.2022 a Curţii Constituţionale. În limitele controlului de legalitate cu care este învestită, Înalta Curte reţine că aplicarea automată a sancţiunii radierii în temeiul unui text în privinţa căruia Curtea Constituţională a reţinut un viciu de neconstituţionalitate nu poate subzista şi se impune a fi anulată.

Rămân prin urmare subsidiare şi lipsite de obiect faţă de cele mai sus constatate criticile, respectiv apărările părţilor privind natura juridică a acestei radieri.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca, în aplicarea Deciziei nr. 356/17.05.2022 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte să admită recursul, să caseze sentinţa recurată şi să anuleze Decizia nr. 296/19.12.2014 emisă de pârâtul Ministerul Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2930 din 10 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Decizia nr. 296/19.12.2014 emisă de pârâtul Ministerul Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.