Exclusive territorial jurisdiction for public institutions in administrative litigation under Article 10(3) of Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal cu nr. x/2022, reclamanta Unitatea administrativ-teritorială municipiul Târgovişte a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, solicitând instanţei să dispună:

Anularea, în tot, Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, emis de Direcţia Generală Programe Europene (în prezent Direcţia Autorizare Proiecte) din cadrul M.D.R.A.P. (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), având nr. x/20.10.2014, a Notei de neconformitate nr. x/30.01.2014, Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 şi Notei de neconformitate nr. x/14.10.2016 emise de Direcţia Generală Programe Europene (în prezent Direcţia Autorizare Proiecte) din cadrul M.D.R.A.P. (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), a Deciziei nr. 1/05.01.2022 privind soluţionarea contestaţei înregistrate cu nr. x emisă de Unitatea de Soluţionare a Contestaţiilor Programul Operaţional Regional (în prezent Compartimentul de Soluţionare Contestaţii POR) din cadrul M.D.R.A.P. (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), comunicată cu adresa înregistrată la Unitatea administrativ-teritorială municipiul Târgovişte cu nr. x/06.01.2022.

Obligarea pârâtului la restituirea sumelor reţinute prin aplicarea reducerilor procentuale.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5472 din data de 28.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa,

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, teza a II a trebuie interpretate în spiritul acestora, în sensul că se referă la situaţia reclamantului care acţionează în regim de putere publică, ca emitent al actului administrativ contestat.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 38 din data de 18 ianuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Dâmvobiţa, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa.

A fost declinată competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Buureşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal .

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Bucureşti şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că normele de competentă reglementate de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, iar în prezenta cauză reclamanta este o autoritate publică, fiind incidentă teza a doua a dispoziţiei legale.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantei Unitatea administrativ-teritorială Municipiul Târgovişte, de instituţie publică vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului, de natura raportului juridic dintre reclamant şi pârât, ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Interpretarea pe care Tribunalul Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia acestea nu reglementează situaţia în care atât pârâtul, cât şi reclamantul au calitatea de autorităţi publice, nu are fundament legal. Din interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaţilor), rezultă că s-a avut în vedere realizarea unei distribuţii corecte şi clare a cauzelor între instanţe de pe acelaşi palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiaşi cereri la mai multe instanţe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanţi care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluţii diferite; corecta administrare a probelor, precum şi o reducere a cheltuielilor procedurale, aspecte ce vizează ipoteza acţiunilor introduse de persoane fizice şi juridice de drept privat.

Astfel, aplicarea în speţă a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează exclusiv situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat.

În ipoteza litigiilor introduse de reclamanţi autorităţi publice, instituţii publice sau asimilate acestora competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, fără a se face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Unitatea administrativ-teritorială municipiul Târgovişte şi sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2023.