Procurement correction quashed and remanded for retrial on consultancy attestation criterion discrimination.

Şedinţa publică din data de 28 martie 2023

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi a Deciziei nr. 358/19.10.2016 emise de MDRAP, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă nr. x/20.09.2016, menţinându-se corecţia de 10% la contractul de lucrări nr. x/12.10.2009 încheiat de reclamant cu S.C. "Avensa Consulting" S.R.L.

Prin sentinţa nr. 100 din data de 13 iunie 2017, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a admis acţiunea formulată de către reclamantul Municipiul Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. A anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi Decizia nr. 358/19.10.2016 emise de către pârâtul M.D.R.A.P., pe care l-a obligat la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, instanţa a dispus restituirea către reclamant a sumei de 5000 RON, cauţiune achitată cu Ordinul de plată nr. x/2.03.2017 la A. S.A.

Împotriva sentinţei nr. 100 din data de 13 iunie 2017 a Curţii de Apel Iaşi a promovat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 5284 din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) împotriva sentinţei nr. 100 din 13 iunie 2017 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, menţinând dispoziţiile privind restituirea cauţiunii către reclamant.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2016*.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 46 din 17.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi a Deciziei nr. 358/19.10.2016.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei susţine nelegalitatea hotărârii primei instanţe, întrucât cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu încălcarea autorităţii lucrului judecat şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi a dispoziţiilor art. 7 din H.G 925/2006.

3.1. Consideră evidentă neconcordanţa în raţionamentul juridic care a format convingerea instanţei de fond referitoare la efectul de lucru judecat al sentinţei nr. 126/02.06.2016, întrucât a decis contrar propriilor reţineri cu privire la lipsa identităţii de obiect al celor două pricini.

Susţine că, raportat la obiectul prezentei cauze, în speţă, sunt atacate acte administrative diferite care au avut ca rezultat constatarea unor abateri la sesizarea expresă a unor aspectele de către B. prin adresele nr. x/03.05.2016, y/28.04.2016, z/03.05.2016, w/27.04.2016, t/28.04.2016 şi u/28.04.2016, în legătură cu contracte diferite care nu au fost avute în vedere de către instanţa de judecată în primul litigiu purtat între părţi.

În altă ordine idei, chiar dacă ar fi validată motivarea instanţei în rejudecare, că ar exista aceeaşi abatere pentru cele 3 contracte, acest lucru nu a făcut obiectul primei sentinţei, motiv pentru care nu se poate extrage de la examinare expresă în raport de noile contracte încheiate afectate de neregulă.

3.2. Instanţa de fond nu a respectat Decizia de casare nr. 5284/20.10.2020, obligatorie în rejudecare, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 7 din C. proc. civ. "când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat".

Invocă obligativitatea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a nesocotit decizia de casare prin aceea că nu a analizat nici formal, apărările pârâtului cuprinse în cererea de recurs referitoare la nelegalităţile dezvoltate sub motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aşa cum a stabilit expres instanţa supremă.

3.3. Hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi a dispoziţiilor art. 7 din H.G. nr. 925/2006, motiv de nelegalitate ce este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond nu a analizat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a art. 1270 C. civ., dacă toate criteriile de calificare şi de selecţie prevăzute în fişa de date a achiziţiei V.3 şi V.4 au caracter discriminatoriu, nu a analizat deloc abaterea reţinută în raport de cerinţă, documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori aparenţa din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanţa în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc)".

În aceeaşi situaţie, se află şi criteriul "modalitatea de calcul a punctajului este "P=P financiar"51%+P tehnologic"24%+P tehnic durata 25%", aspect ce a fost invocat prin întâmpinarea cu nr. x/23.12.2016.

Surprinde faptul că anularea acestor abateri nu a fost solicitată nici în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa nr. 126/02.06.2014.

În plus, din această perspectivă, este exclus efectul de lucru judecat deja tratat anterior.

În drept, recurentul a invocat: art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant Municipiul Vaslui a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., iar pe fondul recursului, solicitând respingerea căi extraordinare de atac, ca nefondată.

În esenţă, intimatul susţine legalitatea hotărârii atacate punctând următoarele aspecte:

Din cuprinsul notei de constatare nr. x/2012 rezultă faptul că acele corecţii aplicate asupra contractului nr. x/2008 încheiat între Municipiul Vaslui şi S.C. AVENSA Consulting S.R.L. au la bază aceleaşi argumente ca şi cele din nota de constatare nr. x/2016 iar pentru aceleaşi abateri nu se pot aplica corecţii de mai multe ori.

Procedura de achiziţie s-a desfăşurat cu respectarea tuturor prevederilor şi principiilor legale, nefiind încălcate prevederile art. 178 - alin. (2), art. 179 - alin. (2), art. 188 - alin. (2), art. 92 din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu prevederile art. 8 - alin. (1) şi art. 31 din H.G.925/2006.

Nu a fost indicat, justificat sau motivat în proiectul notei de constatare existenţa sau preconizarea vreunui prejudiciu pentru fapta săvârşită iar aceasta este neîncadrabilă în prevederile O.U.G. nr. 66/2011 (care a extins noţiunea de prejudiciu pentru definiţia neregulii).

Autoritatea de control nu a justificat prejudiciul cauzat fondurilor de finanţare prin respectivele abateri, întrucât practica Uniunii Europene în materie, condiţionează aplicarea sancţiunii de dovedirea prejudiciului real asupra fondurilor europene de finanţare prin săvârşirea unei nereguli.

Aplicarea unei corecţii financiare pentru o abatere ce nu era descrisă la data derulării procedurii de achiziţie publică, încalcă atât dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, cât şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/95, precum şi principiul securităţii juridice.

II. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 14 iulie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică din 15.03.2023 au fost luate în discuţie toate chestiunile prealabile invocate de părţi.

III. Soluţia instanţei de recurs asupra căii de atac formulate

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate, normele legale incidente şi apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a dezlegat în considerentele hotărârii de admitere a acţiunii reclamantului, trei chestiuni:

1. Aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, din perspectiva deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015 şi a jurisprudenţei CJUE în cauzele conexate C.260/14 şi C-261/14.

2. Existenţa/inexistenţa prejudiciului, condiţie necesară sau nu pentru existenţa neregulii reglementate de art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (7) Regulamentul CE nr. 1083/2006.

3. Efectele pe care sentinţa 126/02.06.2014 pronunţată de Curtea de apel Iaşi, în dosarul nr. x/2013 le produce în ceea ce priveşte legalitatea actelor ce fac obiectul prezentei cauze, în aplicarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Primele două chestiuni nu sunt recurate, prin urmare, sunt aspecte definitiv dezlegate care au intrat în autoritatea lucrului judecat.

În ceea ce priveşte a treia chestiune, care face obiectul recursului pârâtului, este necesar, apriori, a prezenta considerentele esenţiale ale judecătorul fondului pentru care a reţinut efectul pozitiv al lucrului judecat din sentinţa 126/2014:

Pârâtul a făcut verificări cu privire la contractul de finanţare nr. x/07.10.2010, Cod SMIS 7025, vizând, printre altele şi contractul de consultanta nr. x/10.12.2008, fiind întocmita Nota de constatare si de stabilire a corecţiilor nr. x/21.12.2012 stabilindu-se o corecţie de 25% din valoarea contractului

Acţiunea îndreptată împotriva acestei corecţii a fost admisă prin sentinţa nr. 126/02.06.2014 a Curţii de apel Iaşi, definitivă prin nerecurare.

În prezenta cauză, nota de constatare cuprinde verificările ce s-au făcut nu doar cu privire la proiectul SMIS 7025, ci şi la proiectele SMIS 7022, SMIS 7023, însă obiectul verificărilor l-a format acelaşi contract de servicii de consultanta nr. x/10.12.2008.

Procedurile celor doua contracte de servicii au fost apreciate ca fiind proceduri comune pentru realizarea planului integrat de dezvoltare urbana si a documentaţiilor de finanţare aferente proiectelor individuale pentru accesarea POR Axa 1 iar pârâta a reţinut aceleaşi abateri prin cele două note de constatare.

În sentinţa nr. 126/2014, instanţa a reţinut că actele emise de autoritatea contractantă în procedura de achiziţie au rămas definitive, bucurându-se de prezumţia de legalitate, specifică oricărui act administrativ şi că aplicarea unor corecţii financiare, pentru pretinse abateri, care sunt în realitate rezultatul unei interpretări pur formale şi excesiv de rigide a membrilor echipei de control a pârâtului, în chestiuni ce ţin de exerciţiul dreptului autorităţii contractante de a stabili cerinţe minime, specifice, care să-i confere siguranţă în ceea ce priveşte realizarea Proiectului, nu corespunde intenţiei legiuitorului.

Cu privire la cerinţa autorităţii contractante ca rezultatul anual net al exerciţiului financiar, pentru fiecare din ultimii 3 ani, să fie pozitiv, instanţa a apreciat că aceasta constituie într-un indicator de performanţă, care este menit a oferi achizitorului garanţia că fondurile publice vor fi utilizate eficient şi nu pentru redresarea economică a ofertantului, neputându-se vorbi de caracter restrictiv, discriminatoriu, acolo unde alte criterii asemănătoare, precum ar fi cel al lipsei datoriilor faţă de bugetul de stat, au fost acceptate ca fiind în concordanţă cu prevederile art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006."

Referitor la deficienţele ce au fost reţinute în ceea ce priveşte contractul de servicii nr. x/10.12.2008, instanţa le-a apreciat excesive, "rezultat al unei abordări pur formale a activităţii desfăşurată de autoritatea contractantă, în condiţiile în care art. 188 din O.U.G. nr. 34/2006 îi permiteau acesteia să introducă în caietul de sarcini cerinţe specifice, care să o asigure că ofertantul câştigător deţinea experienţa elaborării respectivelor documentaţii, de o maniera în care să nu fie periclitată finanţarea proiectelor, cu atât mau mult cu cât responsabilitatea efectivă pentru implementarea Proiectului revine autorităţii contractante şi nu celor care verifică ulterior legalitatea şi eficienţa acestor proceduri".

Aceleaşi concluzii au fost reţinute şi în ceea ce priveşte pretinsa neregulă ce ar fi fost generată de cerinţa achizitorului ca cel puţin 15 din persoanele care lucrau în echipele de proiect să fi fost angajaţii ofertantului, în trei domenii relevante pentru contract.

Deşi cel puţin una din cerinţele impuse de autoritatea contractanta drept criteriu de calificare şi selecţie în cadrul procedurii de achiziţie publica – cea referitoare la obţinerea unui profit net pozitiv pe ultimii trei ani (2005-2007) - nu a fost analizata in cuprinsul Notei de constatare nr. x/21.12.2012 cu referire la contractul de servicii nr. x/10.12.2008 ci prin raportare la un alt contract de achiziţie publică, respectiv contractul nr. x/12.10.2009, totuşi considerentele sentinţei nr. 126/02.06.2014 a Curţii de Apel Iaşi sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

Făcând o analiză a considerentelor sentinţei nr. 126/2014, judecătorul fondului a concluzionat că Nota contestată în prezenta cauză a avut la baza un act anulat anterior de instanţa de judecată, respectiv Nota de constatare nr. x/21.12.2012, ceea ce atrage şi nulitatea prezentului act.

Înalta Curte consideră că se impune a fi analizat primordial motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., vizând încălcarea autorităţii de lucru judecat, criticile subsumate acestui motiv referindu-se, în concret, la nerespectarea deciziei de casare prin încălcarea prevederilor art. 501 C. proc. civ.

Raportat la aceste critici şi la soluţia ce se poate pronunţa în recurs în cazul încălcării autorităţii de lucru judecat – respingerea ca inadmisibilă a cererii (în acest sens, art. 497 teza finală) – motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu este corect indicat.

Critica încălcării unor norme de procedură, respectiv art. 431 şi art. 501 C. proc. civ., se impune a fi analizată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi nu din perspectiva motivului de recurs prevăzut de pct. 7.

Potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ., "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul."

Modalitatea în care instanţa de recurs, prin decizia de casare, dă dezlegare unui aspect litigios se impune, fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării, datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă, părţilor şi instanţei ulterioare.

Prin decizia nr. 5284/20.10.2020, ÎCCJ a casat hotărârea pronunţată în primă instanţă şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Reţinând nemotivarea hotărârii, Înalta Curte a apreciat că instanţa de fond s-a concentrat "preponderent pe situaţia de fapt fără a analiza criteriile de calificare şi selecţie prevăzute în fişa de date a achiziţiei la punctele V.3 şi V.4 din perspectiva prevederilor legale în materie, respectiv dispoziţiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi dispoziţiile art. 7 din H.G. nr. 925/2006".

Indicaţiile Înaltei Curţi pentru rejudecare au vizat obligaţia de a stabili situaţia de fapt dedusă judecăţii, analiza probatoriul propus spre administrare în faţa instanţei de fond şi analiza textelor legale aplicabile speţei în raport atât de apărările formulate de reclamant cât şi de cele ale pârâtului.

În hotărârea pronunţată în fond în al doilea ciclu procesual, nu au fost analizate criteriile de calificare şi selecţie prevăzute în fişa de date a achiziţiei la punctele V.3 şi V.4 din perspectiva prevederilor legale în materie, respectiv dispoziţiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi dispoziţiile art. 7 din H.G. nr. 925/2006 în ceea ce priveşte: "Documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenenţa din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanţa în management (AMCOR, ROCA etc)."

Aplicarea, în rejudecare, a efectului pozitiv al lucrului judecat rezultat din sentinţa nr. 126/02.06.2014 a Curţii de Apel Iaşi în dosarul x/2013 nu înlătură obligaţia impusă de art. 501 C. proc. civ., de a efectua propria analiză a criteriilor de calificare şi selecţie prevăzute în fişa de date a achiziţiei la punctele V.3 şi V.4, mai ales că în sentinţa nr. 126/2014 (existentă la data pronunţării deciziei de casare) au fost analizate, aşa cum rezultă din conţinutul notei anterioare, doar cerinţele privind:

- obţinerea unui profit net pozitiv pe ultimii trei ani;

- deţinerea experienţei elaborării în ultimii 3 ani a cel puţin două strategii de dezvoltate locală pentru administraţiile publice locale, din localităţi urbane de minim 50.000 locuitori

- întocmirea a cel puţin o documentaţie tehnico-economică pentru o administraţie publică, în vederea obţinerii finanţării prin POR, că cărei valoare este de minim 10.000.000 euro, aprobată de comisiile de evaluare POR; c

- obligaţia achizitorului ca cel puţin 15 din persoanele care lucrau în echipele de proiect să fi fost angajaţii ofertantului, în trei domenii relevante pentru contract.

Or, în cuprinsul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 abaterea reţinută, urmare verificărilor privind exclusiv aspectele sesizate de către B. prin adresele nr. x/03.05.2016, y/28.04.2016, z/03.05.2016, w/27.04.2016, t/28.04.2016 şi u/28.04.2016, referitoare la SMIS 7025, 7023 ŞI 70225 – contract de servicii de consultanţă nr. x/10.12.2008, este descrisă astfel:

"1. Criteriile de calificare şi secţia prevăzute în fişa de date la p. V.3 şi V.4 au caracter discriminatoriu.

I. Rezultatul anual net al exerciţiului (profitul net) al ofertantului pentru fiecare din ultimii 3 ani (2005,2006,2007) să fie pozitiv.

II. "Declaraţia privind lista principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani conţinând valori, perioada de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceştia din urmă sunt autorităţi contractante sau clienţi privaţi;

Candidaţii ofertanţi trebuie să facă dovada faptului că în intervalul solicitat au realizat cel puţin două strategii de dezvoltare locală pentru administraţii publice locale din localităţi urbane de minim 50000 locuitori.

Candidaţii ofertanţi trebuie să facă dovada faptului că în intervalul solicitat au întocmit cel puţin o documentaţie tehnico-economică pentru administraţia publică în vederea obţinerii de finanţări în Programul Operaţional Regional a cărui valoare de investiţie este de minim 10.000.000 euro şi care a fost aprobată la comisiile de evaluare ale POR."

"Documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenenţa din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanţa în management (AMCOR, ROCA etc)."

"Cel puţin 15 dintre persoanele care lucrează în echipele de proiect trebuie să fie angajaţi proprii ai ofertantului (cumulat pentru membrii asociaţi) în trei domenii relevante pentru contract."

Trebuie menţionat şi faptul că numai aceste abateri pot face obiectul litigiului, aşa cum au fost motivate în cuprinsul actului atacat. Motivele suplimentare, arătate direct în faţa instanţei, nu pot fi luate în considerare.

Dacă prima instanţă a reţinut corect efectul pozitiv al lucrului judecat cu referire la cele statuate prin sentinţa nr. 126/2014, această dezlegare, inclusiv argumentaţia pe care se fundamentează, fiind însuşite şi de instanţa de control judiciar, acest efect nu putea fi extins cu privire la un aspect care nu a făcut obiectul analizei instanţei de judecată în dosarul x/2013, aşa cum corect a sesizat recurentul, respectiv, instanţa de fond nu a analizat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, dacă este discriminatorie cerinţa depunerii de documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenenţa din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanţa în management (AMCOR, ROCA etc).

În limita arătată, Înalta Curte constată că prima instanţă a încălcat prevederile art. 501 C. proc. civ., că aceste dispoziţii sunt imperative şi că nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile art. 174 C. proc. civ., întrucât în atare situaţie se produce o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În concluzie, pentru argumentele arătate, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 este întemeiat şi va fi admis cu consecinţa casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond, numai în privinţa constatării abaterii referitoare la inserarea cerinţei "documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenenţa din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanţa în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc.)", abatere care nu a fost analizată de instanţă în cuprinsul sentinţei nr. 126/2014.

În rejudecare, primele două chestiuni nerecurate precum şi celelalte aspecte ale aplicării efectelor puterii lucrului judecat, legal reţinute de instanţa de fond, nu vor mai fi antamate, acestea intrând în autoritate de lucru judecat.

Cu privire la soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Înata Curte aminteşte Decizia pronunţată de ICCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu nr. 79/2022, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 61 din 25 ianuarie 2023, care a stabilit că " În interpretarea dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în corelaţie cu prevederile art. 492 alin. (1), art. 498 şi ale art. 501 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., în cazul în care în al doilea ciclu procesual se admite recursul, casându-se decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situaţia de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel sau, după caz, la prima instanţă."

Având în vedere că prin reţinerea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte ar fi fost pusă în situaţia de a proceda la analiza stării de fapt, neanalizată de prima instanţă în al doilea ciclu procesual sub aspectul constatării abaterii referitoare la inserarea cerinţei "documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenenţa din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanţa în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc.)", administrând sau completând probele administrate, se apreciază că, în conformitate cu prevederile art. 498 C. proc. civ.., singura soluţie posibilă este rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.

În plus, soluţia ce se va pronunţa trebuie să fie unitară, legalitatea ori nelegalitatea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi a deciziei nr. 358/19.10.2016, în privinţa menţineri sau nu a corecţiei aplicate, urmând a fi stabilită numai după cercetarea abaterii referitoare la inserarea cerinţei "documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenenţa din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanţa în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc.)".

Pe de altă parte, răspunzând şi celorlalte critici formulate de recurent, faptul că prima instanţă nu s-a conformat deciziei de casare nu înseamnă că hotărârea este nemotivată, ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. neregăsindu-se în speţă.

Modul greşit de aplicare în cauză a puterii lucrului judecat asupra aspectelor care nu au făcut obiectul primei judecăţi, nu înseamnă că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nici că acestea sunt contradictorii ori străine de natura cauzei.

Împrejurarea că obiectul celor două litigii este diferit nu vine în contradicţie cu aplicarea în cauză a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fiind de esenţa dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., opunerea unui lucru judecat anterior într-un alt litigiu, dacă există o legătură între acestea. Or, nu se poate nega legătura existentă între cele două cauze, fiind analizate aceleaşi cerinţe din procedura de achiziţie din perspectiva caracterului discriminatoriu. Raţionamentul juridic rezultat din sentinţa 126/2014, fiind acelaşi pentru toate contractele încheiate, nu poate fi contrazis, opunându-se puterea lucrului judecat.

Pentru toate aceste motive, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

Restul criticilor din recurs sunt inutil a fi analizate raportat la soluţia pronunţată, cele vizând modul de interpretare şi aplicare a normelor de drept material urmând a fi avute în vedere la rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei nr. 46 din 17.03.2021 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, în privinţa constatării abaterii referitoare la inserarea cerinţei "documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenenţa din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanţa în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc.)".

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.