Accessory intervention in forestry dispute admitted after quashing inadmissibility ruling

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 09.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii Parohia Cacica, Parohia Drăgoieşti II, Parohia Voroneţ, Parohia Sf. Împăraţi, Parohia Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Parohia Cuvioasa Parascheva Obcini ş.a. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava, au solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea Deciziei nr. 648 din data de 17.10.2017 emisă de Garda Forestieră Suceava şi a răspunsului la plângerea prealabilă nr. x din 08.12.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 260 din data de 28 martie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii Parohia Cacica, Parohia Drăgoieşti II, Parohia Voroneţ, Parohia Sf. Împăraţi, Parohia Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Parohia Cuvioasa Parascheva Obcini ş.a. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava, precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii Parohia Cacica, Parohia Drăgoieşti II, Parohia Voroneţ, Parohia Sf. Împăraţi, Parohia Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Parohia Cuvioasa Parascheva Obcini ş.a. fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 03.03.2020, sub nr. x/2018.

La dosarul de recurs au depus cereri de intervenţie în interesul unităţilor de cult recurente-reclamante, A. şi Schitul "Buna Vestire" Pârteştii de Sus.

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2022, instanţa de recurs a pus în discuţie admisibilitatea acestor două cereri de intervenţie formulate în interesul recurentelor.

2. Încheierea pronunţată asupra cererii de intervenţie accesorie

Prin încheierea din data de 21 iunie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenientă în interesul unităţilor de cult recurente, a A., apreciind că este admisibilă cererea de intervenţie formulată de această entitate, deoarece a depus actele constitutive, dovedindu-şi astfel interesul în cauză. Totodată, văzând că Schitul "Buna Vestire" Pârteştii de Sus nu a comunicat actele ce i-au fost solicitate în vederea verificării interesului său în formularea cererii de intervenţie, a respins cererea de intervenţie formulată de către acesta, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din data de 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Schitul Buna Vestire Pârteştii de Sus, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi rejudecarea cererii cu consecinţa încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie accesorie.

În motivarea recursului, Schitul Buna Vestire Pârteştii de Sus a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 61 coroborat cu art. 63 din C. proc. civ., având în vedere că justifică un interes în cauză dat fiind faptul că prin actul administrativ emis de Garda Forestieră funcţionarea normală a unităţilor de cult riscă să fie grav perturbată, ca urmare a faptului că acestea ar fi lipsite de resursele generate de administrarea proprietăţilor forestiere - resurse esenţiale în desfăşurarea activităţii curente.

În opinia recurentului, singurul motiv pentru care instanţa de fond a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă vizează nedepunerea actului constitutiv pentru a verifica interesul acestuia de a susţine poziţia unităţilor de cult.

Astfel, a arătat că dintr-o eroare a omis să depună la dosar actele constitutive până la termenul de judecată fixat în cauză la data de 21.06.2022, termen la care curtea de apel i-a respins intervenţia ca inadmisibilă. În susţinerea acestui argument a înţeles să depună ataşat cererii de recurs, dovada de înfiinţare, apreciind că, dacă instanţa de fond ar fi analizat cererea sa de intervenţie în contextul obiectului de activitate, ar fi constatat că justifică un interes propriu pentru a interveni în cauză în favoarea unităţilor de cult, justificat şi de folosul practic pe care intervenienta l-ar avea în situaţia în care s-ar admite recursul unităţilor de cult reclamante.

Ca urmare, a considerat că analiza pur formală a cererii sale de intervenţie a condus la pronunţarea unei soluţii nelegale şi netemeinice din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind interesul Schitului Buna Vestire Pârteştii de Sus de a interveni în prezenta cauză.

În continuare, recurentul a susţinut temeinicia cererii de intervenţie sub aspectul condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune suspendarea serviciului public cu specific silvic prevăzute în art. 3 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 374/2006, în contextul susţinerii criticilor şi apărărilor invocate de unităţile de cult recurente-reclamante prin cererea de recurs formulată împotriva hotărârii Tribunalului Suceava, prin care a fost respinsă acţiunea în anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Suceava.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată, în raport de criticile recurentului subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, din perspectiva următoarelor considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Incidenţa dispoziţiilor legale enunţate a fost susţinută de recurentă din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 61 C. proc. civ., în discuţie fiind admisibilitatea cererii de intervenţie accesorie formulată de aceasta în litigiul declanşat de reclamante, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 648 din 17.10.2017 emisă de intimată.

Faţă de critica formulată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., normă specială ce reglementează intervenţia voluntară "oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare", "intervenţia este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".

Prin urmare, intervenientul accesoriu nu are o pretenţie proprie, ci participarea lui la proces este efectul dorinţei proprii de a susţine una dintre părţile care se judecată, situaţie în care intervenientul accesoriu trebuie să justifice un interes ce trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanţă cu privire la petitele cu care a fost învestită.

Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unul preventiv, prin formularea cererii de intervenţie acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă partea în favoarea căreia intervine nu ar avea câştig de cauză.

Dispoziţiile art. 61 - 64 C. proc. civ. se întregesc cu celelalte condiţii de exerciţiu ale acţiunii civile în măsura în care nu contravin instituţiei intervenţiei voluntare astfel cum este reglementată distinct prin normele procedurale menţionate.

În acest sens, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 32 C. proc. civ., care prevăd condiţiile de exercitare a acţiunii civile, instituie obligaţia ca autorul acesteia să justifice un interes, printre celelalte cerinţe impuse pentru formularea şi susţinerea unei cereri în faţa instanţelor civile, şi, în completarea acestor prevederi legale, art. 33 C. proc. civ. impune ca "interesul să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

Prin urmare, condiţia determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

Din perspectiva dispoziţiilor legale enunţate, Înalta Curte reţine că în mod nelegal şi greşit s-a reţinut de către instanţă inadmisibilitatea cererii de intervenţie accesorie formulate de Schitul Buna Vestire Pârteştii de Sus, recurent în cauza de faţă, pe motiv că nu s-a conformat solicitărilor instanţei de a depune înscrisurile solicitate, înscrisuri în lipsa cărora nu se face dovada existenţei acestuia ca şi entitate juridică, conform art. 61 alin. (3) C. proc. civ. şi că, de asemenea, în lipsa statutului petentului, nu poate fi verificată nici condiţia existenţei interesului în promovarea cererii de intervenţie accesorie.

Prin cererea de intervenţie în interesul reclamantelor, au fost formulate apărări în sprijinul acestor părţi. Astfel, conform art. 61 C. proc. civ. care reglementează intervenţia voluntară a altor persoane care pot lua parte la judecată, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, intervenţia având o natură accesorie atunci când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Se poate aprecia că, susţinând una dintre părţile iniţiale, terţul urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a-i compromite propriile drepturi.

De asemenea, se reţine că dacă dreptul terţului este ameninţat sau dacă prejudiciul pe care acesta l-ar putea suferi este iminent, grija sa de a preveni încălcarea dreptului sau realizarea prejudiciului îi conferă legitimare procesuală activă în formularea unei cereri de intervenţie, chiar dacă interesul său nu este nici născut, nici actual.

Prin urmare, în cazul intervenţiei voluntare accesorii, în cazul prevenirii încălcării unui drept subiectiv ameninţat sau al preîntâmpinării producerii unei pagube iminente, terţul urmăreşte să obţină un folos practic direct şi imediat prin pronunţarea unei hotărâri în favoarea părţii în sprijinul căreia intervine, prin care se va stabili sau se va confirma o situaţie ce-i conferă certitudinea că drepturile sale, conexe cu situaţia juridică dedusă judecăţii, nu vor fi afectate.

În litigiul pendinte, cererea de intervenţie accesorie a fost formulată în cadrul recursului declarat împotriva sentinţei nr. 260 din 28 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, obiectul litigiului purtând asupra cererii formulate de reclamante prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, au solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 648 din data de 17.10.2017, emisă de Garda Forestieră Suceava şi a răspunsului nr. x/08.12.2017 la plângerea prealabilă formulată de reclamante.

Prin cererea de intervenţie accesorie formulată, recurentul Schitul Buna Vestire Pârteştii de Sus a arătat că interesul procesual în formularea cererii constă în folosul practic pe care l-ar avea în situaţia în care s-ar admite recursul formulat în cauză de către unităţile de cult reclamante.

În acest sens, a arătat că schitul, unitate de cult care nu are în proprietate suprafeţe de pădure, îi sunt distribuite ajutoare din veniturile obţinute ca urmare a exploatării terenurilor forestiere aflate în proprietatea altor unităţi de cult ce formează fondul forestier proprietate privată bisericească, administrat în mod unitar şi solidar. Prin actul administrativ emis de Garda Forestieră funcţionarea normală a unităţilor de cult riscă să fie grav perturbată, ca urmare a faptul că acestea ar fi lipsite de resursele generate de administrarea proprietăţilor forestiere – resurse esenţiale în desfăşurarea activităţii curente.

De asemenea, recurentul a depus în copie Decizia nr. 09/2015, emisă de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor Suceava, privind înfiinţarea a Schitului "Bună Vestire", în localitatea Pârteştii de Sus.

Se constată, astfel, că în mod nelegal instanţa a apreciat că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie.

Având în vedere natura litigiului dintre reclamante şi pârâtă, Înalta Curte reţine că o soluţie favorabilă în acţiunea privind anularea Deciziei nr. 648 din data de 17.10.2017, emisă de Garda Forestieră Suceava, poate avea drept consecinţă obţinerea unui folos de către titularul cererii de intervenţie accesorie şi că apărările în sprijinul reclamantelor, în interesul cărora intervine, au legătură cu motivele de invalidare a deciziei emise de unitatea intimată-pârâtă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că în mod nelegal instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de recurent, drepturile părţilor sunt strâns legate, şi, astfel, există conexiunea caracterizată, necesară de natură a justifica intervenţia unui terţ în pricina desfăşurată între alte părţi, conexiune care implică acea legătură caracterizată a pretenţiei terţului cu soarta cererii care se judecă, legătură care există şi în cauza de faţă, decurgând din raporturi juridice strâns legate.

Faţă de acestea, găsit întemeiate susţinerile recurentului, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, fiind demonstrată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile de drept material mai sus-arătate, incidente în cauză, cu consecinţa casării în parte a încheierii recurate şi, rejudecând, în temeiul disp. art. 67 C. proc. civ. se va dispune încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie accesorie; vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa în parte încheierea recurată şi, rejudecând: va încuviinţa în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Schitul Buna Vestire Pârteştii de Sus; va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul Schitul Buna Vestire Pârteştii de Sus împotriva încheierii din 21 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Casează în parte încheierea recurată şi, rejudecând:

Încuviinţează în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de petentul Schitul Buna Vestire Pârteştii de Sus.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.