Fine for ASF non-cooperation upheld; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei de sancţionare nr. 936/18.07.2019, emisă de către pârâtă şi, în consecinţă, revocarea tuturor măsurilor dispuse în temeiul acesteia, printre care şi cea a sancţionării Preşedintelui Consiliului de administraţie al B., dl. A., cu amendă în cuantum de 16.000 RON, şi cea a publicării Deciziei pe site-ul ASF.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1265 din 19 noiembrie 2020, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. S.A. şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Totodată, a respins cererea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată

3. Recursul exercitat

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi B. S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. Motive de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., respectiv încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 249 C. proc. civ. privind sarcina probei şi aspecte contradictorii, fără relevanţă în soluţionarea dosarului.

Recurenţii-reclamanţi reclamă existenţa unor considerente contradictorii, din moment ce instanţa de fond nu a avut în vedere că B. a susţinut şi dovedit că intimata-pârâtă nu a transmis niciuna dintre adrese, iar rapoartele fax au fost depuse de la propriul aparat al autorităţii, fără să se facă dovada că au fost trimise la numărul de fax al societăţii.

Societatea nu avea posibilitatea să modifice setările aparatului de fax al intimatei-pârâte cu privire la numărul de destinaţie al faxului, cum nu putea să îşi modifice propriile setări pentru ca operatorul ASF să nu afişeze numărul la care se transmite faxul.

Intimata-pârâtă era obligată să depună la dosar dovezi din care să rezulte că aparatul de fax al acesteia a asigurat transmiterea documentelor la numărul de fax al societăţii, potrivit disp. art. 154 alin. (1) şi (6) C. proc. civ.

Instanţa de fond era obligată, potrivit jurisprudenţei CEDO din cauza Anghel contra României, să reţină că intimata-pârâtă avea obligaţia să dovedească transmiterea faxurilor şi să deţină confirmarea de primire.

3.2. Motive de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică are în vedere aplicarea greşită a disp. art. 126 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 24/2017, documentele au fost transmise ulterior, prin e-mail, după ce s-a dispus amendarea, astfel că nu s-a putut lua cunoştinţă de conţinutul acestora şi, prin urmare, nu există premisa faţă de care sancţiunea este aplicată, respectiv "refuzul nejustificat al oricărei persoanei de a răspunde solicitărilor ASF".

Recurenţii-reclamanţi susţin aplicarea greşită a disp. art. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind menţinută o sancţiune contravenţională, deşi nu există vinovăţie prevăzută de lege pentru a se decide sancţionarea şi nici fapta contravenţională.

Se arată că nu există niciun motiv pentru a nu se răspunde solicitărilor ASF, dacă acestea ar fi fost recepţionate efectiv, iar textul prev. de art. 126 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 24/2017 permite sancţionarea în cazul în care refuzul nejustificat împiedică în mod efectiv ASF să îşi exercite atribuţiile legale.

Or, susţin recurenţii-reclamanţi, prin adresele în discuţie s-a solicitat doar un punct de vedere în legătură cu faptul că solicitarea "nu a respectat prevederile legale în materia convocării AGOA...".

Refuzul de a exprima un punct de vedere subiectiv, faţă de aspectele sesizate de un acţionar, nu împiedică autoritatea să verifice dacă s-au respectat sau nu prevederile legale.

Din acest motiv nu există vinovăţia prevăzută de art. 1 din O.G. nr. 2/2001, pentru a se dispune o sancţiune în temeiul disp. art. 126 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 24/2017.

Recurenţii-reclamanţi invocă şi încălcarea disp. art. 126 alin. (2) lit. e), art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 1(i), art. 130 alin. (1), art. 131, art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 din moment ce s-a menţinut măsura dispusă prin art. 2 din Decizia nr. 936/18.07.2019, susţinând că din cuprinsul acestor prevederi legale, ASF are doar posibilitatea să aplice amenda şi nu să dispună alte măsuri, respectiv obligaţia de a răspunde în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.

4. Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare 1. În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. (5) şi (6) teza a II-a C. proc. civ., când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi când hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Recurenţii-reclamanţi invocă încălcarea disp. art. 249 C. proc. civ., referitoare la sarcina probei, în sensul că "cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească", iar intimata-pârâtă nu a dovedit că a transmis prin fax adresele nr. x/09.05.2019 şi nr. y/06.06.2019, întrucât raportul de transmitere prin fax depus la dosar nu conţine numărul de telefon al destinatarului (reclamanţii).

Înalta Curte va respinge ca nefondate argumentele expuse prin recursul formulat de recurenţii-reclamanţi, avându-se în vedere că intimata-pârâtă, prin înscrisurile depuse la dosar, a demonstrat că toată corespondenţa adresată societăţii a fost comunicată în aceeaşi modalitate, fără să existe precizarea numărului de fax al destinatarului, dar cu menţiunea dovezii de comunicare "vodafone fax" şi fără ca entitatea să invoce anterior lipsa dovezilor de comunicare.

În privinţa aplicării disp. art. 154 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., acestea se referă la dovezile de comunicare ale actelor de procedură transmise de către instanţele de judecată, fără să aibă incidenţă în prezenta cauză.

Referitor la aprecierile făcute de prima instanţă în legătură cu existenţa unei culpe a reclamanţilor în configurarea aparatului fax, acestea nu pot fi apreciate ca fiind contradictorii, deoarece susţin ipoteza primirii corespondenţei şi nici străine de natura cauzei pentru aceleaşi argumente.

Cu privire la încălcarea disp. art. 10 C. proc. civ., obligaţia părţilor de a-şi proba pretenţiile, coroborat cu disp. art. 249 C. proc. civ. şi cu jurisprudenţa CEDO din cauza Anghel contra României, Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă a dovedit comunicarea celor două adrese, iar această împrejurare nu are semnificaţia aplicării unei prezumţii de legalitate a actului administrativ prin care s-a constatat contravenţia în detrimentul dreptului la apărare al reclamanţilor.

2. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material

O primă critică se referă la aplicarea greşită a disp. art. 126 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 24/2017, în situaţia în care cele două adrese nu au fost comunicate, aspect nefondat, în raport de considerentele expuse la pct. 1, cu ocazia analizării criticilor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cea de-a doua critică are în vedere aplicarea greşită a disp. art. 1 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea fiind aplicată în absenţa vinovăţiei datorată neprimirii corespondenţei, Înalta Curte urmând să respingă argumentul, ca în precedent.

Recurenţii-reclamanţi au invocat încălcarea disp. art. 126 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 24/2017 şi sub aspectul interpretării textului de lege, în sensul că refuzul nejustificat de a răspunde solicitărilor ASF trebuie să împiedice efectiv autoritatea să îşi exercite atribuţiile legale, fără ca norma să aibă în vedere numai emiterea unui punct de vedere.

Înalta Curte reaminteşte că dispoziţiile art. 126 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 24/2017 au următorul conţinut: "împiedicarea fără drept a exercitării drepturilor conferite de lege ASF, precum şi refuzul nejustificat al oricărei persoane de a răspunde solicitărilor ASF".

Înalta Curte reţine că textul sus-menţionat are în vedere două ipoteze legale, ce se materializează în două contravenţii distincte, împiedicarea fără drept a exercitării drepturilor conferite de către lege ASF şi respectiv, cea de-a două incidentă în cauză, refuzul nejustificat al oricărei persoane de a răspunde solicitărilor ASF, fără ca legiuitorul să restrângă ipoteza numai atunci când s-ar împiedica în mod efectiv ASF să îşi exercite atribuţiile egale, astfel încât interpretarea oferită de recurenţii-reclamanţi este în contradicţie cu principiul de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 1(i), art. 130 alin. (1), art. 131, art. 133 alin. (2) din Legea nr. 24/2017, prin măsura dispusă la pct. 2 din Decizia nr. 936/18.07.2019, susţinerile recurenţilor-reclamanţi sunt contrazise de înseşi prevederile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017, potrivit cărora, decizia de sancţionare conţine sancţiunea principală, eventualele sancţiuni complementare şi măsurile administrative aplicate.

Întrucât Măsura nr. 2 obligă pe recurentul-reclamant A. să răspundă, în termen de 5 zile la adresele transmise, aceasta se încadrează la ceea ce disp. art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 permite, adică la aplicarea unei măsuri administrative, pe lângă sancţiunea principală, critica fiind astfel nefondată.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. S.A. împotriva sentinţei nr. 1265 din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.