Jurisdictional conflict resolved for administrative court in magistrate's bid for Council documents; lower referral to labor section overturned.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la comunicarea către reclamant a următoarelor înscrisuri:

- Referatul nr. x/2013 privind pe reclamant, întocmit de Direcţia Resurse Umane şi Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru parchete, pentru adoptarea Hotărârii nr. 473/2013 a secţiei pentru procurori,

- Nota nr. x/2017 referitoare la reclamant, întocmit de Direcţia Resurse Umane şi Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru parchete, pentru adoptarea Hotărârii nr. 212/2017 a secţiei pentru procurori,

- Nota nr. x/2018 referitoare la reclamant, întocmită de Direcţia Resurse Umane şi Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru parchete, pentru adoptarea Hotărârii nr. 389/2018 a secţiei pentru procurori.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 3521 pronunţată la data de 23 mai 2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată prin întâmpinare de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că obiectul dedus judecăţii nu priveşte instituţia juridică a detaşării, în accepţiunea art. 45 Codul muncii, respectiv art. 58 din Legea 303/2004, ci comunicarea unor înscrisuri, a unor referate şi note interne, ce au fundamentat adoptarea unor hotărâri la nivelul secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Împrejurarea că documentele în discuţie vizează detaşările sau posibilele detaşări ale reclamantului, astfel cum acesta a susţinut prin răspunsul la întâmpinare, nu conferă prezentei cauze natura unui conflict de muncă, deoarece chestiunea litigioasă nu poartă asupra detaşării însăşi, ca prerogativă exercitată de instituţia pârâtă în cadrul raportului de muncă sui generis cu magistratul, ipoteză în care ar fi fost incidentă jurisdicţia muncii, din perspectiva raţionamentului juridic ilustrat de reclamant în cadrul răspunsului la întâmpinare.

Obligaţia de a face pe care reclamantul tinde să o stabilească în sarcina instituţiei pârâte, nu este o obligaţie ce se regăseşte în conţinutul raportului de muncă sui generis existent între părţile litigante din prezenta cauză, neavând legătură cu detaşarea magistratului, deci cu modificarea raportului de muncă al acestuia şi nepunând în discuţie incidenţa dispoziţiilor art. 58 din Legea 303/2004.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1789 pronunţată la data de 19 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în prezenta cauză nu se contestă acte administrative, ci obligaţia de a face pe care reclamantul tinde să o stabilească în sarcina pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, este o obligaţie ce se regăseşte în conţinutul raportului de muncă sui generis existent între părţile litigante.

Înscrisurile solicitate de reclamant privesc parcursul profesional al acestuia în legătură cu unele detaşări, respectiv cu o eventuală detaşare, ambele aspecte, atât cel privind detaşarea, cât şi păstrarea înscrisurilor privind parcursul profesional fiind esenţial legate de derularea şi modificarea raportului de muncă cu privire la care, conform dispoziţiilor art. 58 şi următoarele din Legea nr. 303/2004, precum şi ale dispoziţiilor Legii nr. 317/2004, pârâtul are o competenţă exclusivă în situaţia în care detaşarea priveşte pe magistraţii în funcţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte natura juridică a litigiului din speţă, cu înrâurire asupra competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului la comunicarea către reclamant a următoarelor înscrisuri:

- Referatul nr. x/2013 privind pe reclamant, întocmit de Direcţia Resurse Umane şi Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru parchete, pentru adoptarea Hotărârii nr. 473/2013 a secţiei pentru procurori,

- Nota nr. x/2017 referitoare la reclamant, întocmit de Direcţia Resurse Umane şi Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru parchete, pentru adoptarea Hotărârii nr. 212/2017 a secţiei pentru procurori,

- Nota nr. x/2018 referitoare la reclamant, întocmită de Direcţia Resurse Umane şi Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru parchete, pentru adoptarea Hotărârii nr. 389/2018 a secţiei pentru procurori.

În soluţionarea conflictului de competenţă, Înalta Curte are în vedere că instanţele de contencios administrativ au o competenţă specială în raport cu cele de drept comun, aceasta fiind conturată de sfera contenciosului administrativ, astfel cum acesta este definit de lege cu caracter general, cu excepţia materiilor date în competenţa altor instanţe (cum sunt conflictele de muncă în care calitatea de angajator revine unei autorităţi publice, litigiile de asigurări sociale, contenciosul contravenţional, cereri în materie de carte funciară, cereri referitoare la măsurile speciale de protecţie prevăzute de Legea nr. 272/2004 şi altele) şi inclusiv în privinţa acelor cauze pentru care competenţa instanţelor de contencios administrativ este reglementată expres de lege.

Astfel, pe de o parte, contenciosul administrativ nu priveşte toate litigiile izvorâte din raporturi juridice de drept administrativ, iar pe de altă parte, acesta nu se rezumă la situaţiile pentru care legea a prevăzut expres competenţa instanţelor specializate în acest domeniu, fiind necesar cu precădere să fie examinată sfera contenciosului administrativ reglementat cu caracter general.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Raportat la datele speţei, conflictul s-a născut din refuzul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii de a comunica reclamantului anumite înscrisuri, astfel că ceea ce se pretinde în prezenta cauză este existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Se constată că reclamantul nu contestă acte susceptibile să producă efecte juridice asupra parcursului său profesional, referitoare la drepturi şi obligaţii care să pună în discuţie atribuţiile de angajator ale instituţiei pârâte în raportul de muncă sui generis definit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite prin Decizia 46/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 495/16.07.2009.

Prin urmare, în speţă, obiectul dedus judecăţii nu priveşte instituţia juridică a detaşării, în accepţiunea art. 45 din Codul muncii, respectiv art. 58 din Legea 303/2004 ci comunicarea unor înscrisuri, a unor referate şi note interne, ce au fundamentat adoptarea unor hotărâri la nivelul secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. În speţă,

În acord cu Tribunalul Bucureşti, Înalta Curte reţine că chiar dacă înscrisurile în discuţie vizau detaşările sau posibilele detaşări ale reclamantului, astfel cum acesta a susţinut prin răspunsul la întâmpinare, acest aspect nu conferă cauzei pendinte natura unui conflict de muncă, deoarece chestiunea litigioasă nu poartă asupra detaşării însăşi, ca prerogativă exercitată de instituţia pârâtă în cadrul raportului de muncă sui generis cu magistratul, ipoteză în care ar fi fost incidentă jurisdicţia muncii, din perspectiva raţionamentului juridic ilustrat de reclamant în cadrul răspunsului la întâmpinare.

În consecinţă, se reţine că obligaţia de a face pe care reclamantul tinde să o stabilească în sarcina pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii nu este o obligaţie ce se regăseşte în conţinutul raportului de muncă sui generis existent între părţile litigante, neavând legătură cu detaşarea magistratului, deci cu modificarea raportului de muncă al acestuia şi nepunând în discuţie incidenţa dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 303/2004.

Se constată astfel că litigiul se circumscrie sferei contenciosului administrativ prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul este autoritate publică, iar litigiul este născut din refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a comunica reclamantului înscrisurile solicitate.

În consecinţă, în baza art. 136 alin. (1) şi (2) raportat la art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2023.