Extraordinary appeal contesting annulment for unpaid stamp duty held inadmissible; prior annulment stands.

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 3597 din 16 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia netimbrării invocată din oficiu şi s-a anulat recursul declarat de recurenta – reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 1324 din 28 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.09.2022, sub nr. x/2022, recurenta – reclamantă A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând reluarea judecăţii recursului în dosarul nr. x/2020, susţinând, în esenţă, că, din motive medicale, fiind grav bolnavă şi conectată la aparatul de oxigen, nu a putut participa la şedinţa de judecată de la termenul din 03.06.2022, neavând cunoştinţă nici împrejurarea amânării pronunţării pentru data de 16.06.2022.

3. Apărările intimatei

Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deşi contestatoarea nu a indicat vreunul dintre motivele contestaţiei în anulare, prevăzute la art. 503 C. proc. civ., se poate deduce că, în opinia sa, dezlegarea dată recursului său este rezultatul unei erori materiale - art. 503 alin. (2) C. proc. civ..: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (…)".

În accepţiunea textului de lege menţionat, motivul de contestaţie referitor la săvârşirea unei greşeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În acest sens, doctrina şi jurisprudenţa constantă în materie a statuat că prin eroare materială ca temei al unei contestaţii în anulare se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca netimbrat/insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara şi, pentru verificarea acestor situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speţă, ne aflăm tocmai într-o asemenea situaţie în care instanţa de recurs, prin decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare, a anulat recursul ca netimbrat, reţinând că recurenta – reclamanta, deşi avea obligaţia să ataşeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în cuantumul datorat, aceasta nu s-a conformat acestei obligaţii legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la primul termen de judecată şi nici la momentul amânării pronunţării pe acest aspect.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost depusă în dosarul instanţei de recurs, care a pronunţat soluţia în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.. De asemenea, Înalta Curte reţine că, prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 03.06.2022, prin care s-a dispus amânarea pronunţării, încheiere ce face parte integrantă din Decizia nr. 3597/16.06.2022, instanţa de recurs a respins cererea de amânare formulată de recurentă, prin care se invocase imposibilitatea de prezentare din motive medicale, nefiind depuse înscrisuri doveditoare în acest sens. Înscrisurile doveditoare au fost depuse doar la momentul formulării contestaţiei în anulare, astfel încât nu se poate reţine existenţa unei erori materiale referitoare la înscrisuri care nu s-au aflat în dosar la momentul soluţionării recursului. Pentru a considera că instanţa de judecată a săvârşit o greşeală materială, aceasta trebuie să se raporteze cu necesitate la înscrisurile pe care le-a avut la dispoziţie, situaţie neregăsită în speţa de faţă.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 508 din acelaşi cod, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 3597 din 16 iunie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.