Conflict of interest for local councilor abstention from spouse appointment upheld; lower court annulment quashed and action dismissed

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/23.12.2021.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 51 din 18 aprilie 2022, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/23.12.2021, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 4773 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susţine încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70, art. 71 şi art. 77 din Lega nr. 161/2003, art. 46 din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. a), art. 77 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004, precum şi disp. art. 228 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019, arătând că sunt incidente în speţă, atât dispoziţiile generale referitoare la conflictul de interese, cât şi dispoziţiile speciale referitoare la regimul conflictelor de interese aplicabil consilierilor locali şi anume prevederile art. 75 lit. a) şi art. 77 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004.

Aleşii locali, în sensul disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, sunt consilierii locali, consilierii judeţeni, primarii, primarul general al mun. Bucureşti, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene.

Spre deosebire de prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003, care se referă la un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I, art. 75 din Legea nr. 393/2004 reglementează noţiunea de "interes personal", de unde rezultă că sfera conflictului de interese, definit de Legea nr. 393/2004, este mai largă.

Textul normei juridice trebuie interpretat, susţine recurenta-pârâtă, din punct de vedere teleologic, fiind evident încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului şi al reglementărilor a fost acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o demnitate/funcţie publică să adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Intimatul-reclamant, în calitate de consilier local, în mandatul 2016-2020, a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârilor Consiliului Local Iaşi nr. 59/28.02.2019 privind nominalizarea reprezentanţilor Consiliului Local în Consiliile de Administraţie ale unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat din mun. Iaşi pentru anul şcolar 2018- 2019 şi nr. 340/27.09.2019 privind nominalizarea reprezentanţilor Consiliului Local în Consiliile de Administraţie ale unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi particular din mun. Iaşi pentru anul şcolar 2019-2020, în baza cărora soţia sa a fost numită membru în Consiliul de Administraţie al Colegiului Naţional de Artă "B." Iaşi.

În mod greşit, instanţa de fond a reţinut că nu a fost generat un conflict de interese întrucât nu s-a făcut dovada unui beneficiu patrimonial, atât timp cât din dispoziţiile atrt. 75 din Legea nr. 393/2004, rezultă că determinant pentru atragerea sancţiunii conflictului de interese, este simplul fapt al posibilităţii deciziei autorităţii fără să se pună în discuţie materializarea unui beneficiu ori a unui folos.

Pentru evitarea conflictului de interese, intimatul-reclamant avea obligaţia anunţării la începutul dezbaterilor, a interesului personal pe care îl are în problema respectivă şi să se abţină de la deliberarea şi adoptarea hotărârii, potrivit disp. art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 393/2004, obligaţii ce nu au fost respectate.

Recurenta-pârâtă invocă şi disp. art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Consiliului de Miniştri al C.E., în sensul că "conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor sale oficiale", precum şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, Deciziile nr. 1666/2019 şi nr. 669/2020.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursului şi, pe fond, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reţine că, în momentul adoptării HCL Iaşi nr. 59/28.02.2019, erau în vigoare prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001, art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, precum şi disp. art. 75 lit. a), art. 77 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004, iar în momentul adoptării HCL Iaşi nr. 340/27.09.2019 erau în fiinţă dispoziţiile art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, dispoziţiile art. 228 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în timp ce Legile nr. 215/2001 şi nr. 393/2004 au fost abrogate expres prin prevederile art. 397 alin. (2) lit. e) şi h) din Codul administrativ .

Prin urmare, în legătură cu prima hotărâre, din data de 28.02.2019, disp. art. 46 din Legea nr. 215/2001 instituie o interdicţie pentru consilierul local să ia parte la deliberarea şi adoptarea hotărârilor consiliului local, dacă acesta, personal sau prin soţ, soţie, afini sau rude, până la gradul IV, inclusiv, are un interes patrimonial în procedura supusă dezbaterilor.

Prin prevederile art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, fără să se abroge dispoziţiile Legii nr. 215/2001, s-a definit conflictul de interese, în general, iar pentru consilierii locali şi alţi aleşi locali s-a arătat că acesta/acestea sunt prevăzute la art. 46 din Legea administraţiei publice nr. 215/2001.

Prin Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, ce are ca obiect stabilirea condiţiilor de exercitare a mandatului de către aleşii locali, a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în baza mandatului încredinţat, se defineşte noţiunea de "interes personal" ce reprezintă un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini, până la gradul II inclusiv.

Prin dispoziţiile aceleiaşi legi se instituie şi obligaţia consilierilor locali să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au într-o anumită problemă.

Faptul că disp. art. 75 lit. a), art. 77 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004 sunt incluse în Cap. VIII – Registrul de interese nu are semnificaţia dată de prima instanţă, în sensul că această reglementare priveşte exclusiv chestiunea completării registrului de interese, ci semnifică obligaţiile pe care le au consilierii locali, anterior începerii dezbaterilor, dacă există un interes personal în cauză.

Legea nr. 393/2004 nu reprezintă o dublă reglementare, cum a reţinut prima instanţă, ci este opţiunea legiuitorului pentru conflictul de interese în situaţia aleşilor locali, întrucât art. 77 din Legea nr. 161/2003 trimite la cazurile de conflict de interese pentru o parte a aleşilor locali, printre care şi consilierul local, prevăzute de art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Prin disp. art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 393/2004 se arată că orice alte dispoziţii contrare acestei legi se abrogă, astfel că, în situaţia consilierului local, conflictul de interese rămas în vigoare este cel prevăzut de art. 75 lit. a), art. 77 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004, interesul personal nefiind identic cu interesul de natură patrimonială, ci dimpotrivă, îl include şi pe acesta, fără să se identifice cu el.

În ceea ce priveşte HCL Iaşi nr. 340/27.09.2019, adoptarea acesteia, din punct de vedere al conflictului de interese este sub incidenţa Legii nr. 161/2003 şi a O.U.G. nr. 57/2019, intimatul-reclamant având obligaţia, potrivit disp. art. 228 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019, să anunţe la începutul şedinţei consiliului local, interesul personal pe care îl are la adoptarea hotărârii, şi astfel să nu participe la deliberare şi adoptarea actului administrativ, legiuitorul lărgind cadrul legal al semnificaţiei "interesul personal" ce nu se reduce doar la cel patrimonial.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt întrunite motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanţă pronunţând o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material identificate mai sus.

Referitor la incidenţa jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată atât de către recurenta-pârâtă (Deciziile nr. 1666/2019 şi nr. 669/2020), cât şi de intimata-reclamantă (Decizia nr. 1769/2022), aceasta nu este similară speţei de faţă, fiind vorba despre interes de natură patrimonială.

În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 51 din 18 aprilie 2022 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.