Clawback contribution notices annulled; appeal upheld, dismissal for time-bar quashed and remanded for retrial.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.), a solicitat anularea adreselor nr. x/21.03.2016, nr. y/12.09.2017 şi nr. RV/7082/09.10.2018 comunicate de C.N.A.S. reprezentanţilor reclamantei, pe email, la data de 21.04.2020 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei C.N.A.S. la emiterea unor noi acte administrative privind contribuţia clawback aferentă trimestrelor I/2012, I/2013 şi II/2014, în acord cu dispoziţiile instanţelor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1404 din 13 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii acţiunii în contencios administrativ şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca tardivă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1404 din 13 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării pe fond a acesteia.

În principal, a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apreciind că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 158 C. proc. civ. care reprezintă o normă de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În subsidiar, a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în situaţia în care s-ar aprecia că dispoziţiile art. 158 C. proc. civ. ar reprezenta o normă de drept material în raport de problematica dedusă judecăţii.

Recurenta-reclamantă a arătat că magistratul fondului a reţinut că alegerea sediului procesual în cadrul dosarelor nr. x/2012, nr. y/2013 şi nr. z/2014 a operat nu doar cu privire la actele de procedură comunicate de instanţele de judecată, ci şi cu privire la raporturile dintre autoritatea publică şi reclamantă, sens în care a reţinut că C.N.A.S. ar fi fost îndreptăţită să comunice adresele contestate la sediul procesual ales în cadrul dosarelor anterior menţionate.

În primul rând, contrar celor reţinute de magistratul fondului, recurenta-reclamantă a arătat că sediul procesual ales priveşte exclusiv locul unde vor fi comunicate de instanţa de judecată, actele de procedură pe parcursul procesului. În acest sens, s-a procedat la alegerea unui sediu procesual exclusiv pentru comunicarea de către instanţa de judecată a actelor de procedură întocmite în cadrul dosarelor în care s-a contestat modalitatea de calcul a taxei clawback pentru trimestrul I/2012, trimestrul I/2013 şi trimestrul II/2014.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ., rezultă că oricare parte din proces, persoană fizică sau juridică, are dreptul să-şi aleagă un domiciliu sau sediu procesual pentru comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură pe parcursul litigiului, urmând ca această operaţiune să se efectueze numai la domiciliul/sediul procesual ales. Cu alte cuvinte, alegerea unui sediu procesual produce efecte doar cu privire la actele de procedură comunicate de instanţele de judecată în dosarele pendinte în cadrul cărora s-a realizat această alegere de sediu, nu şi ulterior finalizării litigiului. De altfel, alegerea sediului procesual s-a realizat exclusiv în raporturile dintre recurenta-reclamantă şi instanţele de judecată, nu şi în cadrul raporturilor juridice cu C.N.A.S., raporturi născute ca urmare a soluţionării litigiilor în cadrul cărora s-a realizat alegerea de sediu.

În mod evident, notificările emise de C.N.A.S., chiar dacă sunt emise ca urmare a sentinţelor şi deciziilor civile pronunţate de instanţele de judecată, acestea reprezintă veritabile acte administrative, fiind acte unilaterale cu caracter individual emise de o autoritate publică, care dau naştere unor raporturi juridice.

Prin urmare, intimata-pârâtă era obligată să comunice adresele nr. x/21.03.2016, nr. y/12.09.2017 şi nr. RV/7082/09.10.2018 la sediul social al reclamantei A. S.A., întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să îndreptăţească C.N.A.S. să comunice aceste notificări la adresa menţionată cu titlu de sediu procesual ales în cadrul unor litigii disputate între A. S.A. şi C.N.A.S.

În al doilea rând, contrar celor expuse în sentinţa civilă recurată, alegerea de sediu procesual în cadrul dosarelor nr. x/2012, nr. y/2013 şi nr. z/2014 nu se prorogă automat, respectiv nu se extinde şi cu privire la comunicarea adreselor de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul acestor litigii. Alegerea de domiciliu sau de sediu trebuie sa fie expresă, neputând fi dedusă din alte circumstanţe ale cauzei. Or, simplul fapt că în cadrul litigiilor disputate între părţi, recurenta-reclamantă a avut un sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură de către instanţele de judecată, nu determină concluzia că reclamanta A. S.A. ar fi ales un sediu procesual pentru comunicarea unor acte administrative ulterioare emise de către C.N.A.S.

Pe de altă parte, din interpretarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., rezultă că alegerea de domiciliu sau de sediu procesual implică şi acordul persoanei la adresa căreia se vor comunica actele de procedură, o atare însărcinare constituind în sine un mandat.

Transmiterea notificărilor C.N.A.S. la adresa din Bulevardul x, Bucureşti nu poate fi opusă recurentei-reclamante, întrucât procedura de comunicare aleasă de C.N.A.S. este nelegală şi nu are drept efect curgerea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, la solicitarea expresă a magistratului fondului a depus la dosar, în copie anonimizată, contractul de asistenţă juridică încheiat cu societatea de avocatură "B. şi Asociaţii" din care reiese că nu există un mandat pentru primirea corespondentei recurentei-reclamante A. S.A. ulterior finalizării dosarelor nr. x/2012, nr. y/2013 şi nr. z/2014. Aşadar, concluzia instanţei de fond în sensul că între firma de avocatură şi C.N.A.S. s-ar fi realizat deja o corespondenţă pe tema raporturilor juridice în discuţie este eronată. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că s-ar fi realizat vreo corespondenţă între firma de avocatură şi C.N.A.S., ci exclusiv între societatea de avocaţi şi instanţa de judecată.

Totodată, a precizat că a depus la dosarul cauzei copie de pe contestaţiile administrative, respectiv de pe cererile de chemare în judecată ce au format obiectul dosarelor anterior menţionate. Din cuprinsul acestor înscrisuri reiese faptul că în cuprinsul plângerilor prealabile adresate C.N.A.S. nu s-a realizat o alegere de sediu procesual; de altfel, răspunsul la plângerile prealabile a fost comunicat de C.N.A.S. la sediul A. S.A.; alegerea de sediul procesual s-a realizat exclusiv prin cererile de chemare în judecată şi exclusiv pentru comunicarea actelor de procedură de către instanţele de judecată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal, considerând că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia tardivităţii acţiunii în contencios administrativ şi a respins acţiunea ca tardivă.

În acest sens, a apreciat că procedura de executare este o etapă a procesului civil, ulterioară parcurgerii etapei judecăţii, finalizată cu obţinerea unui titlu executoriu, fiind aplicabile prevederile art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, a arătat faptul că în contractul de asistenţă juridică seria x nr. x din 2012 încheiat între "B. şi Asociaţii SPARL" şi recurenta-reclamantă se fac menţiuni clare la art. I pct. 1.1. – Obiectul contractului, cu privire la reprezentarea clientului inclusiv în etapa procesuală privind executarea.

Astfel, comunicarea notificărilor de către C.N.A.S. s-a făcut la sediul reprezentantului "B. şi Asociaţii SPARL" (care a reprezentat reclamanta în toate cele trei dosare, inclusiv în căile de atac formulate) la datele de 24.03.2016, 14.09.2017 şi 15.10.2018, şi nu la data de 21.04.2020, aşa cum susţine recurenta-reclamantă.

Faptul că recurenta-reclamantă A. S.A. a înţeles să îşi schimbe reprezentantul legal începând cu data de 02.04.2020 la "C. şi Asociaţii S.P.A.R.L" nu poate echivala cu o repunere în termenele procedurale pentru contestarea notificărilor emise de C.N.A.S., acesta neavând obligaţia legală de a retransmite actele administrative la noul reprezentant.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 martie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere în anularea adreselor nr. x/21.03.2016, nr. y/12.09.2017 şi nr. RV/7082/09.10.2018 emise de C.N.A.S. prin care s-a stabilit contribuţia clawback aferentă trimestrelor I/2012, I/2013 şi II/2014, ca urmare a soluţionării în instanţă a dosarelor nr. x/2012, nr. y/2013 şi, respectiv, nr. z/2014.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantă ca tardivă, reţinând că a fost introdusă cu depăşirea termenului de 6 luni la data comunicării actelor administrative contestate, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., fiind realizată în mod legal comunicarea actelor administrative contestate la sediul apărătorului ales al reclamantei care a reprezentat-o în dosarele anterior menţionate.

Recurenta-reclamantă a invocat, în principal, motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apreciind că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 158 C. proc. civ. care reprezintă o normă de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar în subsidiar, a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în situaţia în care s-ar aprecia că dispoziţiile art. 158 C. proc. civ. ar reprezenta o normă de drept material în raport de problematica dedusă judecăţii.

Înalta Curte, în raport de criticile formulate, constată că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

În speţă, acest motiv de casare este incident, criticile formulate de recurenta-reclamantă fiind fondate.

Astfel, pentru ca data comunicării actelor administrative să reprezinte data de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesar ca respectivele comunicării să fie valabile, respectiv să fie făcute cu respectarea normelor legale.

Dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., a căror nerespectare se invocă în cauză, prevăd următoarele:

"(1) În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.

(2) Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuţa poştală."

În raport de aceste dispoziţii legale, cuprinse în Titlul IV, Capitolul II – "Citarea şi comunicarea actelor de procedură", Înalta Curte reţine că alegerea unui sediu procesual de către părţi produce efecte doar în raport cu instanţa în faţa căreia a fost realizată şi doar în raport cu dosarul în cadrul căreia a fost realizată.

Nu se poate considera că, după finalizarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, sediul procesual ales în respectivul litigiu va rămâne sediul ales pentru comunicarea unor acte administrative emise ulterior de către autoritatea publică.

În speţă, chiar dacă adresele nr. x/21.03.2016, nr. y/12.09.2017 şi nr. RV/7082/09.10.2018 au fost emise de intimata-pârâtă C.N.A.S. ca urmare a hotărârilor pronunţate în dosarelor nr. x/2012, nr. y/2013 şi, respectiv, nr. z/2014, acestea reprezintă veritabile acte administrative unilaterale cu caracter individual, emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, care dau naştere unor raporturi juridice şi care pot fi contestate în instanţă.

Prin urmare, comunicarea actelor administrative atacate la sediul apărătorului ales al recurentei-reclamante care a reprezentat-o în dosarele anterior menţionate nu s-a realizat în mod legal, nefiind incidentă, în cauză, o aplicare coerentă a art. 158 C. proc. civ., astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.

În această situaţie, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi calculat de la datele de 24.03.2016, 14.09.2017 şi, respectiv, 15.10.2018, intimata-pârâtă având obligaţia să comunice actele administrative contestate la sediul social al recurentei-reclamante A. S.A.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a respins acţiunea ca tardivă în mod nelegal şi a cauzat părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurării tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) şi (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1404 din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.